Anulare act administrativ. Sentința nr. 182/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 182/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 1478/118/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 182
Ședința publică din data de 30 IANUARIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamantul N. A., domiciliat în C., ., ., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în C., . nr. 110, județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Geagiu S. pentru reclamant, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual. Se arată că la dosarul cauzei ÎCCJ a depus în format electronic pe e-mail Decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ . Totodată, pârâtul a depus note de ședință.
Reprezentantul convențional al reclamantului arată că nu a putut obține autorizație de acces la documentație pentru că nu a intervenit o convenție între Uniunea Barourilor și Ministerul Justiției, motiv pentru care susține că renunță la această solicitare și apreciază că pârâtul trebuia să desecretizeze documentația.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al reclamantului confirmă că a primit Decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ .
Reprezentantul convențional al reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al reclamantului în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii.
Reprezentantul convențional al reclamantului consideră că chiar dacă este vorba despre un domeniu special, funcționari publici și chiar dacă activitatea este reglementată de o lege specială, obligativitatea de dovedire a legalității și temeiniciei ordinului atacat revenea pârâtei, care nu a făcut nimic pentru a desecretiza măcar dosarul personal al reclamantului. Pârâta a recunoscut trecutul corect și activitatea profesională a reclamantului. Pârâta nu a aplicat sentința despre care pretinde că ar fi de obligativitate pentru toți, nu a aplicat-o pentru că nu a anulat documentația de încadrare și nu putea să anuleze ulterior toate documentele care demonstrează evoluția și ascensiunea profesională a reclamantului, pentru că raporturile de serviciu au continuat și s-au consolidat.
Recunoscându-i reclamantului statutul de funcționar public special s-a trecut în ordinul de rezervă drept temei din Legea nr. 80/1995 art. 85 lit. e, fără să se arate care dintre cele 4 variante normative sunt aplicabile. Important este că reclamantul este trecut în rezervă ceea ce înseamnă că i se recunoaște calitatea de funcționar în activitate. Trecerea în rezervă are efectul trecerii în corpul de rezervă al funcționarilor publici, ceea ce înseamnă că i se păstrează demnitatea care a fost consolidată și atunci când va fi nevoie de o reluare a activității cu un număr sporit de funcționari trebuie să fie chemat în activitate.
Arată că este o discrepanță majoră între Sentința penală, reclamantul nu a fost parte în acel dosar, și Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria C. deoarece acestea sunt extrem de contradictorii. Se pretinde în dosarul ce a fost disjuns că funcționarii publici importanți din Județul C. ar fi mijlocit pretinsa dare de mită pentru încadrare. Nimeni nu a adus lucrările respective, spre a observa ce note a primit reclamantul și s-a constatat că acei funcționari nu au făcut nici un fel de intervenție și s-a dat neînceperea urmăririi penale. În această situație a fost încălcat și dreptul la apărare al reclamantului, pentru că nu a fost parte în dosarul penal, nu a fost audiat în dosarul ce a fost disjuns în faza de urmărire penală, ar fi trebuit să fie chemat măcar în fața Consiliului de disciplină pentru a avea posibilitate de apărare. Nu s-a putut apăra nici în prezenta cauză pentru că pârâta nu a vrut să transmită nici documente din dosarul personal. În aceste condiții solicită instanței să constate că nu s-a aplicat sentința, s-au continuat raporturile de serviciu și aceasta înlătură o nulitate inițială, nu s-a făcut cercetare, nu s-a dovedit culpa reclamantului, pentru aceste motive solicită admiterea acțiunii. Depune concluzii scrise și practică judiciară. Arată că într-o cerere de suspendare Curtea de Apel C. își exprimă serioasa îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ și în această situație se dispune suspendarea aplicării acestuia. Cu cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii.
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de față , reține următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ , reclamantul N. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA AL JUDEȚULUI C. ( numit în continuare I.S.U. DOBROGEA):
- anularea Ordinului Inspectorului Sef nr. 124/14/I-CT din 28.01.2014 emis de către I.S.U. DOBROGEA ;
- repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinului contestat prin reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii acestuia, plata integrală la zi a tuturor drepturilor salariale în cuantumul avut anterior, a diferenței contravalorii normei de hrană și de echipare neacordate;
- obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 50 000 lei pentru prejudiciul de imagine, suferințele psihice și privațiunile de ordin material la care a fost expus prin emiterea actului nelegal ;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată .
