Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 937/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 937/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 17266/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 937
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CP_, formulat de apelantul petent B. G., cu domiciliul în G., ..110, . și cu sediul procesual ales în C., ., .. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură intimatul a depus înscrisuri și CD în susținerea poziției procesuale, după care;
Instanța constată că deși a propus proba cu doi martori pe care i-a indicat, la prezentul termen aceștia nu s-au prezentat, astfel că în cauză constată decăderea apelantului petent din proba testimonială.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC și că intimatul a depus documentație în susținere, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
După rămânerea în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă pentru apelant avocat E. R. V. O., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimatul.
Instanța repune cauza pe rol și comunică reprezentantului apelantului că în cauză apelantul a fost decăzut din proba testimonială.
La interpelarea instanței reprezentantul apelantului arată că martorii solicitați nu sunt prezenți la acest termen.
Instanța arată că apelantul rămâne decăzut din proba testimonială încuviințată la termenul anterior.
Instanța pune în vedere apelantului să precizeze dacă solicită vizionarea CD-ului cu înregistrarea video depus de intimat.
Reprezentantul apelantului solicită vizionarea înregistrării video și a planșelor foto în cazul în care acestea sunt lizibile.
Se procedează la vizionarea înregistrării video de pe suportul electronic și a planșelor foto.
Reprezentantul apelantului depune la dosarul cauzei două declarații notariale date de cele două persoane propuse ca martori. De asemenea arată că aceste declarații vizează acel motiv de nelegalitate legat de faptul că agentul care a întocmit procesul verbal nu avea calitate de agent constatator, fiind vorba de alt agent decât cel care a observat în mod direct faptele respective. Totodată învederează faptul că ambele persoane, care erau propuse și ca martori, nu au făcut altceva decât să confirme, nespunând dacă circula sau nu cu o anumită viteză sau că a depășit sau nu linia continuă, pentru că nu au observat aceste lucruri, însă au observat foarte clar faptul că agentul constatator care a întocmit procesul verbal nu era cel care a și observat în mod direct și nemijlocit contravenția reținută.
La interpelarea instanței, reprezentantul apelantului arată că cele două persoane care au dat declarații la notar erau în mașină și au știut că este vorba despre agenți diferiți întrucât s-a comunicat prin stație, iar apelantul a învederat prin apelul personal faptul că era vorba de cu totul alt vehicul. În acest arată că agentul care l-a oprit pe petent era într-un autovehicul, într-un alt echipaj neavând nici o legătură cu observarea în mod direct a evenimentului ce a fost reținut prin procesul verbal, iar polițistul care l-a filmat în mers era într-un alt autovehicul. Mai arată că petentul a aflat acest lucru întrucât a solicitat să vizioneze CD-ul, iar agentul i-a explicat că nu are cum să îi permită acest lucru, întrucât înregistrarea respectivă este făcută de către un alt echipaj. Totodată arată că aceasta este și declarația celor două persoane care au dat declarație în fața notarului.
La interpelarea instanței reprezentantul apelantului arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și rejudecând, să se modifice în tot sentința pronunțată de instanța de fond, motivat de faptul că petentul ca prim aspect a indicat faptul că agentul constatator care a întocmit procesul verbal nu este cel care a și observat în mod direct fapta. În susținere arată că OUG 195/2002 prevede că aceste observații trebuie făcute în mod direct și nemijlocit de către persoana care întocmește procesul verbal, acesta fiind și considerentul pentru care au fost întocmite 2 procese verbale, cu toate că același text de lege spune că atunci când se săvârșesc două contravenții acestea trebuie incluse în cadrul aceluiași proces verbal. Reprezentantul apelantului solicită să se observe faptul că prima dată petentului i s-a comunicat viteza cu care circula autovehiculul pe acel tronson de drum, iar ulterior, după întocmirea primului proces verbal, agentului constatator care a întocmit respectivul document, i s-a comunicat și faptul că petentul ar fi depășit și linia continuă. În consecință arată că polițistul a procedat la întocmirea procesului verbal fără să mai ceară vreo altă lămurire sau să verifice dacă evenimentele respective sunt în concordanță cu realitatea, procedând pur și simplu la întocmirea procesului verbal.
Reprezentantul apelantului arată că este adevărat că prin vizionarea înregistrării video la prezentul termen s-ar părea că aspectele legate strict de cele reținute în procesul verbal sunt reale, însă, dat fiind faptul că agentul constatator nu a observat în mod direct ceea ce este obligație stabilită prin textul de lege, solicită admiterea apelului doar sub acest aspect. Totodată învederează faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.06.2014 sub nr._ petentul B. G. a formulat plângere împotriva procesului-verbal . nr._/04.05.2014 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier.
