Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 117/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 21871/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 117
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelurilor în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție ISCTR_, formulate de apelanta petentă ., cu sediul în București, ., sector 4, București și de apelantul intimat I. DE S. IN CONSTRUCTII SI TRANSPORT RUTIER ISCTR, I. TERITORIAL 2, cu sediul procesual în C., ., nr. 2, .. C., îndreptate împotriva sentinței civile nr. 6833/16.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 21.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.01.2015 când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.08.2013 sub nr._, petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I. Teritorial nr. 2, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/24.07.2013.
În motivare, petenta a arătat că, prin procesul-verbal contestat, a fost sancționată pentru contravențiile prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 6 și 31 din OG nr. 37/2007. Cu privire la prima faptă reținută, petenta a menționat că nu este reală întrucât conducătorul autoturismului a condus în ziua de 10.07.2013 autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, până la ora 17.00, iar în ziua de 11.07.2013, a început activitatea de condus pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_ la ora 07.25, fiind respectată astfel perioada de odihnă zilnică de 9 ore. În ceea ce privește a doua faptă, de asemenea, petenta a precizat că nu este reală deoarece, pentru perioada 13-18.07.2013, nu s-a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, fiind astfel imposibilă prezentarea desfășurătorului de activități pentru perioada indicată. Petenta a invocat ca motiv de nulitate a procesului-verbal nerespectarea dispozițiilor art. 16 și 19 din OG nr. 2/2001 întrucât nu a putut formula obiecțiuni și nu au fost invocate motivele pentru care procesul-verbal a fost încheiat în lipsa unui martor.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu martori.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, față de depășirea termenului legal de depunere a plângerii, precum și excepția lipsei capacității de folosință a Inspectoratului Teritorial nr. 2 din C., întrucât acesta nu are personalitate juridică.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată întrucât ambele fapte au fost reținute în mod temeinic în sarcina petentei. Astfel, s-a arătat că, având în vedere certificatul de atestare a activității pentru perioada 09-11.07.2013 aflat la bordul autoturismului, reiese în mod cert că șoferul T. I. I. și-a început activitatea în data de 11.07.2013 fără a respecta perioada de odihnă zilnică de 9 ore. Referitor la cealaltă faptă, intimatul a menționat că nu poate fi reținută apărarea petentei în sensul că nu ar fi desfășurat activitate în perioada 13-18.07.2013, fiind necesar ca, la bordul autoturismului, să fi existat certificatul de desfășurare a activității conducătorului auto pentru a se verifica acest aspect.
Intimatul a precizat că procesul-verbal a fost legal întocmit, fiind respectate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, menționându-se motivul pentru care procesul-verbal a fost încheiat în lipsa unui martor, iar nerespectarea art. 16 din OG nr. 2/2001 cu privire la obiecțiunile petentei nu poate atrage nulitatea absolută a procesului-verbal.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 37/2007 și ale Regulamentelor nr. 561/2006 și nr. 3821/1985.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Petenta a depus și răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimat arătând că plângerea a fost depusă în termenul legal de 15 zile la serviciul poștal, precum și faptul că aceasta a menționat în cuprinsul plângerii că intimatul în cauză este I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, fiind indicat și I. Teritorial nr. 2 întrucât procesul-verbal a fost întocmit de un agent constatator din cadrul acestuia. În ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului-verbal, petenta și-a menținut apărările din cuprinsul plângerii contravenționale.
Prin încheierea din data de 03.02.2014, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de intimat prin întâmpinare pentru motivele indicate în încheiere.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Prin sentinta civila nr. 6833/16.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisa în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII ȘI TRANSPORT RUTIER ISCTR, anulat procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/24.07.2013 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG nr.37/2007, fiind mentinute restul dispozițiilor actului sancționator.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/24.07.2013, petenta . a fost sancționată contravențional cu amenda totală în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 6 și 31 din OG nr. 37/2007, retinandu-se că, la data de 22.07.2013, pe DN 39, pod Agigea, a fost depistat și verificat în trafic ansamblul cu numărul de înmatriculare_ /_, deținut spre utilizare de petentă și condus de șoferul T. I. I., iar, în urma verificărilor s-a constatat că șoferul autoturismului a condus, în perioada 09.07.2013, ora 09.00 – 11.07.2013, ora 07.20, un vehicul exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 561/2006, iar conform certificatului de desfășurare a activității conducătorului T. I. I. pentru perioada 09-11.07.2013, s-a constatat că acesta și-a început activitatea în 11.07.2013, la ora 07.25, fără să fi efectuat o perioadă de odihnă zilnică de 9 ore. S-a mai reținut că șoferul autoturismului nu a putut justifica activitatea sa în perioada 13-18.07.2013, perioadă pentru care exista la bordul autoturismului o singură diagramă tahograf, fără să existe vreun document de atestare a activităților conducătorului autoturismului conform Regulamentului nr. 561/2006 pentru această perioadă.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentei.
