Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-01-2015, Tribunalul CONSTANŢA

Comentarii

0

Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 8156/118/2014

DOSAR NR._

RO M Â N I A

TRIBUNALUL C.

SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIIA CIVILĂ NR. 24

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.01.2015

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE – A. J. N.

JUDECĂTOR – L. V. M.

JUDECĂTOR –A. B. S.

GREFIER –A. G.

S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ promovat de recurenta contestatoarea S.C. D. S. 2004 S.R.L., cu sediul în M., ., cam.2, județul C., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. pentru Serviciu Fiscal Municipal M., și intervenientul în interes propriu S. C., domiciliat în B., ., județul B..

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2015și 28.01.2015, când în aceeași compunere s-au decis următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr.119/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria M. în ds._, contestația la executare formulată de .” SRL a fost respinsă, în parte, ca tardiv formulată și, în parte ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin contestația la executare formulată la data de 19.04.2013, contestatoarea S.C. D. S. 2004 S.R.L. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice M., să dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. 181 d/2013 al Administrației Finanțelor Publice M.; a mai solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Contestatoarea a criticat următoarele acte emise de Administrația Finanțelor Publice M. în dosarul de executare nr. 181 d/2013:

- procesul-verbal de licitație nr._/14.03.2013, primit de contestatoare la data de 16.04.2013;

- adresa nr._/19.03.2013, primită de contestatoare la data de 12.04.2013;

- procesul-verbal de afișare nr._/27.03.2013, primit de contestatoare la data de 12.04.2013;

- procesul-verbal de afișare nr._/15.04.2013, primit de contestatoare la data de 16.04.2013;

- Raportul de evaluare din 28.01.2013 înregistrat la D.G.F.P. sub nr. 7671/15.02.2013;

- răspunsul comunicat la data de 12.04.2013 ca urmare a solicitării contestatoarei de încetare și suspendare a executării silite, cerere înregistrată la D.G.F.P. sub nr._/14.03.2013.

Contestatoarea a arătat că organul de executare a încălcat procedura legală privind publicitatea vânzării silite la licitație publică a bunului supus executării silite, în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 162 alin. 2 și 3 din Codul de procedură fiscală, apreciind că:

În ce privește licitația desfășurată la data de 14.03.2013, intimata nu a îndeplinit obligația de a afișa anunțul privind vânzarea la sediul debitoarei și, respectiv, de a informa debitoarea despre data, ora și locul licitației, anunțul fiind afișat doar pe imobilul scos la vânzare.

În ce privește licitația desfășurată la data de 10.04.2013, intimata nu a îndeplinit obligația de a afișa anunțul privind vânzarea pe imobilul scos la vânzare, anunțul fiind afișat doar la sediul debitoarei și nici nu a informat debitoarea despre data, ora și locul licitației.

Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de afișare privind licitația din 10.05.2013, care i-a fost transmis prin poștă, fără a exista o dovadă privind afișarea propriu-zisă la sediul social al debitoarei, ceea ce atrage anularea actelor întocmite în mod nelegal.

A apreciat contestatoarea că nelegalitatea primei licitații atrage anularea licitațiilor care s-au organizat ulterior.

Totodată, organul de executare nu a publicat anunțul privind vânzarea la licitație a bunurilor contestatoarei pe pagina de Internet a Ministerului Finanțelor Publice - portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, însoțit de fotografii ale acestor bunuri, astfel cum prevăd dispozițiile pct. 2 din Procedura A.N.A.F.

În referire la procesul-verbal de licitație din 10.04.2013, contestatoarea a arătat că acesta nu prevede în mod expres că debitoarea a formulat obiecțiuni, pentru ca eventualii cumpărători să fie corect informați despre unele nereguli semnalate.

A mai arătat contestatoarea că a semnalat intimatei metoda nepotrivită de evaluare a imobilului supus executării silite, precum și aplicarea TVA la valoarea de vânzare, în condițiile în care din Raportul de evaluare nu rezultă că valoarea evaluată a terenului este mai mare decât valoarea evaluată a clădirii; astfel, eventualii cumpărători au fost induși în eroare și dezinformați cu privire la prețul real și cel final al imobilului.

Mai mult, prețul stabilit de evaluator apare ca fiind neserios în raport de poziția imobilului, care influențează valoarea de piață; valoarea imobilului este de 4,2 mil. lei, iar datoria societății către A.F.P. este de numai 0,2 mil. lei, astfel încât vânzarea imobilului la prețul stabilit prin raportul de evaluare nu poate decât să obstrucționeze producerea de potențiale venituri prin desfășurarea de activități specifice; cum Hotelul Astra ar putea produce într-un sezon estival între 0,8 – 1,2 mil. lei, este fără dubiu că datoria contestatoarei ar putea fi achitată în scurt timp.

În drept, contestatoarea a invocat disp. art. 142, 148, 156, 162 din Codul de procedură fiscală .

Prin precizarea formulată la data de 31.07.2013 (prim termen de judecată fixat în cauză), contestatoarea a reiterat motivele de fapt și de drept dezvoltate în cuprinsul contestației introductive și a criticat, în continuare, valorificarea imobilului Hotel Astra la un preț derizoriu cu prilejul licitației organizate la data de 10.05.2013, în raport cu valoarea de circulație a acestuia.

Astfel, contestatoarea a arătat că și în cazul licitației organizate la data de 10.05.2013, organul de executare a încălcat procedura legală privind publicitatea vânzării la licitație a bunurilor proprietatea debitoarei, nefiind respectată cerința de publicare a anunțului privind vânzarea la licitație a bunului supus executării silite pe pagina de Internet a Ministerului Finanțelor Publice - portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, însoțit de fotografii ale acestor bunuri. Nu a fost respectată cerința privind lipirea anunțului pe un zid exterior expus publicului, iar în cazul terenului - prin amplasarea unui stâlp cu un suport plan pe care se va lipi anunțul.

A apreciat că nerespectarea strictă a acestor norme are ca și consecință anularea actelor de executare întocmite nelegal. Mai mult, ținând seama de faptul că formalitățile de publicitate sunt prescrise nu doar pentru protejarea drepturilor creditorului și/sau ale debitorului, ci și în interesul larg al terților interesați în participarea la executare - fapt ce imprimă normelor care instituie aceste formalități un caracter imperativ, prin scopul general ocrotit -, actele de executare efectuate cu nerespectarea procedurii legale privind publicitatea vânzării sunt lovite de nulitatea absolută.

De asemenea, la vânzarea prin licitație a bunurilor debitorului, diferența dintre cele trei licitații este dată și de prețul diminuat cu 25% la fiecare licitație; iar licitațiile 2 si 3 nu pot exista fără prima licitație, după cum a treia licitație nu poate exista fără primele două; prin urmare, dacă procedura nu a fost respectată pentru prima licitație, celelalte două care derivă din prima sunt nule de drept, chiar daca s-ar fi respectat procedurile.

A mai arătat contestatoarea că actele de executare efectuate în dosarul executional nr. 181 d/2013 au fost întocmite cu încălcarea normelor imperative ale art. 144 din Codul de procedură fiscală, ceea ce atrage anularea actelor de executare efectuate, care nu indică titlul executoriu în temeiul căruia a fost efectuată executarea silit, că incalcă normele fiscale imperative privind taxa pe valoarea adăugată; în acest sens, în procesul-verbal de sechestru nr._/13.12.2012, executorul fiscal din cadrul Administrației Finanțelor Publice M. a menționat faptul că, „dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de TVA (...), bunurile imobile sechestrate se vor valorifica cu taxă pe valoarea adăugată (...)".