În motivarea în fapt a cererii petentul a arătat că la data de 04.05.2014 petentul, împreună cu trei prieteni, se îndrepta cu autoturismul marca Skoda O. cu numărul de înmatriculare_ dinspre M. către G., pe drumul național DN 22. Aproape de ., petentul a fost semnalizat de un autoturism alb inscripționat al Poliției Rutiere să oprească, agentul constatator aducându-i la cunoștință că a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteză mai mare decât cea legală. După ce a solicitat să i se comunice prin stație datele privind autoturismul și viteza, agentul constatator a comunicat că viteza este de 172 km/h. La data de 20.05.2014 petentul a primit prin poștă procesul verbal . nr._/04.05.2014 în care se menționează că ar fi depășit marcajul longitudinal continuu și procesul verbal . nr._/04.05.2014 în care se menționează că ar fi circulat cu viteza de 172 km/h. Petentul a arătat că agentul constatator l-a indus în eroare și nu l-a informat de presupusa săvârșire a două contravenții și de întocmirea a două procese-verbale. În cuprinsul proceselor verbale agentul constatator nu a menționat datele referitoare la marca și tipul radarului, omologarea și verificarea lui metrologică, numele agentului care a operat aparatul radar și care a constatat contravențiile presupuse a fi săvârșite.
În dovedirea cererii petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
La plângere petentul a atașat copia procesului-verbal atacat.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Intimatul a invocat excepția litispendenței având în vedere că procesul verbal . nr._/04.05.2014 face obiectul plângerii contravenționale înregistrate sub nr._/212/2014 la Judecătoria C.. Procesele verbale au fost întocmite cu respectarea art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate elementele obligatorii inclusiv descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, numele și prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului.
În drept intimatul a invocat O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006, O.G. nr. 2/2001.
La întâmpinare intimatul a atașat fotografii efectuate la data de 04.05.2014, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, certificat de aprobare model.
La data de 02.09.2014 petentul a depus precizări la plângerea formulată prin care a solicitat respingerea excepției litispendenței având în vedere că în cauza de față solicită doar anularea procesului-verbal . nr._. Petentul a mai arătat că fotografiile depuse și certificatul de model depuse sunt indescifrabile și neclare, iar datele și caracteristicile ce se află sub fiecare din cele șapte poze nici nu pot fi văzute sau înțelese. Totodată a solicitat intimatei să depună la dosar ordinul de serviciu în baza căruia agenții de poliție B. I. și R. C. își desfășurau misiunea la data, ora și locul unde s-a constatat presupusa contravenție. Petentul a arătat că obiecțiunile făcute de contravenient la fața locului cu privire la depășirea limitei legale de viteză au fost trecute în alt proces verbal de care petentul nu a știut, respectiv procesul-verbal . nr._.
Petentul a invocat excepția nulității absolute a procesului-verbal, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin.7 din O.G. nr. 2/2001. În cuprinsul procesului-verbal se menționează că agentul constatator este B. I., rezultând potrivit art. 15 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 că acesta a constatat contravenția și are dreptul să aplice sancțiunea. Potrivit documentelor depuse de intimat operatorul aparatului radar este agentul R. C., deținătorul atestatului de operator radar nr. 077/26.03.2010. Agentul B. I. nu a constatat nicio contravenție, ci doar a primit niște informații prin stație de la colegul său, lucru nepermis de lege. Potrivit dispozițiilor legale agentul care constată trebuie să fie același care aplică sancțiunea. Procedura efectuată în cauză este ilegală și încalcă art. 15, 16, 21 din O.G. nr. 2/2001.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._/212/2014 al Judecătoriei C..
La termenul de judecată din data de 11.11.2014 instanța a respins excepția litispendenței ca neîntemeiată, a respins proba testimonială solicitată de petent ca nefiind utilă soluționării cauzei, a respins cererea petentului de depunere a ordinului de serviciu ca nefiind utilă soluționării cauzei și a respins cererea de depunere a unei copii lizibile a certificatului de aprobare model, având în vedere că în dosarul nr._/212/2014 al Judecătoriei C., atașat la prezenta cauză, se regăsesc copii lizibile ale documentului menționat. La același termen de judecată, instanța a vizualizat înregistrarea video efectuată în cauză depusă în dosarul nr._/212/2014.
