Anulare act administrativ. Sentința nr. 54/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 54/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 1471/118/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.54 /CA
Ședința publică din 15.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant P. M., cu domiciliul în C. ., ., . cu pârât I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în C. . nr.42, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din data de 08.01.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face corp comun cu prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 15.01.2015, când a hotărât urmatoarele:
TRIBUNALUL
Asupra prezentei acțiuni:
Prin acțiunea promovată și înregistrată la data de 24.02.2014 pe rolul Tribunalului Constanta – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul P. M., în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:
- anularea Ordinului Inspectorului Șef nr. 137/14/I-CT/28.01.2014, emis de către pârât;
- reintegrarea în postul deținut anterior, cu plata integrală la zi a tuturor drepturilor salariale în cuantumul avut anterior, a diferenței contravalorii normei de hrană neacordată și a contravalorii normei de echipare aferente;
- obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de_ lei constând în compensarea prejudiciului de imagine, a suferințelor psihice și a privațiunilor de ordin material la care a fost expus prin măsura ilegală, a modului abuziv și discriminatoriu în care a fost tratat etc.;
S-a solicitat, de asemenea, a se dispune si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt s-a arătat în esență ca prin Ordinul Inspectorului Sef nr.137/14/I-CT/28.01.2014, s-a dispus trecerea în rezerva a reclamantului din funcția deținută, actul contestat fiind emis în mod nelegal și netemeinic.
S-a susținut că reclamantul a promovat concursul organizat de către pârât și desfășurat în perioada 09.07._07, desfășurând activitate în cadrul unității pârâte iar prin ordinul contestat s-a dispus trecerea în rezervă în temeiul disp.art.85 alin.1 lit.e din L.nr.80/1995, OMAI nr.600/2005, precum și ale art.170 în referire la art.348 C.proc.civilă, reținându-se în cuprinsul ordinului menționat că măsura trecerii în rezervă a fost adoptată în considerarea Sentinței penale nr.808/18.05.2012, pronunțată în cadrul dos.penal nr._ al ICCJ, definitivă prin Decizia penala nr.12/24.01.2014 a ICCJ.
În ce privește actul administrativ contestat se susține că acesta este nelegal, în condițiile în care:
- în speță nu se regăsește ipoteza avută în vedere de art. 85 lit. e din L.nr.80/1995 pentru a justifica trecerea în rezervă în temeiul acestei dispoziții legale, în condițiile în care textul legal are în vedere patru variante normative;
- nu s-a respectat procedura impusă de Legea nr. 80/1995 cu privire la cercetarea prealabilă, aspect care i-a încălcat reclamantului dreptul la apărare;
- ordinul nu prevede la ce organism legal poate fi atacat;
- dispozițiile sentinței penale nr.808/18.05.2012 a ICCJ, definitivă prin Decizia penală nr.12/24.01.2014, nu sunt opozabile reclamantului care nu a fost parte în proces;
- prin modificările care au intervenit pe parcursul derulării raporturilor de serviciu, reclamantul fiind reconfirmat în funcție, beneficiind de calificări și avansări în funcție, de mărirea și indexarea salariilor, etc., a intervenit o asanare a eventualei nulități prin măsurile luate de către pârât.
În drept au fost invocate disp.L.nr.554/2004.
Au fost anexate înscrisuri.
Paratul, legal citat, a formulat și depus întâmpinare - filele 28-30, prin care, pe cale de excepție au fost invocate lipsa calității de reprezentant a reclamantului și inadmisibilitatea/prematuritatea acțiunii, în raport de prevederile L.nr.554/2004.
Pe fondul cauzei s-a solicitat instanței a dispune respingerea acțiunii promovată de către reclamant, ca nefondată, arătându-se în esența că emiterea ordinului contestat s-a făcut în raport de prevederile sentinței penale nr.808/18.05.2012, pronunțată de către ICCJ în cadrul dos.nr._ și a decizie penale nr.12/24.01.2010, pronunțată de aceeași instanță în cadrul dos.nr._ .
S-a arătat de către pârât ca actul contestat de către reclamant a fost emis conform art.85 alin.1 lit.e si art.109 alin.1 și 2 din L.nr.80/1995.
P. restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunilor de corupție prevăzute de L.nr.78/2000, ce au fost săvârșite de inculpați, pe timpul organizării si desfășurării concursului, a fost dispusă anularea mai multor înscrisuri, printre care și documentele întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate. Constatându-se cele dispuse de instanță, trecerea în rezervă sau direct în retragere s-a făcut motivat din oficiu în condițiile prevăzute la alin.1 lit.e pentru motive sau nevoi ale MAI, nicidecum la propunerea consiliilor de judecată, în condițiile de la lit.i și lit.j. De altfel, și prevederile art.56 din C.muncii impun încetarea de drept a raporturilor de serviciu existente ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească definitivă.