Ulterior, în toate actele de executare efectuate de organul fiscal în dosarul nr. 181 d/2013, s-a menționat faptul că imobilul sechestrat se valorifică cu aplicarea taxei pe valoarea adăugată în cotă de 24%, conform art. 128 alin. 3 lit. b din Codul fiscal și pct. 6 alin. 6 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004. Mai mult, atât în procesul-verbal de licitație din 10.05.2013, cât și în procesul-verbal de adjudecare din 20.05.2013, se menționează că la prețul de adjudecare în sumă de 1.330.000 lei organul de executare a calculat TVA în sumă de 319.000 lei.

Contestatoarea a apreciat că, din interpretarea coroborată a prevederilor fiscale incidente în speță, respectiv, dispozițiile art. 126 alin. 1 Cod fiscal, art. 128 alin. 3 lit. b Cod fiscal, explicitate prin normele de la pct. 6 alin. 6 din H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 141 alin. 2 lit. f Cod fiscal, explicitate prin normele pct. 37 din H.G. nr. 44/2004, rezultă că transferul, în urma unei executări silite, a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, alcătuit din teren și construcția edificată pe acesta, formând un singur corp funciar - cum este și cel asupra căruia s-a efectuat executarea silită în cauza de față -, poate fi calificat drept o operațiune supusă taxei pe valoarea adăugată doar în ipoteza în care valoarea construcției este mai mică decât valoarea terenului .

Față de concluzia care se desprinde din interpretarea normelor fiscale evocate mai sus, rezultă că organul de executare nu putea stabili că valorificarea bunurilor contestatoarei este supusă taxei pe valoarea adăugată decât în baza unui raport de expertiză și numai în ipoteza în care valoarea construcției rezultate din raportul de expertiză ar fi fost mai mică decât valoarea terenului.

Or, raportul de evaluare întocmit de expertul desemnat de organul de executare nu face nicio mențiune nici cu privire la valoarea terenului, nici cu privire la valoarea construcției, valoarea indicată fiind una globală.

Prin obiecțiunile formulate la raportul de evaluare, contestatoarea a semnalat organului de executare acest viciu al raportului de evaluare. Mai mult, contestatoarea a adus la cunoștința organului de executare concluziile unui alt raport de expertiză întocmit de un evaluator autorizat în luna noiembrie 2012, din care rezultă că valoarea construcției este de două ori mai mare decât valoarea terenului ; cu toate acestea, organul de executare a respins cererea contestatoarei de refacere a evaluării. Mai mult, a continuat să menționeze în anunțurile privind vânzarea la licitație a bunurilor contestatoarei că valorificarea acestora se face cu aplicarea taxei pe valoarea adăugată. Din această perspectivă, faptul că organul de executare a continuat procedura de executare silită și a aplicat TVA la prețul de adjudecare al imobilului, deși, calificarea operațiunii ca fiind taxabilă nu se putea face decât în baza unui raport de expertiză din care să rezulte că valoarea terenului este mai mare decât valoarea construcției, reprezintă o vădită încălcare a normelor fiscale aplicabile în speță, iar pentru restabilirea legalității se impune ca toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 181 d/2013 cu încălcarea normelor fiscale privind regimul TVA să fie anulate.

Aceeași concluzie se impune și prin raportare la rezultatele expertizei efectuate de evaluatorul autorizat G. M., desemnat de B.E.J. G. G.-lulian. Conform acestui raport, valoarea de piață a construcției era, la data evaluării, de 3.255.350 lei, echivalentul a 719.892 euro, la cursul de 4,5220 lei/euro, iar valoarea de piață a terenului era de 1.729.200 lei, echivalentul a 382.397 euro, la cursul de 4,5220 lei/euro. Or, având în vedere anul realizării construcției, precum și faptul că valoarea construcției rezultată din raportul de expertiză este de două mai mare decât valoarea terenului, în conformitate cu dispozițiile art. 141 alin. 2 lit. f Codul fiscal, coroborat cu dispozițiile pct. 37 alin. 1 din H.G. nr. 44/2004, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor contestatoarei, în urma executării silite, reprezintă o operațiune scutită de TVA. Din această perspectivă, taxa pe valoare adăugată calculată și colectată de organul de executare, în urma executării silite a bunurilor contestatoarei, este vădit nelegală. De altfel, prin încălcarea normelor fiscale, organul de executare a perceput o taxă nelegală a cărei valoare (319.200 lei) este aproape de două ori mai mare decât cuantumul creanței fiscale (179.651 lei) pentru a cărei stingere a fost declanșată executarea silită.

A mai arătat contestatoarea că organul de executare a procedat la executarea silită a Hotelului Astra, proprietatea acesteia, pentru stingerea unei creanțe fiscale în valoare de 179.651 RON, în condițiile în care valoarea de piață a bunului (teren și construcție) supus executării silite este de peste 4.900.000 RON, conform raportului de expertiză întocmit de evaluatorul desemnat de B.E.J. G. G.-lulian la data de 10.11.2012.

În ce privește valoarea rezultată din raportul întocmit de expertul desemnat de organul fiscal, aceasta nu poate fi apreciată ca fiind o valoare corect determinată în condițiile în care metoda de evaluare folosită de expert este cea a „abordării prin venit". Or, contestatoarea nu a raportat niciun venit în anul 2012, hotelul fiind închis pentru reparații, motiv pentru care contestatoarea a formulat obiecțiuni față de raportul de expertiză. Cu toate acestea, organul de executare a continuat desfășurarea procedurii execuționale fără a ține seama de neseriozitatea valorii determinate de expert, aspect explicabil prin faptul că valoarea creanței fiscale putea fi acoperită chiar și în cazul vânzării bunului la un preț mult subevaluat.

D. urmare, pe fondul încălcării procedurii legale privind publicitatea vânzării la licitație, precum și a încălcării normelor privind regimul de aplicare a TVA, imobilul a fost adjudecat, în final, la un preț de 1.330.000 RON, ceea ce reprezintă 25% din valoarea de piață a bunului executat silit, conform evaluării din noiembrie 2012.

În acest context, contestatoarea a apreciat că a fost încălcat dreptul său la respectarea bunurilor din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În dreptul intern, parte din exigențele art. 1 din Protocolul nr. 1 pot fi regăsite în dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură fiscală care prevăd după cum urmează: „Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare ".

Raportând textele de lege evocate mai sus la datele concrete ale cauzei de față, contestatoarea a apreciat că măsura organului de executare de a proceda la valorificarea celui mai important activ al acesteia, Hotelul Astra, prin vânzarea silită la licitație publică, pentru stingerea unei creanțe a cărei valoare este de 20 de ori mai mică decât valoarea bunului executat silit, nu respectă exigențele art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind proporționalitatea măsurii, folosirea unor mijloace rezonabile si proporționale cu scopul urmărit, cu atât mai mult cu cât asupra bunurilor acesteia se instituise măsura sechestrului.

Dezvoltând motivele contestației sale, contestatoarea a mai arătat că valorificarea imobilului Hotel Astra s-a făcut la un preț derizoriu față de valoarea de circulație a acestuia; așa cum s-a statuat în doctrină, vânzarea silită la licitație publică este un act juridic cu titlu oneros. Acest caracter juridic al vânzării la licitație rezultă din aceea că „fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate" (art. 1172 alin. 1 Noul Cod Civil). Ambele părți urmăresc un interes patrimonial, adică primirea unui echivalent în schimbul prestației la care se obligă. Debitorul supus executării silite urmărește să primească prețul ca un contraechivalent al vânzării bunului său, din care să fie satisfăcută creanța creditorului, iar adjudecatarul urmărește să primească bunul cumpărat în schimbul prețului.