Motivează în fapt și în drept cererea arătând, în esență, că In fapt se arată in esenta ca prin Ordinului Inspectorului Sef nr. 124 /14/I-CT/28.01.2014, s-a dispus trecerea in rezerva a reclamantului din funcția deținută, actul contestat fiind emis in mod nelegal si netemeinic.
Astfel se arata ca in preambulul ordinului este menționată existența sentinței nr.808/2012, a Sectiei penele din cadrul ICCJ precum si decizia penală nr.12/2014 a aceleași instanțe, insa reclamantul nu a avut nici o calitate in acel dosar, acesta dând o declarație de martor doar in fata DGA, când i-a fost prezentata o lucrare care îi aparținea acestuia, sens in care hotărârile penale nu îi sunt opozabile.
Pe de alta parte se arata ca in cuprinsul ordinului contestat este indicat ca si temei juridic prevederile art.85 alin.1 lit.e din L.nr.80/1995, fara insa a se indica in mod concret, care este ipoteza normativa avuta in considerare, la care ar fi trebuit sa fie alăturată si motivarea faptică.
In raport de prevederile L.nr.80/1995, se susține că emiterea ordinului contestat s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.5 alin.2, neexistând anterior emiterii ordinului o cercetare prealabilă si o propunere a consiliului de judecata, consiliu care, de altfel nici nu a fost sesizat, reclamantului fiindu-i încălcat deopotrivă si dreptul constituțional la apărare. Se mai arata ca prin ordinul emis i s-a încălcat reclamantului si accesul direct la justiție, in condițiile in care in ordin nu este menționat organismul la care/termenul in care poate fiu contestat, aceste omisiuni ducând la nulitatea ordinului.
Se mai invocă si faptul ca reclamantul, in mod corect a promovat concursul de ocupare a postului deținut, selectarea unor lucrări, apreciate ca fiind falsificate fiind făcută in mod aleatoriu si discriminant totodată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. . 544/2004
2.Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, arătând că acțiunea este nesemnată de petent si neștampilată de apărătorul care nu a indicat nici cerutele elemente de identificare potrivit legii, acestea fiind cunoscute de petentul care a fost încadrat de către pârâtă. Totodată, a invocat excepția prematurității/inadmisibilității acțiunii, arătând că petentul s-a adresat instanței fără ca în prealabil să ia cunoștință de răspunsul formulat în termen de către pârât la plângerea prealabilă pe care era obligat să o depună ori să notifice intenția sa de renunțare la procedură.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea cererii, arătând că la data de 27.01.2014 a fost transmisă către pârât adresa referitoare la certificatul de grefă privind respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 808/18.05.2012 pronunțată în dosarul nr._/2009. Observând în prealabil că referitor la părțile ale căror interese au fost vătămate prin declararea lor ca respinse la examen, ÎCCJ a optat pentru repunerea în drepturile din care au fost decăzute ca urmare a falsurilor săvârșite de inculpați. Desființarea înscrisurilor falsificate, precum si a documentelor întocmite pe baza acestora s-a dispus în temeiul art. 170 raportat la art. 348 C.pr.pen. Actul atacat a fost emis conform art. 85 alin. 1 lit. e la cele ale art. 109 alin. 1 și 2 din legea nr. 80/1995 și la celelalte acte normative indicate care sunt cunoscute cadrelor militare ale M.A.I.
P. restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunilor de corupție prevăzute de legea nr. 78/2000 ce au fost săvârșite de inculpați pe timpul organizării si desfășurării concursului a fost dispusă anularea mai multor înscrisuri, printre care si documentele întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate. Constatându-se cele dispuse de instanță, trecerea în rezervă sau direct în retragere s-a făcut motivat din oficiu în conditiile prevăzute la alin.1 lit. e pentru motive sau nevoi ale MAI, nicidecum la propunerea consiliilor de judecată, în condițiile de la lit. i și j. Dealtfel, și prevederile art. 56 din Codul muncii impun încetarea de drept a raporturilor de serviciu existente ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească definitivă.
Arată pârâtul că în urma plângerilor penale, procurorii DNA-Direcția de combatere a infracțiunilor săvârșite de militari au inițiat cercetări penale privind desfășurarea concursului iar pe perioada acestor activități de notorietate, petentul avea posibilitatea de a-și exercita drepturile, însă nu a ales să se constituie parte în procesul ce a urmat.