Prin sentinta civila nr._/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal . nr._/04.05.2014 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier s-a reținut că la data de 04.05.2014 petentul B. G. a condus autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ din direcția Oituz spre Cogealac și la km 265 a depășit auto_ pe marcaj longitudinal continuu încălcându-l. Manevra este filmată pe caseta A144 de aparatul radar ._ pe auto_ . În sarcina petentului s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 litera i din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/200.
Instanța reține că potrivit art.120 alin.1 lit.i din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 aprobat prin H.G. 1391/2006 se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care desparte spațiul de interzicere. Potrivit art. 100 alin.3 lit.e din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea.
Instanța, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, și analizând probele administrate în cauză reține următoarele:
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. 2/2001 și a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește susținerea contestatorului potrivit căruia procesul-verbal este lovit de nulitate având în vedere că agentul care a încheiat procesul-verbal și a aplicat sancțiunea nu este agentul constatator, imaginile fiind surprinse de agentul R. C., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 15 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
Potrivit art. 109 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În cauza de față fapta a fost constatată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Potrivit procesului-verbal atacat fapta a fost filmată pe caseta A144 de aparatul radar ._. În aceste condiții operatorul radar R. C. nu are calitatea de agent constatator, fapta fiind constatată de mijloace tehnice. Astfel procesul-verbal nu trebuia întocmit de agentul R. C. și nu era necesară nici menționarea operatorului aparatului radar în cuprinsul procesului-verbal. Astfel, procesul-verbal încheiat de agentul B. I., agentul care a aplicat sancțiunea, a fost întocmit în mod legal, susținerea petentului cu privire la acest aspect fiind neîntemeiată. Referitor la susținerea potrivit căreia agentul constatator a menționat în procesul-verbal atacat obiecțiunile formulate de petent cu privire la alt proces-verbal, instanța urmează să constate că acest aspect, în situația în care este real, nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal, din moment ce instanța apreciază că nu i s-a produs petentului nicio vătămare, acesta având posibilitatea pe calea plângerii contravenționale să formuleze obiecțiuni, nefiind astfel încălcat dreptul la apărare al acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că așa cum rezultă din fotografiile depuse la dosarul cauzei și din înregistrarea video efectuată autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ a efectuat manevra de depășire a autoturismului_, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers, autovehiculul circulând pe sensul opus de mers. Având în vedere că în prezenta cauză s-a făcut dovada faptului că petentul a efectuat depășirea unui autoturism, încălcând marcajul continuu care desparte sensurile de mers, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin.3 lit.e din O.U.G. 195/2002, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petentul B. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. ca neîntemeiată”.
Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.
In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul ca, desi, in probatiune, au fost solicitate proba testimoniala si proba cu inscrisuri, instanta a incuviintat doar proba cu inscrisurile depuse la dosar, ignorand faptul ca agentul constatator i-a intocmit procesul-verbal de contraventie prin incalcarea dreptului sau legal de a formula obiectiuni. A mai aratat ca probele depuse de catre intimata nu dovedesc in mod cert si fara echivoc faptul ca petentul a savarsit contraventia consemnata in cuprinsul procesului-verbal, intrucat autoturismul a fost condus in mod succesiv de catre petent si de catre o alta persoana, nefiind cert cine se afla la volanul autoturismului in momentul in care s-a facut inregistrarea. A mai aratat ca in mod eronat si nelegal, agentul constatator i-a incheiat doua procese-verbale de contraventie, pentru doua contraventii, constatate in acelasi timp de catre acelasi agent constatator. A mai precizat ca procesul-verbal a fost incheiat de catre agentul constatator din cadrul Politiei Rutiere Constanta si nu de catre personal din cadrul Biroului R. de Metrologie Legala, desemnat in acest scop de catre directorul general, fiind incalcate, astfel, prevederile art. 15 alin. 1 din OG 2/2001 si ale art. 33 din OG 20/1992. Agentul constatator nu a dovedit ca dispune de Atestat de Operator R., asa cum prevede Norma de Metrologie Legala, procesul-verbal fiind intocmit de catre un organ necompetent, ceea ce atrage nulitatea absoluta a acestuia.
Intimatul nu a depus intampinare.
Instanta de apel a incuviintat proba cu isncrisurile depuse la dosar si cele depuse de catre intimat (planse foto si CD), precum si proba testimoniala, cu 2 martori, pentru petent.