În același sens, este și jurisprudența Tribunalului București, care a statuat că dispozițiile art. 1303 din vechiul cod civil (art. 1660 conform Noului Cod civil) „sunt pe deplin aplicabile și în cazul vânzării silite, în ceea ce privește condițiile generale de validitate ale oricărui act juridic cu referire la cauza acestuia, mai exact la scopul imediat, contrapestația, deoarece, chiar dacă o asemenea vânzare se realizează prin mijlocirea executorului judecătoresc, ea nu se poate îndepărta de la aceste condiții generale și esențiale pentru validitatea sa.Contestatoarea a conchis că vânzarea silită efectuată de organul de executare încalcă dispozițiile art. 1650 și 1660 din Noul Cod civil, în condițiile în care prețul de adjudecare a hotelului Astra (construcție și teren) se vădește a fi disproporționat față de valoarea reală a imobilului.

Prin cererea de completare a contestației la executare formulată la data de 31.07.2013, contestatoarea a solicitat instanței întoarcerea executării silite în temeiul art. 404 alin. 1 și art. 404 alin. 2 C.pr.civilă - în cazul în care se va admite contestația la executare -, urmând a se dispune asupra restabilirii situației anterioare executării silite, prin restituirea imobilului „Hotel Astra" în patrimoniul contestatoarei.

La același termen, contestatoarea a învederat că înțelege să renunțe la judecarea cererii de suspendare a executării silite, motivat de faptul că organul de executare a parcurs deja toate etapele executării silite.

Din oficiu, instanța a pus în discuție și a încuviințat introducerea în cauză, conceptarea și citarea adjudecatarului S. C..

Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice C. - pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului M., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că potrivit evidențelor intimatei A.F.P. stabilite pe baza declarațiilor depuse de contestatoarea S.C. D. S. 2004 S.R.L., pentru suma de 179.651 lei a fost întocmit procesul-verbal de sechestru nr._/13.12.2012, necontestat, cu precizarea că, anterior emiterii acestui proces-verbal, contestatoarei i-au fost comunicate somații și titluri, de asemenea, necontestate.

Intimata a apreciat că, deși prin prezenta contestație s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare, în principal contestația se îndreaptă împotriva următoarelor acte:

- procesul-verbal de licitație nr._/14.03.2013, primit de contestatoare la data de 16.04.2013;

- adresa nr._/19.03.2013, primită de contestatoare la data de 12.04.2013;

- procesul-verbal de afișare nr._/27.03.2013, primit de contestatoare la data de 12.04.2013;

- procesul-verbal de afișare nr._/15.04.2013, primit de contestatoare la data de 16.04.2013;

- Raportul de evaluare din 28.01.2013 înregistrat la D.G.F.P. sub nr. 7671/15.02.2013;

- răspunsul comunicat la data de 12.04.2013 ca urmare a solicitării contestatoarei de încetare și suspendare a executării silite, cerere înregistrată la D.G.F.P. sub nr._/14.03.2013.

Intimata a mai arătat că, desi contestatoarea a criticat, in principal, actele enumerate în preambulul contestației introductive, aceasta critică, în fapt, organizarea licitațiilor de către organul de executare.

Avand in vedere criticile aduse, intimata a arătat că organizarea licitațiilor pentru vanzarea imobilului sechestrat s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 162 alin.3 din O.G. nr. 92/2003. In ce priveste obiectiunile la Raportul de evaluare, A.F.P. M. a respectat art. 147 alin.l din O.G. nr. 92/2003 privind evaluarea bunului imobil, aceasta operatiune a fost efectuata de o societate de evaluari, respectiv, .. Constanta, care a fost desemnata de D.G.F.P. Constanta, aceasta avand obligatia de a-și indeplini atributiile stipulate in contract si de a raspunde, in totalitate, de rezultatele expertizei de evaluare.

În ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, intimata a apreciat ca sustinerile contestatoarei sunt neintemeiate, simplele afirmatii neurmate de dovedirea dreptului care s-ar vatama prin intarzierea luarii acestei masuri si nici a pagubelor iminente si ireparabile care s-ar crea in situatia in care nu s-ar lua masura suspendarii executarii silite, nefiind de natura sa conduca la suspendarea executarii actelor contestate.

În termen legal, intervenientul S. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată.

Pe cale de excepție, intervenientul S. C. a invocat tardivitatea formulării contestației împotriva procedurilor de licitație derulate la data de o 14.03.2013 și, respectiv, 10.04.2013, arătând că în raport de procesele-verbale de afișare încheiate la data de 21.02.2013 și 27.03.2013, în dosarul de executare nr. 181d/2013 al A.F.P. M. și data formulării prezentei contestații, respectiv, 19.04.2013, prezentul demers judiciar apare ca fiind tardiv întreprins față de dispozițiile legale, nefiind identificate motive de anulare a acestor acte de executare.

De asemenea, având în vedere momentul depunerii cererii precizatoare, respectiv, 31.07.2013, contestația apare ca tardiv formulată în ce privește licitația desfășurată la data de 10.05.2013, cu atât mai mult cu cât actele de executare au fost încheiate in prezența debitoarei, astfel încât cererile privind contestarea procedurilor sunt supuse termenului de decădere de 15 zile .

Și față de cuprinsul Raportului de evaluare din 28.01.2013 (comunicat debitoarei, prin reprezentant legal S. L., în baza adresei nr. 5339/04.02.2013 și recepționat la data de 05.02.2013), contestația la executare apare ca tardiv formulată, întrucât la data de 28.02.2013 a fost emis punctul de vedere al expertului față de obiecțiunile depuse sub nr. 7671/15.02.2013, iar la data de 14.03.2013 contestatoarea a reluat obiectiunile prin adresa nr._/14.03.2013, fără a mai contesta răspunsul expertului la aceste din urmă obiecțiuni.

Intervenientul a mai arătat că a adjudecat cu bună-credință bunul imobil Hotel Astra, construcție parter + etaje, construit in anul 1959, fiind achitat integral prețul si realizandu-se transferul dreptului de proprietate la data de 20.05.2013, prin încheierea procesului-verbal de adjudecare, la 22.05.2013 s-a incheiat procesul-verbal de predare-primire, iar la 21.06.2013 s-a incheiat procesul-verbal de predare-primire cu participarea S.C. D. S. 2004 S.R.L.

În ce privește publicitatea vânzării, intervenientul adjudecatar a arătat că aceasta a fost realizata prin afișarea anunțului privind vânzarea in conformitate cu prevederile art. 162 din O.G. nr. 92/2003 si prevederile cuprinse in Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 585/06.05.2005 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale, respectiv pct. 26.

Procesele-verbale de afișare din 21.02.2013 si 27.03.2013 nu au fost contestate in termenul legal de 15 zile, nefiind formulate critici la adresa acestora privind eventuale neregularitati care sa fie supuse cenzurii instanței investite cu soluționarea prezentei contestații la executare.

În acest context, sunt nesusținute criticile contestatoarei, fiind dovedită inștiințarea debitoarei in cadrul celor trei proceduri, prin afișarea anunțului la sediul acesteia si la adresa imobilului supus procedurii de vânzare, procedura ce a cuprins si elementele privind data, ora si locul licitației față de toate cele trei proceduri, in cadrul formularului emis si transmis in forma stabilita conform Ordinului MF nr. 585/06.05.2005 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale.