În drept, art. 8 alin. 1 din OG nr. 37/2007 prevede: următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale:
6. nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult;
31.neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Instanța reține că motivele de nulitate invocat de petentă nu sunt întemeiate.
Astfel, instanța constată că au fost respectate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, agentul constatator menționând motivul pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de un martor, și anume faptul că, la momentul întocmirii procesului-verbal, ulterior momentului constatării faptei, nu a putut fi identificat niciun martor care să nu aibă calitatea de agent constatator și care, potrivit dispozițiilor OG nr. 2/2001, nu poate fi martor.
În ceea ce privește faptul că petenta nu a putut formula obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal, instanța reține că nerespectarea acestui aspect nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal contestat, față de dispozițiile art. 17 din OG nr.21/2001, fiind necesară existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal.
Or, în cauza de față, petenta nu a invocat și, implicit, nu a dovedit o astfel de vătămare. Iar instanța are în vedere faptul că petenta a avut posibilitatea să formuleze obiecțiunile sale prin introducerea plângerii contravenționale, nefiind astfel vătămată într-un fel.
Sub aspectul temeiniciei, instanța arată că, în ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 C.proc.civ., revine petentului să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Analizând toate probele administrate în cauză, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007, instanța reține că petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor constatate prin procesul-verbal.
Astfel, deși aceasta a arătat că, în perioada 13.07.2013 – 18.07.2013, nu s-a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, aceasta nu a adus nicio dovadă în acest, iar, la bordul autoturismul nu a existat la momentul verificării certificatul de desfășurare a activității conducătorului pentru perioada indicată anterior, conform dispozițiilor Regulamentului nr. 561/2006. Prin urmare, instanța constată că, în mod temeinic, petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007.
Referitor la cealaltă faptă pentru care a fost sancționată petenta, respectiv fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG nr. 37/2007, din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța reține că petenta a răsturnat prezumția de temeinicie a actului constatator.
Așa cum s-a arătat chiar în cuprinsul procesului-verbal contestat, petenta a fost sancționată pentru că, potrivit certificatului de desfășurare a activității conducătorului T. I. I. pentru perioada 09-11.07.2013, s-a constatat că șoferul T. I. I. și-a început activitatea în data de 11.07.2013, la ora 07.25, fără să fi efectuat o perioadă de odihnă zilnică de 9 ore.
Instanța constată că, la momentul controlului, agentul constatator a avut în vedere diagramele tahograf din data de 14.07.2013, 11.07.2013 și 18.07.2013, precum și certificatul de desfășurare a activității conducătorului T. I. I. pentru perioada 09-11.07.2013.
Or, din aceste înscrisuri, în lipsa diagramei din data de 10.07.2013, nu rezultă cu certitudine perioada în care conducătorul autoturismului a desfășurat activitate și perioada în care s-a odihnit.
Astfel, era necesar a fi verificată și diagrama din data de 10.07.2013 pentru a se putea stabili perioada de timp în care conducătorul autoturismului a desfășurat activitate și perioada în care s-a odihnit pentru a se verifica dacă, în data de 11.07.2013, acesta și-a început activitatea la ora 07.25 fără să fi efectuat o perioadă de odihnă zilnică de 9 ore.
Iar, la dosarul cauzei, au fost depuse de către petentă foile de parcurs pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_, din zilele 09.07.2013 și 10.07.2013, condus de același șofer, T. I. I., din care rezultă că, în data de 10.07.2013, acesta a desfășurat activitate până la orele 17.00, ducând astfel la concluzia că, în ziua de 11.07.2013, conducătorul și-a început activitatea după ce a efectuat o perioadă de odihnă de 9 ore.
Din declarația martorului audiat în cauză, P. I. A., cel care a avizat foile de parcurs menționate anterior, instanța reține că traseul conducătorului T. I. I. din data de 10.07.2013, a fost avizat de acesta la sfârșitul zilei, atunci când șoferul s-a întors din cursă.