La termenul incuviintat pentru administrarea probei testimoniale, instanta a constatat ca acestia lipsesc, nefiind prezentate motive intemeiate in acest sens, depunand la dosar declaratie data in fata notarului public, in care acestia isi exprima punctul de vedere. In atare conditii, instanta de apel a dispus decaderea apelantului petent din proba testimoniala, neputandu-se lua in considerare declaratiile acestora date in fata notarului, acestea neechivaland proba testimoniala.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”. Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul-verbal . nr._/04.05.2014 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier s-a reținut că la data de 04.05.2014 petentul B. G. a condus autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ din direcția Oituz spre Cogealac și la km 265 a depășit auto_ pe marcaj longitudinal continuu încălcându-l. Manevra este filmată pe caseta A144 de aparatul radar ._ pe auto_ . În sarcina petentului s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 litera i din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/200.
Potrivit art.120 alin.1 lit.i din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 aprobat prin H.G. 1391/2006 se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care desparte spațiul de interzicere. Potrivit art. 100 alin.3 lit.e din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea.
Referitor la legalitateaprocesului-verbal, corect s-a retinut de catre prima instanta că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. 2/2001, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la susținerea contestatorului potrivit căreia procesul-verbal este lovit de nulitate având în vedere că agentul care a încheiat procesul-verbal și a aplicat sancțiunea nu este agentul constatator, imaginile fiind surprinse de agentul R. C., se rețin următoarele:
Potrivit art. 15 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
Potrivit art. 109 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Or, in cauza de față fapta a fost constatată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Potrivit procesului-verbal atacat fapta a fost filmată pe caseta A144 de aparatul radar ._, situatie in care, cum corect a retinut prima instanta, operatorul radar R. C. nu are calitatea de agent constatator, fapta fiind constatată de mijloace tehnice, procesul-verbal netrebuind a fi in mod obligatoriu întocmit de agentul R. C., nefiind necesară nici menționarea operatorului aparatului radar în cuprinsul procesului-verbal. Se retine, astfel, ca procesul-verbal încheiat de agentul B. I., agentul care a aplicat sancțiunea, a fost întocmit în mod legal, susținerea petentului cu privire la acest aspect fiind neîntemeiată.
Referitor la susținerea potrivit căreia agentul constatator a menționat în procesul-verbal atacat obiecțiunile formulate de petent cu privire la alt proces-verbal, corect s-a retinut de catre instanta ca acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal, neproducandu-i-se petentului nicio vătămare, acesta având posibilitatea pe calea plângerii contravenționale să formuleze obiecțiuni, nefiind astfel încălcat dreptul la apărare al acestuia. De asemenea, critica petentului, in sensul ca pentru doua fapte contraventionale, constatate de catre acelasi agent de politie, in acelasi moment, s-au intocmit 2 procese-verbale de contraventie, este neintemeiata, intrucat nu s-a produs petentului nicio vatamare in acest sens.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, se retine si de catre instanta de apel ca, din inscrisurile depuse de catre intimata (planse foto si CD), rezultă din fotografiile depuse la dosarul cauzei și din înregistrarea video efectuată autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ a efectuat manevra de depășire a autoturismului_, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers, autovehiculul circulând pe sensul opus de mers, în prezenta cauză facandu-se dovada faptului că petentul a efectuat depășirea unui autoturism, încălcând marcajul continuu care desparte sensurile de mers, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin.3 lit.e din O.U.G. 195/2002.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă. Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța). În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala. Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.
Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.
De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, in cauza neavand relevanta sustinerile petentului din apel, in sensul ca amenda minima are un cuantum ridicat, intrucat, data fiind gravitatea contraventiei savarsite, legiuitorul a prevazut un minim ridicat al amenzii.
Sub aspect sancționatoriu, astfel, in mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, fiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de petentul B. G., (CNP_), cu domiciliul în G., ..110, . in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., CUI_, județ C. impotriva sentintei civile nr._/14.11.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE, PENTRU JUDECĂTOR,
I.-L. O.-D. E. C.
Aflată în CO semnează
potrivit art. 426 alin. 4 NCPC
PRESEDINTELE COMPLETULUI,
I.-L. O.-D.
Pentru grefier
E. D.,
Aflată în CO semnează
potrivit art. 426 alin. 4 NCPC
Grefier,
V. I.
Jud.fond. R.E. L.
Tehnored.jud.decizie: I.-L. O.-D. /4 ex./14.07.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 627/2015.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1059/2015.... → |
|---|