In ceea ce privește presupusa obligație a arătării in anunțurile de vânzare si procesele-verbale de licitație contestate a titlurilor executorii, a naturii si a cuantumului debitului, intervenientul adjudecatar a solicitat să se aibă în vedere faptul ca actele de executare menționate sunt reglementate prin normele speciale și nu se supun prevederilor menționate, norma speciala regasindu-se in cuprinsul art. 162 pct.4 din O.G. nr. 93/2003, potrivit căruia Actul are o forma in limitele prevederii menționate, respectate in prezenta procedura; în acest sens, procesele- verbale de licitație se incadreaza in limitele prevăzute de art. 163 pct. 10 si pct.11 din O.G. nr. 93/2003, iar procesul-verbal de adjudecare nr._/20.05.2013 se incadreaza in limitele legale speciale consfințite prin art. 166 pct.2 din O.G. nr. 93/2003.

A apreciat intervenientul adjudecatar că, în cauză, nu sunt dovedite cauzele de nulitate invocate, nefiind indeplinite condițiile privind nulitatea absoluta reglementate de Codul civil prin art. 1250, art. 1251 si art. 1252.

Nerespectarea dispozițiilor legale menționate se sancționează cu nulitatea relativă, condiționată de existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului; ori, în cauza de față, actele de executare pretins realizate cu neobservarea formelor legale au fost comunicate debitorului contestator, procesele verbale facand dovada comunciarii prin proceduri de afișare sau inmanare legale, raportul de evaluare realizat in cadrul procedurii a reliefat valoarea conform normelor legale fara a se indica vreo norma care sa infirme concluziile acestuia, procedura de executare silita a fost una care a condus la vânzarea bunului si acoperirea creanțelor invocate, astfel incat, in derularea procedurii nu se poate retine existenta unei vătămări a drepturilor contestatorului.

De altfel, invocarea unor terți care in lunile februarie, martie ar fi putut participa fiind informați prin afișare la malul marii in perioada de extrasezon nu tine cont de faptul ca s-a realizat o informare maximizata prin folosirea formelor de publicitate accesibile terților interesați si care au vizibilitate superioara celei invocate de către debitoare privind afișarea la imobil, a cărei îndeplinire a fost, de altfel, dovedită.

Privitor la pretinsa „încărcare" a prețului de vânzare a imobilului, intervenientul adjudecatar a arătat că prin procesul-verbal de sechestru nr._/13.12.2012 (necontestat de către contestatoare) - filele 185-186 din dosarul cauzei - si actele ulterioare necontestate in termen legal, s-a precizat de către executorul fiscal că procedura de executare silita vizează un debitor inregistrat ca plătitor de taxa pe valoare adăugata, in conformitate cu prevederile art. 128 alin.3 lit.b din Legea nr. 571/2003 si art. 4 alin.3 (pct. 6 alin. 6) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, bunurile imobile sechestrate urmând a fi valorificate cu taxa pe valoare adăugata calculata prin aplicarea cotei standard de 24% asupra bazei de impozitare determinata potrivit legii, respectiv conform art. 137-138 din Codul Fiscal.

A apreciat intervenientul adjudecatar ca nu sunt indeplinite condițiile privind anularea tuturor formelor de executare, intrucat, pe de o parte, contestatorul nu a contestat modalitatea de stabilire a procedurii, a componentei pret, fiind pasiv față de actele de executare care au indicat procedura urmata

Analiza prezentata de contestatoare vizează posibilitatea persoanei neinregistrate ca persoana impozabila in sensul de a realiza operațiuni scutite de taxe, in cazul de față contestatorul neaflându-se in situațiile reglementate de legiuitor - Legea nr. 571/2003, TITLUL VI, taxa pe valoarea adăugată (art. 125 ind. 1 pct. 18-21)

In aceste condiții, criticile vizând rezultatul operațiunii de evaluare privind indicarea distinctă a valorii terenului si a construcției, pentru a se stabili daca operațiunea este sau nu taxabila, nu conduc la admiterea contestației, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat contestatie in termen fata de raportul de evaluare, cererea contestatoarei fiind tardiv înregistrata.

În ce privește prețul pretins a fi derizoriu, intervenientul adjudecatar a arătat că, in cadrul procedurii de executare silita, debitoarea nu a formulat in termen legal contestație impotriva Raportului de evaluare si a actelor indicate; invocarea unui preț derizoriu reprezintă doar nemulțumirea debitorului, instanța neputând admite cererea pe baza unor nemulțumiri neinsotite de o invocare a unui motiv legal privind valoarea obținută prin evaluare.

Mai mult, anterior demarării procedurii de executare silită, contestatoarea a supus riscului pierderii întregul bun pentru o valoare de 922.120 lei, așa cum rezultă din contractul de împrumut autentificat sub nr. 56/25.02.2011, valoarea reprezentând 1/3 din valoarea rezultata prin Raportul de evaluare criticat, totalizând suma de 2.654.300 lei.

Comparația cu un raport de evaluare realizat . executare silita nu constituie indeplinirea condițiilor de admitere a contestației, valorile obținute nefiind contestate printr-o motivare clara in drept.

De altfel, cele doua metode reliefate de către expert prin raportul si răspunsul la obiectiuni din 26.02.2013, respectiv, abordarea prin piața si abordarea prin venit, sunt metode încadrate in Standardele naționale adoptate de ANEVAR și conduc la rezultate apropiate.

În cadrul procedurii de executare silita, prețul final a fost unul in aplicarea procedurilor de executare silita, respectiv condițiile impuse de către legiuitor prin art. 162 pct.3 din O.G. nr. 92/2003, organizându-se a treia procedura de licitație; prin urmare, prețul stabilit prin Raportul de expertiza nu a fost unul care sa poată fi considerat derizoriu, ci unul adaptat la condițiile de piața, in condițiile in care chiar la valoarea stabilita de către expertul-evaluator nu s-a înscris nimeni la procedura de licitație derulata.

Intervenientul adjudecatar a mai arătat că speța invocata de către contestatoare este una străina de situația existenta in procedura de executare silita contestata, vizând vânzarea unui bun la 10% din valoare obținută prin expertiza, iar prețul criticat si aplicat la cea de-a treia licitație a fost stabilit in baza unei proceduri rigide, strict impuse de către legiuitor, sub care nu s-a coborât, astfel incat nu exista o mijlocire a unui executor in analiza condițiilor la data stabilirii prețului pentru licitația din 10.05.2013 (prețul criticat), ci legea a impus soluția finală față de un debitor al cărui patrimoniu comercial cuprindea un pasiv greu de acoperit si supus riscului procedurii insolventei conform datelor existente la dosarul cauzei.

Totodată, contestatoarea a trunchiat textul art. 142 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 relativ la Regulile privind executarea silită, în sensul că omite faptul ca norma legala menționeaza ca aceasta cota este una folosita „de regula" si trebuie privita coroborat cu bunurile care puteau fi executate pentru a acoperi creanțele bugetare invocate, nefiind dovedita existenta in patrimoniul debitoarei a unor bunuri care sa asigure volumul de 150% sau măcar sa fie estimat acoperitoare privind creanțele urmărite; astfel, bunul care putea fi supus procedurii executării a fost cel vândut.In același timp, sumele invocate de contestatoare sunt indicate . de cel cuprins in Extrasul de carte funciara atașat, dovedind astfel reaua-credința a contestatoarei.

Analizând cauza supusă soluționării în raport de probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, instanța constată și reține următoarele:

Excepția tardivității invocată de intervenient urmează a fi admisă în raport de disp. art. 173 din O.G. nr. 92/2003, republicată, potrivit cu care contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod; contestatorul a luat cunoștință, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare.