De asemenea, instanța mai constată că certificatul de desfășurare a activității conducătorului T. I. I. pentru perioada 09-11.07.2013 nu particularizează autoturismul cu care își desfășura activitatea conducătorul în perioada 09-11.07.2013, reținându-se astfel că era posibil ca șoferul să conducă mai multe autoturisme excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului, iar nu doar unul, respectiv cel înmatriculat sub nr._ pe care îl conducea la momentul controlului în trafic. În raport de cele arătate, instanța apreciază că prezumția de temeinicie a actului sancționator a fost răsturnată în cauza de față prin conduita petentei de nerecunoaștere a faptei imputate și prin celelalte probe administrate în cauză.
Ca urmare a acestor dovezi își găsește aplicarea prezumția de nevinovăție, astfel cum rezultă din art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind instalat un dubiu rezonabil cu privire la realitatea faptei, astfel cum a fost percepută de către agentul constatator. Dacă s-ar aplica prezumția de temeinicie în situația dată, s-ar înfrânge în mod inerent prezumția de nevinovăție de care beneficiază acuzatul inclusiv în materia plângerii contravenționale, întrucât acesta a negat constant acuzația, fiind susținut și de celelalte probe.
În consecință, instanța reține că, în mod netemeinic, petenta a fost sancționată pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG nr. 37/2007.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007, instanța constată că petent a fost sancționat cu amenda în cuantum de 8000 lei, sancțiunea fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Pentru a decide astfel, instanța are în vedere faptul că petenta are ca obiect de activitate transportul rutier, ceea ce reprezintă o circumstanță agravantă, aceasta având obligația de a acționa cu diligența necesară și de a respecta dispozițiile legale în materie. De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că dispozițiile legale califică această faptă ca fiind o încălcare foarte gravă, iar sancțiunea avertismentului nu reprezintă o modalitate eficientă pentru corijarea pe viitor a petentei.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . și va anula procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/24.07.2013 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG nr.37/2007, menținând restul dispozițiilor actului sancționator.
Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in parte a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii in totalitate a procesului verbal.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in parte a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul petent ca din probatoriul administrat in fata primei instante, rezulta ca era imposibila prezentarea desfasuratorului cu activitatile pentru zilele 13.07._13, intrucat in acea perioada nu a condus nici un sofer, or, prima instanta nu a tinut cont de aceste aspecte.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul intimat ca este gresita aprecierea instantei de fond ca, la data de 11.07.2013, ora 07,20, conducatorul auto in cauza si-ar fi inceput cursa, dupa ce, in prealabil, a luat o perioada de odihna de minim 9 ore, aceasta apreciere a instantei de fond nefiind sustinuta de probe, intreg probatoriul administrat in cauza dovedind contrariul.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelurile sunt nefondate din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/24.07.2013, petenta . a fost sancționată contravențional cu amenda totală în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 6 și 31 din OG nr. 37/2007, retinandu-se că, la data de 22.07.2013, pe DN 39, pod Agigea, a fost depistat și verificat în trafic ansamblul cu numărul de înmatriculare_ /_, deținut spre utilizare de petentă și condus de șoferul T. I. I., iar, în urma verificărilor s-a constatat că șoferul autoturismului a condus, în perioada 09.07.2013, ora 09.00 – 11.07.2013, ora 07.20, un vehicul exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 561/2006, iar conform certificatului de desfășurare a activității conducătorului T. I. I. pentru perioada 09-11.07.2013, s-a constatat că acesta și-a început activitatea în 11.07.2013, la ora 07.25, fără să fi efectuat o perioadă de odihnă zilnică de 9 ore. S-a mai reținut că șoferul autoturismului nu a putut justifica activitatea sa în perioada 13-18.07.2013, perioadă pentru care exista la bordul autoturismului o singură diagramă tahograf, fără să existe vreun document de atestare a activităților conducătorului autoturismului conform Regulamentului nr. 561/2006 pentru această perioadă.
În drept, art. 8 alin. 1 din OG nr. 37/2007 prevede: următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: 6. nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult; 31. neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța de fond corect a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu, reținand totodata că motivele de nulitate invocat de petentă nu sunt întemeiate, fiind respectate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, agentul constatator menționând motivul pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de un martor, și anume faptul că, la momentul întocmirii procesului-verbal, ulterior momentului constatării faptei, nu a putut fi identificat niciun martor care să nu aibă calitatea de agent constatator și care, potrivit dispozițiilor OG nr. 2/2001, nu poate fi martor.