Element nou apărut în ordinea juridică si cea socială, hotărârea definitivă-fapt juridic- nu poate fi ignorată de către terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei, desi cunosteau despre desfășurarea cercetărilor penale, deci nici de către petent, cu atât mai mult de către ISU Dobrogea la care a fost organizat concursul investigat, aceștia fiind cei doi subiecti care au legătură cu documentele întocmite cu prilejul încadrărilor în privinta cărora a dispus ÎCCJ.
Menționează pârâtul că așa cum potrivit art. 50 alin.1 din ordinul MAI nr. 600/2005, încadrarea prin Ordin în MAI a fost aprobată și efectuată în urma concursului investigat, motivat de comunicarea hotărârii ÎCCJ, petentului i-a fost comunicat si ordinul a cărui revocare a solicitat-o. Actul de trecere în rezervă a petentului a fost aprobat în conformitate cu prevederile aceluiasi act normativ de către comandantul unității militare, căruia i s-a acordat această competentă tocmai de MAI. Trebuie amintit că principiul legalității care guvernează faza de urmărire penală și cea de judecată reprezintă un imperativ al etapei executării hotărârii, prin prisma consecintelor juridice care se nasc în planul drepturilor și libertăților individului sau al bunurilor acestuia.
Referitor la cererea privind acordarea daunelor morale proporționale, pârâtul arată că petentul trebuia să propună înscrisuri pentru dovedirea existentei și întinderii prejudiciului patrimonial; acordarea acestora este astfel condiționată de stabilirea faptului dacă petentul a obținut sau nu alte venituri salariale în perioada scursă de la data încetării raporturilor de serviciu, acesta nefiind îndreptățit la despăgubiri materiale decât dacă nu a obținut venituri salariale în acest interval de timp sau într-o anumită perioadă ori dacă acestea au fost mai reduce decît cuantumul drepturilor salariale de care ar fi beneficiat dacă ar fi fost cadru activ al ISU Dobrogea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 56 din Legea nr. 53/2003, art. 2, 7 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 1169 C.civ. precum si celelalte norme indicate în actul atacat.
3. Prin note scrise reclamantul a completat motivele de fapt și de drept ale cererii introductive, arătând că prin Ordonanța din data de 10.02.2014, emisă de către P. de pe lângă Judecătoria C. in cadru dos.nr.4018/p/2013, s-a dispus, inclusiv pentru reclamant, clasarea pentru infracțiunile cercetate, în condițiile intervenirii prescripției răspunderii penale.
De asemenea, mai arată că ordinul contestat este lovit de nulitate, in raport de prevederile art.178-179 C.proc.civila, atât absolută cât si relativă. In ce privește nulitatea absoluta reiterează aspectele de nerespectare a prevederilor art.85 alin.1 lit.e din L.nr.85/1995 și de îngrădire a dreptului reclamantului de acces la justitie.
Pe de alta parte se susține că măsura dispusă prin hotărârea penală nu-și poate produce efectele până la zi, față de menținerea raporturilor de serviciu cu pârâta, prin modificările care au intervenit pe parcursul derulării raporturilor de serviciu, reclamantul fiind reconfirmat în funcție, beneficiind și de calificări și de avansări în funcție, de mărirea și de indexarea salariului, sens in care, daca ar fi existat o nulitate, absoluta sau relativa, aceasta a fost asanata prin măsurile luate de către parata.
4. La termenul de judecată din 16.05.2014 au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant, și prematurității/inadmisibilității acțiunii, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de dezbateri.
5. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri:
- Ordinul Inspectorului Șef nr. 124/14/I-CT din 28.01.2014, plângerea prealabilă formulată împotriva acestuia și răspuns la plângerea prealabilă;
- Sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr._ (depusă în format electronic );
- Decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr._ (depusă în format electronic );
- Ordonanță de clasare/10.02.2014 dispusă în dosar nr. 4018/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.;
- alte înscrisuri.
6. Din proba cu înscrisuri administrată, Tribunalul reține:
Conform înscrisurilor cauzei reclamantul din cauză a fost încadrat la I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în urma promovării concursului de ocupare a posturilor de subofițer operativ si a celor de subofițer operativ și conducător auto din subunitățile de intervenție ale inspectoratelor pentru situații de urgență județene-sesiunea august 2007.