Examinând actele dosarului de executare nr. 181d/2013 al A.F.P. M., instanța reține că, în raport de dovada de comunicare/afișare a actelor de executare menționate mai sus și data formulării prezentei contestații, respectiv, 19.04.2013, prezentul demers judiciar apare ca fiind tardiv întreprins.

Astfel, instanța constată că publicitatea vânzării a fost realizată prin afișarea anunțului privind vânzarea in conformitate cu prevederile art. 162 din O.G. nr. 92/2003, republicată si prevederile cuprinse in Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 585/06.05.2005 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale, după cum urmează:

- licitația din 14.03.2013 - prin procesul-verbal de afișare anunț la data de 21.02.2013 la sediul contestatoarei si prin înmânare la data de 22.02.2013 către șeful hotelului, respectiv, imobilul supus executării silite;

- licitația din 10.04.2013 – prin procesul-verbal de afișare anunț la data de 27.03.2013 la sediul contestatoarei și prin transmitere poștală;

- licitația din 10.05.2013 - prin procesul-verbal de afișare anunț la data de 15.04.2013 la sediul contestatoarei si la adresa imobilului scos la vânzare, dar și prin transmitere poștala.

Prin urmare, având în vedere data formulării prezentei contestații, respectiv, 19.04.2013, instanța reține că prezentul demers judiciar a fost promovat în afara termenului legal de 15 zile în ce privește procesele-verbale de afișare încheiate la data de 21.02.2013 și, respectiv, 27.03.2013, în dosarul de executare nr. 181d/2013 al A.F.P. M..

Aceleași concluzii se desprind și din examinarea actelor de executare săvârșite relativ la licitația desfășurată la data de 10.05.2013, față de care depunerea cererii precizatoare la data de 31.05.2013 atrage tardivitatea criticilor aduse acestei din urmă licitații, cu atât mai mult cu cât actele de executare au fost încheiate in prezența contestatoarei.

Contestatoarea nu poate susține că nu a cunoscut despre derularea continuă a executării silite, publicitatea fiind asigurată în toate formele impuse de legislația în vigoare.

Mai mult, formularea contestației în afara termenului prescris de lege în ce privește momentul adjudecării imobilului la licitația din 10.05.2013, este o dovadă în plus a dezinteresului contestatoarei în ce privește executarea silită a imobilului proprietatea sa.

În ce privește Raportul de evaluare din 28.01.2013 (comunicat debitoarei, prin reprezentant legal S. L., în baza adresei nr. 5339/04.02.2013 și recepționat la data de 05.02.2013), instanța nu va analiza excepția tardivității formulării contestației, întrucât contestatoarea nu a înțeles să critice, în continuare, răspunsul expertului la obiectiunile formulate prin adresa nr._/14.03.2013.

Concluzionând asupra excepției invocate de către intervenientul adjudecatar S. C. prin întâmpinare, instanța urmează să admită, ca fiind întemeiată, excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva actelor de executare constând în procesele-verbale de afișare încheiate la data de 21.02.2013 și, respectiv, 27.03.2013, în dosarul de executare nr. 181d/2013 al A.F.P. M. și, pe cale de consecință, instanța va respinge, ca tardiv formulată, contestația la executare îndreptată împotriva acestor acte de executare..

De asemenea, instanța va admite excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 181d/2013 al A.F.P. M., în ce privește licitația desfășurată la data de 10.05.2013 și, pe cale de consecință, va respinge, ca tardiv formulată, contestația la executare îndreptată împotriva acestor acte de executare.

Pe fondul cauzei, instanța urmează să analizeze legalitatea actelor de executare efectuate în derularea licitațiilor desfășurate la data de 14.03.2013 și, respectiv, 10.04.2013.

În ce privește procedura execuțională derulată în cursul primelor două licitații organizate de intimata A.F.P. M., instanța nu a indentificat motive de anulare a actelor săvârșite în dosarul de executare nr. 181d/2013 al A.F.P. M..

În acest sens, instanța constată că, în cauză, a fost probată inștiințarea contestatoarei-debitoare in cadrul celor trei proceduri, așa cum, de altfel, s-a arătat mai sus, respectiv, prin afișarea anunțului la sediul acesteia si la adresa imobilului supus executării silite (Hotel Astra din M.), procedură ce a cuprins și elementele privind data, ora si locul licitației organizate atât la data de 14.03.2013, cât și la data de 10.04.2013, iar procesele-verbale de licitație au fost întocmite cu respectarea disp. art. 162 alin. 1 – 4 și art. 163 alin. 10 – 11 din O.G. nr. 92/2003, republicată.

De asemenea, intimata A.F.P. M. a publicat anuntul publicitar . de largă circulație (România Liberă), . (Cuget Liber) si a înștiințat, cu cel putin 10 zile inainte de desfășurarea licitațiilor, prin procese-verbale de afișare însoțite de anunțul publicitar privind vânzarea la licitatie, și ceilalți titulari ai drepturilor reale si sarcinilor care grevau bunul imobil supus executării silite, iar anunțul a fost afișat atât la sediul Primariei municipiului M., cât si la sediul A.F.P. M..

In ce priveste concluziile Raportului de evaluare întocmit în cadrul executării silite, instanța constată că acest act a fost întocmit cu respectarea disp. art. 147 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind evaluarea bunurilor imobile, de către o societate de evaluări desemnată de D.G.F.P. C., respectiv, .. Constanta, care a comunicat raportul de evaluare contestatoarei-debitoare, prin reprezentant legal, S. L., în baza adresei nr. 5339/04.02.2013, recepționată la data de 05.02.2013.

Instanța constată că împotriva concluziilor raportului de evaluare contestatoarea a formulat obiecțiunile înregistrate sub nr. 7671/15.02.2013, iar împotriva răspunsului expertului la aceste obiecțiuni, contestatoarea a formulat noi obiecțiuni înregistrate sub nr._/14.03.2013.

Cum contestatoarea a înțeles să nu conteste, în instanță, răspunsul expertului la aceste din urmă obiecțiuni, instanța reține că debitoarea și-a însușit concluziile raportului de evaluare care, abordând evaluarea prin prisma a două metode, respectiv, abordarea prin piață si abordarea prin venit, s-a circumscris Standardelor naționale adoptate de ANEVAR.

Prin urmare, orice critici formulate pe calea prezentei contestații, sub aspectul evaluării imobilului supus executării silite, sunt neavenite.

În ce privește pretinsa „încărcare" a prețului de vânzare a imobilului prin adăugarea taxei pe valoarea adăugată, instanța constată că atât procesul-verbal de sechestru nr._/13.12.2012 (necontestat de către contestatoare), cât și actele ulterioare necontestate in termen legal, poartă mențiunea că procedura de executare silită privește un debitor înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, in conformitate cu prevederile art. 128 alin. 3 lit. b din Legea nr. 571/2003, bunurile imobile sechestrate urmând a fi valorificate cu taxa pe valoare adăugata calculata prin aplicarea cotei standard de 24% asupra bazei de impozitare determinata potrivit legii, respectiv conform art. 137-138 din Codul Fiscal.

În strânsă corelație cu concluziile privind însușirea, de către contestatoare, a concluziilor raportului de evaluare și având în vedere soluția pronunțată asupra excepției tardivității formulării contestației la executare relativ la licitația desfășurată la data de 10.05.2013,, instanța urmează să înlăture și celelalte critici dezvoltate în referire la pretinsul preț derizoriu la care a fost adjudecat imobilul Hotel Astra.

