Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 249/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 249/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 22916/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.249/APCA
Ședința publică de la 17.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ promovat de apelant AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ ptr.GARDA FINANCIARA cu sediul în București, ., sector 5 în contradictoriu cu intimat . SRL, cu sediul în C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.5094/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 17.02.2015 iar față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față reține:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ în data de 22.08.2013 și precizată la 07.10.2013 petenta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE - GARDA FINANCIARĂ C. – în prezent Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală – prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală C. – anularea procesului-verbal . nr._/14.08.2013.
În motivarea în fapt a cererii sale, petenta a arătat, în esență, că nu se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa. Astfel, arată că, la momentul efectuării controlului la punctul de lucru din ., s-a constatat că nu au fost emise bonuri fiscale pentru sumele încasate de la clienții persoane fizice, în condițiile în care casa de marcat era defectă la ora controlului. Se mai arată că acest aspect a fost consemnat în Cartea Tehnică de Intervenții de către operatorul de la . și, de asemenea, a consemnat în registrul special al aparatului de marcat electronic fiscal.
În probațiune, petenta a solicitat în mod generic proba cu înscrisuri.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru plângerea formulată de petentă a fost timbrată cu taxă de timbru de 20 lei.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și, fiind citat cu mențiunea de a depune documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal, a depus precizări scrise, la data de 28.04.2014, prin care a arătat că în arhiva fostei Gărzi financiare C. nu a fost identificată documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, apreciată de instanță ca fiind utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 255 C. proc. Civ.
Prin Sentința civilă 5094/08.05.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu consecința anulării procesului verbal.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.08.2013 petenta a fost sancționată contravențional de către intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – Garda Financiară - Secția C. cu amendă în cuantum de 8000,00 lei, fiind aplicată sancțiunea complementară a confiscării sumei de 815 lei și cea a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni, întrucât s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, care sancționează încălcarea obligației agenților economici de a emite bonuri fiscale.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
A. Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a apreciazt că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată însă prin administrarea probei contrarii. Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 249 C. proc. civ.
În cauză, reține instanța, contestatorul a făcut dovada că nu a încălcat prevederile legale.
Astfel, din cuprinsul procesului verbal rezultă că nu s-a putut efectua citirea memoriei fiscale – Raportul x – întrucât casa era blocată, fiind defectă la ora controlului.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale „(1)Agenții economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. (2)Agenții economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală. (3)Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizati. (…)În situația defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligați ca în momentul constatării defecțiunii să anunțe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditata a acestui distribuitor autorizat. (4) Până la repunerea în funcțiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, agenții economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită facturi fiscale pentru respectivele operațiuni, la cererea clientului”.
Astfel, a reținut instanța, potrivit înscrisurilor depuse la f. 20 și urm., petenta a respectat aceste dispoziții, consemnând în registrul special toate vânzările din ziua de 14.08.2013, cuantumul total fiind de 815 lei. De asemenea, distribuitorul autorizat care a livrat aparatul a fost anunțat la data de 13.8.2013- ora 1130 despre această defecțiune, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 39.
În consecință, a apreciat instanța, din probele administrate nu reiese faptul că petenta ar fi săvârșit fapta reținută în procesul verbal, vinovăția petentului în comiterea contravenției constatate prin procesul verbal contestat nefiind probată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel intimata, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C., la data de 21.11.2014
În motivarea apelului, apreciază apelanta intimată asupra caracterului netemeinic al sentinței apelate, motivat de următoarele considerente:
La data controlului a fost menționat faptul că nu s-au prezentata registrele casei de marcat, or prin raportare la disp. art. 1 al.8, respectiv art. 4 al.8 din OUG 28/1999, registrul special și raportul de închidere zilnică sunt documente avute în vedere de către organele fiscale cu ocazia verificării veniturilor care stau la baza determinării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat. Mai mult, petenta nu a formulat obiecțiuni la data întocmirii controlului, astfel încât se apreciază că registrul prezentat a fost întocmit pro causa.
În referire la sancțiunea contravențională aplicată, se apreciază că amenda contravențională aplicată a fost în mod corect individualizată prin raportare la criteriilor de individualizare a sancțiunii contravenționale prevăzute de OG 2/2001.
În drept au fost invocate disp. 466-482 c.proc.civ.
Intimata petentă a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului promovat, apreciind în esență asupra caracterului neîntemeiat al acestuia prin prisma motivelor invocate în susținere.
În drept au fost invocate disp. art. 205-208 și urm, art. 466 și urm. Cproc.civ.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. Art. 476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul – verbal de constatare și sancționare contestat petenta a fost sancționată contravențional de către Garda Financiară - Secția C. cu amendă în cuantum de 8000 lei, fiind aplicată sancțiunea complementară a confiscării sumei de 815 lei și cea a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni,în temeiul disp. art. 11 al.3, respectiv art. 14 al.2 din același act normativ, întrucât s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, care sancționează încălcarea obligației agenților economici de a emite bonuri fiscale.
Relativ la criticile aduse de apelanta intimată se observă că acestea fac trimitere la aprecierea eronată a ansamblului probator prin prisma îndeplinirii condițiilor răspunderii contravenționale.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța de control judiciar reține că prevederile art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999 instituie o prezumție relativă în baza căreia sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin.1 din același act normativ, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, sunt considerate fără proveniență.
Se apreciază astfel că in speta este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care din materialul probator analizat a rezultat faptul ca petenta a evidențiat în documentele contabile, potrivit înscrisurilor atașate, sumele provenind din vânzarea de bunuri, conformându-se obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată, cu referire la disp. art. 1 al.3-4 din OUG 28/1999 în forma în vigoare la data de referință.
Dând eficiență principiului mai sus menționat, instanța apreciază netemeinic întocmit procesul-verbal contestat, constatând că în mod corect prima instanță a reținut ca fiind neîndeplinite condițiile răspunderii contravenționale, considerente față de care, în temeiul disp. art. 480 al.1 c.proc.civ, va dispune respingerea apelului ca neîntemeiat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ ptr.GARDA FINANCIARA cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu intimat . SRL, cu sediul în C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.5094/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. _ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond L.F.
Red.decizie jud.C.N./20.03.2015/2.ex
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 227/2015. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 141/2015. Tribunalul... → |
|---|