Referitor la faptul că petenta nu a putut formula obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal, corect s-a apreciat că nerespectarea acestui aspect nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal contestat, față de dispozițiile art. 17 din OG nr.21/2001, fiind necesară existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal, petenta neinvocand si nedovedind o astfel de vătămare, petenta avand posibilitatea să formuleze obiecțiunile sale prin introducerea plângerii contravenționale, nefiind astfel vătămată într-un fel.
Sub aspectul temeiniciei, s-a retinut ca, în ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 C.proc.civ., revine petentului să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este netemeinic. Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Analizând toate probele administrate în cauză, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007, corect s-a retinut ca petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor constatate prin procesul-verbal. Astfel, deși aceasta a arătat că, în perioada 13.07.2013 – 18.07.2013, nu s-a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, aceasta nu a adus nicio dovadă în acest, iar, la bordul autoturismul nu a existat la momentul verificării certificatul de desfășurare a activității conducătorului pentru perioada indicată anterior, conform dispozițiilor Regulamentului nr. 561/2006, constatandu-se ca în mod temeinic petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007.
Referitor la cealaltă faptă pentru care a fost sancționată petenta, respectiv fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG nr. 37/2007, din coroborarea probelor administrate în cauză, s-a apreciat corect de catre instanta de fond ca petenta a răsturnat prezumția de temeinicie a actului constatator, petenta fiind sancționată pentru că, potrivit certificatului de desfășurare a activității conducătorului T. I. I. pentru perioada 09-11.07.2013, s-a constatat că șoferul T. I. I. și-a început activitatea în data de 11.07.2013, la ora 07.25, fără să fi efectuat o perioadă de odihnă zilnică de 9 ore, constatandu-se ca, la momentul controlului, agentul constatator a avut în vedere diagramele tahograf din data de 14.07.2013, 11.07.2013 și 18.07.2013, precum și certificatul de desfășurare a activității conducătorului T. I. I. pentru perioada 09-11.07.2013, astfel ca sustinerile intimatei apelante nu pot fi retinute de catre instanta de control judiciar. In lipsa diagramei din data de 10.07.2013, insa, nu rezultă cu certitudine perioada în care conducătorul autoturismului a desfășurat activitate și perioada în care s-a odihnit, fiind necesar a fi verificată și diagrama din data de 10.07.2013 pentru a se putea stabili perioada de timp în care conducătorul autoturismului a desfășurat activitate și perioada în care s-a odihnit pentru a se verifica dacă, în data de 11.07.2013, acesta și-a început activitatea la ora 07.25 fără să fi efectuat o perioadă de odihnă zilnică de 9 ore. Cata vreme la dosarul cauzei au fost depuse de către petentă foile de parcurs pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_, din zilele 09.07.2013 și 10.07.2013, condus de același șofer, T. I. I., din care rezultă că, în data de 10.07.2013, acesta a desfășurat activitate până la orele 17.00, corect s-a ajuns la concluzia că, în ziua de 11.07.2013, conducătorul și-a început activitatea după ce a efectuat o perioadă de odihnă de 9 ore, inscrisuri care au fost coroborate si cu declarația martorului audiat în cauză.
În raport de cele expuse, corect s-a apreciat de catre instanta că prezumția de temeinicie a actului sancționator a fost răsturnată în cauza de față prin conduita petentei de nerecunoaștere a faptei imputate și prin celelalte probe administrate în cauză, reținandu-se că, în mod netemeinic, petenta a fost sancționată pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG nr. 37/2007.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007, instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 8000 lei, sancțiunea fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, avandu-se în vedere faptul că petenta are ca obiect de activitate transportul rutier, ceea ce reprezintă o circumstanță agravantă, aceasta având obligația de a acționa cu diligența necesară și de a respecta dispozițiile legale în materie, precum și faptul că dispozițiile legale califică această faptă ca fiind o încălcare foarte gravă, iar sancțiunea avertismentului nu reprezintă o modalitate eficientă pentru corijarea pe viitor a petentei.
În consecință, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelanta petentă ., cu sediul în București, ., sector 4, București și de apelantul intimat I. DE S. IN CONSTRUCTII SI TRANSPORT RUTIER ISCTR, I. TERITORIAL 2, cu sediul procesual în C., ., nr. 2, .. C., îndreptate împotriva sentinței civile nr. 6833/16.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2015.
PREȘEDINTE, PENTRU JUDECĂTOR,
I.-L. O.-D. E. C.
Aflată în CO semnează
potrivit art. 426 alin. 4 NCPC
PRESEDINTELE COMPLETULUI,
I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. M. Trantu
Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./4 ex./16.03.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 54/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-01-2015, Tribunalul... → |
|---|