Având în vedere situația de fapt expusă și constatând că adresa nr._/19.03.2013 și răspunsul comunicat de către intimata A.F.P. la data de 12.04.2013 ca urmare a solicitării contestatoarei de încetare și suspendare a executării silite, nu sunt acte de executare potrivit legii, susceptibile de a fi supuse controlului judecătoresc, instanța reține că prezenta contestație la executare este neîntemeiată, urmând să o respingă în ce privește criticile îndreptate împotriva actelor de executare săvârșite în derularea licitațiilor din 14.03.2013 și, respectiv, 10.04.2013..

Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea .” SRL a declarat apel, respins ca inadmisibil prin dec.civ.nr.808/22.10.2014 .

Cu respectarea termenului prevăzut de art.457 alin.3 c.pr.civ., împotriva sent.civ. 119/22.01.2014, contestatoarea a exercitat calea de atac prevăzută de lege, respectiv recursul.

Soluția preconizată de recurenta contestatoare este aceea a admiterii recursului – întemeiat pe disp.art.304 pct.5,9 c.pr.civ. cu ref. la art.304/1 c.pr.civ., și urmare a rejudecării cauzei în fond, admiterea contestației la executare, așa cum a fost formulată.

Recurenta contestatoare apreciază hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a abordat și analizat complet greșit excepția tardivității formulării contestației împotriva actelor de executare silită întocmite în dosarul nr.181d/2013, iar în referire la dezlegarea fondului litigios a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.

Invederează recurenta că prima instanță, fără să țină seama de obiectul cererii de chemare în judecată și de motivele invocate în susținerea acesteia și-a limitat analiza exclusiv la actele indicate ca fiind acte pe care se întemeiază/sprijină contestația, fără a observa că sintagma „ ne întemeiem contestația” a fost folosită cu sensul „ ne sprijinim susținerile contestației”, respectiv ignorând faptul că solicitarea era aceea de anulare a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr.181d/2013.

1.Recurenta arată că unul din motivele contestației a vizat încălcarea dispozițiilor legale imperative privind publicitatea vânzării silite în cazul licitațiilor din 14.03.2013, 10.04.2013 și 10.05.2013, că ignorând criticile care au făcut obiectul acestui motiv de contestație, prima instanță a soluționat excepția tardivității formulării contestației împotriva proceselor verbale de afișare întocmite la 21.02.2013 și la 27.03.2013 – raportându-se la conținutul acestora exclusiv din perspectiva OMFP nr.585/6.05.2005, fără a observa că a fost invocată neregularitatea decurgând din ignorarea disp.art.162 alin.2 și 3 din OG nr.92/2003, respectiv a cerințelor pct.1 din procedura ANAF aprobată prin Ordinul nr.1129 bis/2009, publicat în M.Of.375/2009. Astfel, sub acest aspect, hotărârea a fost dată cu încălcarea principiului disponibilității în materie civilă, fapt ce atrage incidența motivului de casare prev. de art.304 pct.5 c.pr.civ.

2.Susține recurenta că prima instanță, în mod greșit a soluționat excepția tardivității în ceea ce privește licitația nr.3, desfășurată în 10.05.2013, raportându-se la „precizările suplimentare la contestație, depuse la data de 31.05.2013, în condițiile în care nerespectarea procedurii legale privind publicitatea vânzării în cazul licitației din 10.05.2013 a fost invocată inclusiv prin cererea introductivă de instanță.

3. Greșite sunt - în opinia recurentei, și considerentele primei instanțe în ceea ce privește tardivitatea contestației formulate împotriva raportului de evaluare din 28.01.2013- excepție lăsată necercetată, în condițiile în care refuzul organului de executare de a dispune refacerea evaluării i-a fost comunicat prin adresa nr._/19.03.2013 – comunicată la 12.04.201astfel că, în raport de disp..art.173 alin.1 lit.b) din OG nr.92/2003, termenul de 15 zile a fost respectat.

Recurenta susține că, pe fondul cauzei, hotărârea pronunțată de prima instanță este rezultatul interpretării greșite a dispozițiilor art.162 alin.2 și 3 din OG nr.92/2003 și al neobservării disp.art.144, art.141 alin.2 lit.f) din actul normativ menționat, cu normele de aplicare.

Pe de o parte, invederează că prin prisma art.162 alin.2,3 C.pr.fiscală, cerința înștiințării debitorului despre data, ora și locul licitației este distinctă de cea privind afișarea anunțului de vânzare la sediul debitorului, că s-a confundat „ afișarea anunțului de vânzare la sediul debitorului” cu afișarea la adresa bunului ce urmează a fi valorificat prin licitație.

Pe de altă parte, cum în nici unul din actele de executare efectuate în dosarul nr.181d/2013 nu este indicat titlul executoriu în temeiul căruia a fost efectuată executarea silită, se impunea anularea acestora prin prisma disp.art.144 C.pr.fiscală.

Nu în ultimul rând, recurenta susține că prima instanță a respins în mod neîntemeiat criticile în ceea ce privește încălcarea de către organul de executare a normelor legale în materie de TVA, fiind vădit ilegală taxa pe valoare adăugată calculată și colectată de organul de executare, concluzie întărită de rezultatul raportului de expertiză întocmit de evaluatorul autorizat G. M., la numirea B. G. G.-I., care a stabilit valoarea de piață a construcției și a terenului. În raport de valorile stabilite, conform art.141 alin.2 lit.f) din OG nr.92/2003 coroborate cu dispozițiile pct.37 din HG nr.44/2004, transferul de proprietate asupra bunurilor sale, în urma executării silite, reprezintă o operațiune scutită de TVA, iar organul fiscal nu putea aplica TVA la prețul de vânzare decât dacă ar fi existat opțiunea expresă a societății, pentru taxarea operațiunii, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Recurenta mai solicită a se consta și faptul că este lipsită de temeinicie susținerea instanței de fond în sensul că și-ar fi însușit concluziile raportului de evaluare pe considerentul că nu a fost criticat răspunsul expertului la obiecțiunile formulate prin adresa nr._/14.03.2013, neobservând că a fost supus controlului instanței inclusiv refuzul nemotivat al organului de executare de a dispune refacerea raportului de evaluare.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor aduse de recurentă și a disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:

Premisele declanșării conflictului judiciar au fost corect stabilite de instanța de fond.

Raporturile de drept material devenite litigioase și deduse judecății își au izvorul în executarea silită declanșată de organul fiscal – AFP M., pentru stingerea creanțelor fiscale în sumă de 179.651 lei, datorate de debitorul .” SRL.

În dosarul nr.181d/2013, actele execuționale au fost efectuate pentru valorificarea bunului imobil situat în M., . - astfel cum acesta a fost individualizat prin procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile încheiat de executorul fiscal la 13.12.2012 – semnat fără obiecțiuni de reprezentantul legal al .”SRL.

Art.159 din OG nr.92/2003 – cu denumirea marginală „ Valorificarea bunurilor sechestrate” dispune în alin.1:

„În cazul în care creanța fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile de la data încheierii procesului verbal de sechestru, se va proceda, fără efectuarea altei formalități, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepția situațiilor în care, potrivit legii, s-a dispus desființarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executării silite”.

Modalitatea de valorificare a bunului sechestrat la care s-a oprit intimata a fost aceea a vânzării la licitație a imobilului – „Hotel Astra”- construcție parter/3 etaje, în suprafață construită de 613,80 mp, suprafață desfășurată de 2455,20 mp și teren aferent intravilan în suprafață de 2390,29 mp, situat în M., ..