Prin Sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 170 rap. la art. 348 C.pr.pen. anularea a 205 foi de concurs falsificate de la concursul organizat de I.S.U. DOBROGEA în anul 2007, între care se regăsește și cea emisă pe numele reclamantului, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de I.S.U. DOBROGEA în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 205 candidați ale căror lucrări au fost falsificate, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. DOBROGEA a acelor candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
Sentința a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată de ÎCCJ-Completul de 5 judecători.
Prin Ordinul Inspectorului șef nr. 124/14 /I-CT din 28.01.2014 a Inspectorului Șef al I.S.U. DOBROGEA s-a dispus începând cu data de 28.01.2014 trecerea în rezervă a reclamantului.
S-au reținut ca temeiuri de drept ale măsurii dispuse prevederile art. 7 alin.3 din H.G. nr. 1492/2004, art. 85 alin.1 lit. e si art. 109 alin.1 și 2 din Legea nr. 80/1995, Legea-cadru nr. 284/2010, OUG 103/2013, ordinul ministrului nr. 600/2006 și nr. S/214/2011.
Ca motive de fapt s-au reținut prevederile deciziei penale nr. 12/24.01.2014 și sentinței penale nr. 808/18.05.2012 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătându-se că actul pune în aplicare prevederile constând în anularea foii de concurs falsificate de la concursul organizat de I.S.U. DOBROGEA în anul 2007- reclamantul fiind nominalizat în sentință, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant numai cu privire la mențiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. DOBROGEA a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate, de asemenea menționându-se că reclamantul a fost nominalizat în sentința penală nr. 808/18.05.2012.
Potrivit Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare:
Art. 85 (1)Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații: e)când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.
Art. 109 (1)Dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor aparținând Ministerului de Interne și Ministerului Justiției, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării și siguranței naționale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar.
Situația juridică creată prin Sentința penală nr. 808/18.05.2012, definitivă prin Decizia penală nr. 12/24.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se circumscrie ipotezei reglementate de 85 alin.1 lit. e, teza finală din Legea nr. 80/1995 - pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Afacerilor Interne (potrivit art. 109 alin.1 din Legea nr. 80/1995), prin ordinul contestat realizându-se executarea efectivă a dispozițiilor sentinței penale nr. 808/18.05.2012, prin care s-a dispus inclusiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării reclamantului la I.S.U. DOBROGEA .
A primi argumentele reclamantului în sensul inopozabilității hotărârilor penale, întrucât nu a fost parte în procedura penală desfășurată, înseamnă a ignora situația de fapt stabilită cu caracter definitiv de către instanțele de judecată, în sensul că reclamantul a fost angajat în baza unei lucrări de concurs falsificate, chiar dacă falsul nu a fost săvârșit de către reclamant.
Astfel, în cuprinsul Sentinței penale nr. 808/18.05.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că potrivit art.14 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente (alin.1), în vederea reparării juste și integrale a pagubelor cauzate prin infracțiune. Reglementând condițiile în care poate interveni răspunderea civilă și modalitățile prin care aceasta se realizează, art.14 alin.3 Cod procedură penală face trimitere la legea civilă și stabilește două posibilități de reparare a prejudiciului produs prin infracțiune în cadrul acțiunii civile exercitată în procesul penal, și anume repararea în natură și plata unei despăgubiri bănești.
Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că repararea în natură, care se poate realiza prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală sau parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare, are prioritate în raport cu cea de-a doua modalitate prevăzută de lege, despăgubirile civile acordându-se numai dacă nu este posibilă prima variantă sau atunci când completează reparațiile în natură, nefiind, însă, exclusă cumularea celor două modalități, în vederea asigurării unei reparații juste și integrale a pagubei. S-a apreciat că solicitarea de încadrare a părților civile pe posturile pentru care au dat examen este pe deplin justificată, însă, având în vedere dispozițiile art.14 alin.3 lit.a) Cod procedură penală care reglementează caracterul prioritar al reparării în natură, precum și imposibilitatea practică a instanței de a stabili ordinea de preferință a concurenților în funcție de notele obținute, specialitatea și unitatea pentru care au concurat, Înalta Curte a optat pentru repunerea părților civile în drepturile din care au fost decăzute ca urmare a falsurilor săvârșite de inculpați, prin desființarea respectivelor înscrisuri falsificate, precum și a documentelor întocmite pe baza acestora, măsură ce a profitat, potrivit art.348 Cod procedură penală și celorlalte părți ale căror interese au fost vătămate prin declararea lor, în mod nelegal, ca fiind respinse la examen, chiar dacă nu s-au constituit părți civile în cauză, au renunțat la acțiunea civilă sau nu au solicitat acest lucru. D. care în temeiul art.170 raportat la art.348 Cod procedură penală instanța a dispus anularea foilor de concurs falsificate, a procesului verbal încheiat la data de 21.08.2007 de membrii comisiei de examen și aprobat de inspectorul șef cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat la I.S.U. Dobrogea în perioada 9.07.2007 – 20.08.2007, numai cu privire la mențiunile referitoare la acei candidați ale căror lucrări au fost falsificate, a tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant, pe subunități, în ordinea descrescătoare a mediilor, afișate la sediul I.S.U. Dobrogea, numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 205 candidați ale căror lucrări au fost falsificate precum și a documentelor întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. „Dobrogea” a acelor candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
În ceea ce privește inopozabilitatea sentințe penale față de persoana reclamantului, se reține că participanții la procesul penal nu puteau fi decât inculpații, părțile civile și părțile responsabile civilmente, iar reclamantul nu ar fi putut avea decât calitatea de parte civilă, în condițiile în care s-ar fi constituit ca atare.