S-a mai arătat faptul că în urma plângerilor penale, procurorii DNA - Direcția de combatere a infracțiunilor săvârșite de militari, au inițiat cercetări penale privind desfășurarea concursului iar pe perioada acestor activități de notorietate, reclamantul avea posibilitatea de a-și exercita drepturile, însă nu a ales să se constituie parte în procesul ce a urmat.
Element nou apărut în ordinea juridică și cea socială, hotărârea definitivă - fapt juridic - nu poate fi ignorată de către terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei, deși cunoșteau despre desfășurarea cercetărilor penale, deci nici de către reclamant, cu atât mai mult de către ISU Dobrogea la care a fost organizat concursul investigat, aceștia fiind cei doi subiecți care au legătură cu documentele întocmite cu prilejul încadrărilor în privința cărora a dispus ÎCCJ.
Se menționează că așa cum potrivit art.50 alin.1 din Ord.MAI nr.600/2005, încadrarea prin ordin în MAI a fost aprobată și efectuată în urma concursului investigat, motivat de comunicarea hotărârii ÎCCJ, petentului i-a fost comunicat si ordinul a cărui revocare a solicitat-o. Actul de trecere în rezervă a petentului a fost aprobat în conformitate cu prevederile aceluiasi act normativ de către comandantul unității militare, căruia i s-a acordat această competentă tocmai de MAI. Se arata astfel că principiul legalității care guvernează faza de urmărire penală și cea de judecată reprezintă un imperativ al etapei executării hotărârii, prin prisma consecintelor juridice care se nasc în planul drepturilor și libertăților individului sau al bunurilor acestuia.
Referitor la cererea privind acordarea daunelor morale proporționale, se arată că petentul trebuia să propună înscrisuri pentru dovedirea existentei și întinderii prejudiciului patrimonial; acordarea acestora este astfel condiționată de stabilirea faptului dacă petentul a obținut sau nu alte venituri salariale în perioada scursă de la data încetării raporturilor de serviciu, acesta nefiind îndreptățit la despăgubiri materiale decât dacă nu a obținut venituri salariale în acest interval de timp sau într-o anumită perioadă ori dacă acestea au fost mai reduce decât cuantumul drepturilor salariale de care ar fi beneficiat dacă ar fi fost cadru activ al ISU Dobrogea.
În drept, au fost invocate disp.art.56 din L.nr.53/2003, art.2,7 și urm. din L.nr.554/2004, art.1169 C.civil,. precum si celelalte norme indicate în actul atacat.
La termenul din 08.01.2015 pârâtul a renunțat la excepțiile invocate prin întâmpinare.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Ordinului Inspectorului Sef al ISU Dobrogea nr.137/14/I-CT/28.01.2014 - filele 14-16, s-a dispus începând cu data de 28.01.2014, trecerea în rezervă a reclamantului, in raport de prevederile art.85 alin.1 lit. e si ale art.109 alin.1 si alin.2 din L.nr.80/1995, precum și de prevederile sentinței penale nr.808/18.05.2012, pronunțată de către ICCJ în cadrul dos.nr._ și a deciziei penale nr.12/24.01.2010, pronunțată de aceeași instanță în cadrul dos.nr._ .
Instanța retine că împotriva ordinului reclamantul a formulat plângere prealabilă, în sensul revocării acestui ordin, solicitare respinsa prin adresa nr._/24.02.2014 – filele 40-42, emisă de către IGSU.
Potrivit art.1 alin.1 din L.nr.554/2004 - „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său și într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente”.
Art.8 alin.1 din L.nr.554/2004 modificată prevede că: „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Pe de altă parte potrivit art.2 alin.1 lit.a din L.nr.554/2004 s-a definit ca –„persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;”
P. promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din L.nr.554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Potrivit art.85 din L.nr.80/1995:
(1) Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații:
- e) când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.
Pe de altă parte, potrivit art.109 din același act normativ:
(1) Dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor aparținând Ministerului de Interne și Ministerului Justiției, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării și siguranței naționale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar.
Instanța retine că prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr._ (existenta la dosar in format electronic) și a încheierii de îndreptare eroare materiala fn/20.02.2014, sentința rămasă definitivă prin Decizia penală nr.12/24.01.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, (fila 31), în baza art.170 rap. la art.348 C.proc.penală:
- anularea a 205 foi de concurs falsificate aferente concursului organizat de către ISU Dobrogea în anul 2007, între care se regăsește și cea emisă pe numele reclamantului;
- anularea procesului-verbal încheiat la data de 21.08.2007 de către membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 205 candidați ale căror lucrări au fost falsificate;
- anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant;
- anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU DOBROGEA a acelor candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
Astfel, în raport cu hotărârile penale analizate, hotărâri care au fost trimise pârâtului de către ICCJ pentru punerea în executare, se constată că pârâtul, în mod legal și temeinic a procedat la emiterea ordinului contestat de către reclamant.