În cuprinsul procesului verbal de sechestru (f.115-116- vol.Documentație), întocmit în considerarea disp.art.154 alin.5 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală – ce nu a fost contestat, au fost menționate titlurile executorii, natura obligației fiscale și cuantumul sumelor datorate, care nu au fost achitate de .”, nici după comunicarea somațiilor indicate – de asemenea, în preambulul actului execuțional.

De asemenea, executorul fiscal a menționat în cuprinsul procesului verbal că „ evaluarea se va face înaintea valorificării”. Evaluarea imobilului sechestrat a fost realizată anterior declanșării procedurii de valorificare. Raportul de evaluare întocmit de . 28.01.2013 - comunicat debitoarei cu adresa nr. 5339/04.02.2013 semnată de primire de reprezentantul legal al societății, la data de 05.02.2013 - a fost contestat cu motivația expusă în cuprinsul „obiecțiunilor” înregistrate la AFP M. sub nr.7671/15.02.2013.

Organul de executare nu a considerat necesară efectuarea unei noi evaluări, sens în care s-a răspuns recurentei contestatoare prin adresa nr._/19.03.2013 – comunicată la 12.04.2013 (f.123, volum documentație).

Nu s-a dat curs cererii –înregistrate la organul de executare sub nr._/14.03.2013 (f.125), prin care .” SRL solicita în principal încetarea executării silite și, în subisdiar suspendarea executării silite.

Formalitățile privind publicitatea vânzării au fost realizate de intimata- organ de executare prin publicarea anunțul într-un cotidian național de largă circulație și într-un cotidian local și prin înștiințarea prin procese-verbale de afișare a anunțului către debitor și către ceilalți titulari ai drepturilor reale și sarcinilor care grevau bunul imobil supus executării silite, afișare care s-a realizat și la sediul Primăriei municipiului M., și al A.F.P. M..

În referire la înștiințarea recurentei contestatoare, afișarea anunțului privind vânzarea a fost realizată, după cum urmează:

- pentru licitația din 14.03.2013: proces-verbal de afișare anunț 21.02.2013 la sediul contestatoarei si prin înmânare, la 22.02.2013 către șeful hotelului - imobilul scos la vânzare (f.113, ds. fond);

- pentru licitația din 10.04.2013 - filele 17, 47, 104 din dosarul cauzei, proces-verbal de afișare anunț 27.03.2013 la sediul contestatoarei (f.47), dar și prin corespondență/ transmitere poștala (f.54);

- pentru licitația din 10.05.2013 - procesul-verbal de afișare anunț din 15.04.2013 la sediul contestatoarei si la adresa imobilului scos la vânzare (f.44), dar și prin corespondență cu confirmare de primire (f.57).

Fără a mai relua în motivarea prezentei decizii considerentele invocate de judecătorul fondului - pe care Tribunalul și le însușește în parte, se va argumenta soluția de cenzurare a criticilor aduse hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs. De asemenea, instanța de control judiciar va înlocui considerentele neînsușite, apreciat a fi eronate, cu propriile considerente.

Critica potrivit cu care hotărârea a fost dată cu încălcarea principiului disponibilității în materie civilă, dat fiind că prima instanță a soluționat excepția tardivității formulării contestației împotriva proceselor verbale de afișare întocmite la 21.02.2013 și la 27.03.2013, fără a observa că a fost invocată neregularitatea decurgând din ignorarea disp.art.162 alin.2 și 3 din OG nr.92/2003, respectiv a cerințelor pct.1 din procedura ANAF este vădit nefondată.

Nu este incident în cauză motivul de casare consacrat de art.304 pct.5 c.pr.civ., care ar fi atras casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar nicidecum soluția preconizată de recurentă – „ rejudecarea cauzei în fond și admiterea contestației”.

Motivul de casare consacrat de art.304 pct.5 c.pr.civ- „încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art.105 alin.2 c.pr.civ”.

Potrivit art.105 alin.2 c.pr.civ. „ actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie”.

Contrar afirmațiilor recurentei contestatoare, principiul disponibilității acțiunii civile nu a fost nesocotit de instanța de fond .

Sub acest aspect este de menționat că principiul invocat de recurenta contestatoare presupune dreptul părților de a dispune de obiectul procesului (dreptul subiectiv sau interesul născut din raportul de drept civil dedus judecății) și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop.

Faptul susținut de recurentă - care, de altfel, nu se verifică, respectiv că judecătorul fondului a argumentat soluția dată excepției tardivității formulării contestației împotriva proceselor verbale de afișare din 21.02.2013 și 27.03.2013, „raportându-se la conținutul acestora exclusiv din perspectiva OMFP nr.585/6.05.2005”, nu se circumscrie nesocotirii principiului disponibilității acțiunii civile, fiind îndeobște cunoscut că instanța nu este ținută de temeiul juridic indicat de părțile litigante în susținerea pretențiilor, respectiv apărărilor lor.

Apărarea procesuală formulată de intimatul intervenient prin invocarea excepției tardivității formulării contestației împotriva actelor de executare constând în procesele-verbale de afișare încheiate la data de 21.02.2013 și, respectiv, 27.03.2013 a fost corect validată de judecătorul fondului, de vreme ce acestea au fost contestate prin cererea înregistrată la instanța de executare la 19.04.2013, deci cu depășirea termenului de 15 zile – stabilit, sub sancțiunea decăderii de art.173 c.pr.civ.

În mod judicios, instanța de fond a analizat pe fond criticile de nelegalitate aduse actului execuțional proces verbal de afișare din 15.04.2013, întocmit pentru săvârșirea formalităților de publicitate a licitației din 10.05.2013, expuse în cererea de chemare în judecată, iar în referire la criticile aduse procesului verbal de licitație încheiat la 10.05.2013 a constatat că este de prisos cercetarea lor de vreme ce acestea au fost formulate prin „ precizările suplimentare” depuse după expirarea termenului de 15 zile consacrat sub sancțiunea decăderii de disp.art.173 din OG nr.92/2003.

Este adevărat că în petitul cererii introductive de instanță, înregistrată la 19.04.2013, se menționează că se solicită anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul înregistrat sub nr.181d/2013.

Evident însă că în raport de cronologia datelor nu se poate susține cu temei că printre actele de executare efectuate la data investirii instanței - 19.04.2013, se regăsea și procesul verbal de licitație din 10.05.2013 – act execuțional semnat cu obiecțiuni de reprezentantul .” SRL, care putea fi contestat până la data de 27.05.2013.

Chiar dacă nu își va însuși argumentația judecătorului fondului potrivit cu care „formularea contestației în afara termenului prescris de lege în ce privește momentul adjudecării imobilului la licitația din 10.05.2013, este o dovadă în plus a dezinteresului contestatoarei în ce privește executarea silită a imobilului proprietatea sa”, instanța de control judiciar constată că prima instanță s-a raportat corect la data contestării procesului verbal de licitație din 10.05.2013 ca fiind cea a depunerii „ precizărilor”, iar nu cea a înregistrării cererii introductive de instanță.

Tribunalul deși reține ca fiind greșite considerentele instanței de fond potrivit cu care „ contestatoarea nu a înțeles să critice răspunsul expertului la obiecțiunile formulate prin adresa nr._/14.03.2013”, respectiv că „orice critici formulate pe calea prezentei contestații, sub aspectul evaluării imobilului supus executării silite, sunt neavenite”, apreciază că nu se impune reformarea hotărârii atacate.