În cauză nu poate fi însă înlăturat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a Sentinței penale nr. 808/18.05.2012, sub aspectul modalității în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune în acest al doilea proces, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Astfel,prin Sentința penală nr. 808/18.05.2012 s-a stabilit în mod definitiv că foaia de concurs a reclamantului a fost falsificată și rezultă din motivarea sentinței că desființarea înscrisurilor falsificate precum și a documentelor întocmite pe baza acestora a reprezentat și modalitatea de repunere a acelor candidați care au participat la concurs dar au fost în mod fraudulos declarați ca respinși, în drepturile din care au fost decăzute urmare a săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații, deci o modalitate de restabilirea a situației anterioare comiterii infracțiunii.
Esențială este împrejurarea că prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 s-a dispus nu numai anularea foii de concurs dar și a „documentelor întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. „Dobrogea” a acelor candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate”, astfel că în acest context este evident că raporturile de serviciu ale reclamantului nu puteau continua, lipsind actul primar, de numire în funcție.
De asemenea, împrejurarea că ulterior încadrării raporturile de serviciu au suferit modificări prin ordine ulterioare nu poate invalida ordinul de trecere în rezervă, în contextul în care premisa ordinelor ulterioare este tocmai actul de numire în funcție, anulat prin hotărârea instanței penale.
Reținând și că actul adminsirativ nu set un act de procedură pentru a opera distincțiile de nulitate absolută/relativă potrivit art.178-179 C.proc.civilă, invocate de către reclamant, nu pot fi primite nici celelalte cauze de nelegalitate invocate de către reclamant, relative la inexistenta anterior emiterii ordinului a unei cercetare prealabile si a unei propuneri a consiliului de judecată. Astfel, dispozițiile art. 85 alin.2 din Legea nr. 80/1995 sunt interpretate în mod greșit de către reclamant, arată că trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condițiile prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f), i1), l), m) și n), propunerea consiliilor de judecată fiind necesară în condițiile prevăzute la alin. 1 lit. i) și j), adică atunci când trecerea în rezervă este dispusă pentru dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu sau în perfecționarea pregătirii militare și de specialitate, sau pentru abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale
În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare în procesul penal, așa cum s-a arătat mai sus reclamantul nici nu putea participa la acel proces penal în condițiile în care nu s-a constituit ca parte civilă. Nici un drept la apărare nu i-a fost încălcat întrucât nu a avut calitate de inculpat în cauza respectivă, nu s-a constata săvârșirea de către el a vreunei infracțiuni și nici nu s-a dispus vreo condamnare în persoana lui, ci anularea foilor de concurs a fost determinată de falsificarea acestora de către alte persoane, cu sau fără știința sau concursul reclamantului. Ordonanța de clasare din data de 10.02.2014, emisa de către P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr.4018/p/2013 nu are nici o relevanță, în condițiile în care, așa cum a reținut și instanța penală în soluționarea acțiunii civile, există o imposibilitatea practică a instanței de a stabili ordinea de preferință a concurenților în funcție de notele obținute, specialitatea și unitatea pentru care au concurat.
D. care urmează a respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N. A., CNP_, domiciliat în C., ., ., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în C., . nr. 110, județul C., ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30.01.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. S. G. M.
Tehnored. S.A.B. / 4 ex.
16.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-01-2015, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 138/2015. Tribunalul... → |
|---|