Instanța are în considerare faptul că, în raport de masurile dispuse de către ICCJ, de anulare în parte a examenului organizat de către ISU Dobrogea, reclamantul nu mai poate deține calitatea de angajat în cadrul ISU Dobrogea, respectiv de cadru activ, deoarece acesta nu se mai regăsește în tabelul final al candidaților admiși, sens în care, în raport de prevederile art.85 alin.1 lit.e – teza finala din L.nr.80/1995vizând alte motive ale MAI - ului, acesta trebuia trecut în rezervă, ISU Dobrogea fiind ținut pe de o parte a proceda la reorganizarea acestei instituții, în condițiile în care procedura de selecție organizată în anul 2007 a fost parțial anulată, pentru 205 candidați declarați inițial admiși iar pe de alta parte de a se conforma masurilor dispuse de către ICCJ.
Mai mult decât atât, instanța are în vedere faptul că pe lângă anularea parțială a examenului (prin anularea foilor de concurs, a tabelelor cu rezultatele finale), ICCJ a dispus și anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU a reclamantului, astfel că a fost desființat izvorul juridic al raportului de drept administrativ dintre reclamant și instituția pârâtă.
Pe de altă parte se constata faptul că pârâtul, prin emiterea ordinului supus analizei, în mod efectiv, s-a conformat sentinței penale nr.808/2012.
Faptul că reclamantul nu a fost parte în procesul penal nu poate atrage inopozabilitatea măsurilor dispuse prin sentința penală în discuție față de reclamant, de vreme ce înscrisurile anulate nu reprezintă acte juridice civile bilaterale, care să cuprindă și manifestări de voință ale reclamantului. Nu se poate susține că dreptul la apărare al reclamantului ar fi fost încălcat de vreme ce nu s-a susținut de acuzare și nici nu s-a reținut prin sentința penală că reclamantul ar fi falsificat foile de concurs ci inculpații.
In speta sustinerile dezvoltate de către reclamant, relative la faptul ca sub aspectul restabilirii situatiei anterioare solutia instantei supreme ar fi trebuit a fi pronuntata numai in contradictoriu cu ISU Dobrogea, intrucât in raport de prevederile art.50 alin.1 lit.g din Ord.MAI nr.600/2005, acesta era singura structura ce ar fi putut fi obligata, urmare a desfiintarii inscusurilor falsificate, la restabilirea situatiei anterioare, respectiv la emiterea ordinului de trecere in rezervă, nu pot fi primite in conditiile in care I. General pentru Situatii de Urgenta, autoritatea publică centrala, si in privinta caruia s-a retinut de către ICCJ calitatea de parte responsbila civilmente, la nivel national in anul 2007 a organizat concursul de recrutare la care a participat si reclamantul. In acest sens sunt si prevederile art.2 din HG nr.1492/2004, ISU Dobrogea fiind o structura a IGSU.
De asemenea, existența Ordonanței de clasare din data de 10.02.2014, emisa de către P. de pe lângă Judecătoria Constanta în cadru dos.nr.4018/p/2013 - filele 58-63, este neutilă si neconcludenta in cauză, in conditiile in care trecerea in rezerva a reclamantului a operat in urma anularii documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea, a acestuia, masura dispusa de către ICCJ, si nu ca urmare a actelor de urmarire penala efectuate de catre P. de pe lângă Judecătoria Constanta.
Instanța mai reține că, în condițiile în care prin sentința penală nr.808/2012 s-a dispus de către ICCJ anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea, inclusiv a reclamantului, în speță nu poate fi identificată vreo situație de asanare a raportului de serviciu dintre reclamant și pârât, ulterioara anului 2007, în sensul invocat în cauză de către reclamant prin susținerile dezvoltate, de vreme ce, așa cum s-a reținut mai sus a fost desființat izvorul juridic al raportului de drept administrativ dintre reclamant și instituția pârâtă.
Cu privire la susținerile reclamantului privind lipsa cercetării prealabile și a propunerii consiliului de judecată, instanța reține că pentru cazul prevăzut de art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995 nu este necesară cercetarea prealabilă și propunerea consiliului de judecată, dispozițiile art. 85 alin. 2 stipulând această condiție doar pentru cazurile prevăzute de art. 85 alin. 1 lit. i și j.
P. aceste considerente, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. M. cu domiciliul în C. ., ., . cu paratul I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului C., cu sediul în C. . nr.42, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
F. N. D. V. S.
Red.jud.F.N./19.01.2015/2 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 259/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 117/2015.... → |
|---|