Astfel cum a reținut și instanța se fond, se constată că evaluarea bunului imobil sechestrat prin procesul verbal din 13.12.2012 a fost realizată - cu respectarea disp. art. 147 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 de către o societate de evaluări desemnată de D.G.F.P. C., respectiv, .. Constanta, iar abordarea evaluării prin prisma a două metode, respectiv, abordarea prin piață si abordarea prin venit, s-a circumscris Standardelor naționale adoptate de ANEVAR.

Prin raportare la art.147 alin.3 din OG nr.92/2003 nu se poate susține cu temei că refuzul organului de executare de a dispune o nouă evaluare a fost nejustificat și abuziv.

Dispoziția legală menționată consacră posibilitatea, iar nu obligativitatea organului de executare de a proceda la o nouă evaluare. Intimata organ de executare nu a procedat de plano la respingerea solicitării debitorului urmărit, ci a solicitat clarificări evaluatorului, prin adresa nr.8196/19.02.2013.

Refuzul de a proceda la o nouă evaluare a survenit abia după ce . comunicat răspunsul la obiecțiunile .” SRL.

Este adevărat că în adresa nr._/19.03.2013 nu se detaliază argumentele refuzului prin trimitere și la „ expertiza mult mai obiectivă” în opinia recurentei, „realizată în noiembrie 2012 la comanda B. G. G. I.”, ci se face referire la îndeplinirea de către evaluatorul desemnat de DGFP C. a atribuțiilor ce-i revin din contract, respectiv la responsabilitatea totală ce-i revine pentru rezultatele evaluării, dar nu se impunea o reluare a răspunsului la obiecțiuni, comunicat recurentei la 12.04.2013.

Cu referire la criticile formulate prin prisma disp.art.304 pct.9 c.pr.civ., Tribunalul apreciază că hotărârea supusă controlului judiciar este corolar al unei corecte aplicări a normelor juridice incidente la situația faptică, astfel cum a fost susținută probator.

Astfel cum constant s-a pronunțat doctrina de specialitate, motivul de recurs consacrat de art.304 pct.9 c.pr.civ survine prin „încălcarea sau aplicarea greșită a legii” ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia (..), când textului de lege i s-a dat o interpretare greșită, inclusiv în cazul în care norma juridică este obscură și, deci, susceptibilă de interpretare, dar interpretarea dată în speță nu este justă”.

Or, raportându-ne la dispozițiile legale pretins a fi fost greșit interpretate de judecătorul fondului (art.162 alin.2 și 3 din OG nr.92/2003) respectiv neobservate ( art.144 și 141 alin.2 lit.f din OG nr.92/2003), observăm că sunt vădit nefondate susținerile recurentei.

Rațiunea reglementării cuprinse în art.162 alin.2, 3 din OG nr.92/2003 este aceea de a se asigura publicitatea vânzării, cerință care a fost suplinită atât prin afișare, cât și prin transmiterea poștală la adresa din M., ., cam.2/ recepționată de primire de S. L., în calitate de administrator, fiind astfel realizată la „cele două adrese diferite” în raport de care recurenta contestatoare invocă „ confuzia” în care s-ar fi aflat prima instanță.

Opinia recurentei contestatoare potrivit cu care – prin prisma dispozițiilor art.144 și a art.141 din OG nr.92/2003(neobservate de prima instanță), în lipsa indicării titlului executoriu, actele efectuate în cadrul dosarului execuțional nr.181d/2013 se impun a fi anulate, întrucât „ executarea silită însăși devine lipsită de temei” nu va fi însușită.

Capitolul VIII din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, consacrat stingerii creanțelor fiscale prin executare silită cuprinde atât dispoziții generale – sistematizate în secțiunea 1 (art.136-148), cât și dispoziții speciale ce guvernează diferitele modalități de executare silită, respectiv de valorificare a bunurilor.

Actele execuționale supuse controlului de legalitate al instanței - emise în ds.181d/2013 se supun rigorilor dispozițiilor speciale, derogatorii de la prevederile consacrate în normele generale pretins a fi fost neobservate de judecătorul fondului, iar lipsa mențiunilor privind titlurile executorii, respectiv a naturii și cuantumului debitului, nu este de natură a conduce la lipsirea de eficiență juridică.

Astfel, anunțurile de vânzare contestate cuprind toate elementele prevăzute de art.162 alin.4 din OG nr.92/2003, iar procesele verbale privind desfășurarea și rezultatul licitației cuprind atât elementele prevăzute de art.43 alin.2, cât și mențiunile la care obligă alin.11 al art.163 din OG nr.92/2003.

În ceea ce privește critica - pretins a fi fost total ignorată de instanța de fond, referitoare la încălcarea dispozițiilor art.141 alin.2 lit.f Cod fiscal, controlul judiciar relevă că aceasta a fost supusă analizei.

Ca și instanța de fond, Tribunalul constată că atât procesul-verbal de sechestru nr._/13.12.2012, cât și actele execuționale subsecvente, poartă mențiunea că procedura de executare silită privește un debitor înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, in conformitate cu prevederile art. 128 alin. 3 lit. b din Legea nr. 571/2003, bunurile imobile sechestrate urmând a fi valorificate cu taxa pe valoare adăugata calculata prin aplicarea cotei standard de 24% asupra bazei de impozitare determinata potrivit legii, respectiv conform art. 137-138 din Codul Fiscal.

În condițiile în care recurenta contestatoare nu a contestat procesul verbal de sechestru nr._/13.12.2012 prin care s-au fixat condițiile de valorificare a bunului sechestrat, pentru situația în care creanța fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile, criticile sub acest aspect nu pot conduce la soluția preconizată.

Examinând hotărârea recurată, prin prisma disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constată că nu există motive care să justifice anularea actelor execuționale contestate.

Nemulțumirea recurentei contestatoare față de hotărârea pronunțată de prima instanță argumentată prin invocarea valorificării imobilului urmărit la un preț apreciat a fi derizoriu care i-a afectat șansele sale de a obține o diferență rezonabilă, care să-i permită relaxarea economică nu poate fi reținută – pentru motivele mai sus expuse, ca temei pentru reformarea hotărârii atacate.

De altfel, sub acest aspect este de menționat că se verifică apărările intimatului intervenient potrivit cu care anterior declanșării procedurii execuționale, recurenta contestatoare a supus riscului pierderii întregul bun pentru o valoare de 922.120 lei, valoare inferioară celei rezultate prin raportul de evaluarea întocmit conform art.147 din OG 92/3003.În egală măsură, se observă că au fost întocmai respectate prescripțiile art. 162 pct.8-10 din OG nr.92/2003.

Față de considerentele – de fapt și drept ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul promovat de recurenta contestatoarea S.C. D. S. 2004 S.R.L., cu sediul în M., ., cam.2, județul C., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. pentru Serviciu Fiscal Municipal M. și intervenientul în interes propriu S. C., domiciliat în B., ., județul B.,ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01.2015

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A. J. N. L. V. M. A. B. S.

GREFIER,

A. G.

Tehnored.jud.A. N.

2 ex./6.04.2015

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 117/2015....		Anulare act administrativ. Sentința nr. 182/2015. Tribunalul... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare act administrativ. Sentința nr. 317/2015. Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul CONSTANŢA Anulare act administrativ. Sentința nr. 54/2015. Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 117/2015. Tribunalul CONSTANŢA Anulare act administrativ. Sentința nr. 182/2015. Tribunalul CONSTANŢA Contestaţie la executare. Decizia nr. 138/2015. Tribunalul CONSTANŢA Contestaţie la executare. Decizia nr. 271/2015. Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul CONSTANŢA