Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 741/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 741/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 785/212/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.741/APCA
Ședința publică din 19.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal promovat de apelant C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA – CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, Sector 6, în contradictoriu cu intimat B. A. M., cu domiciliul în Oraș N. V., Șoseaua Constanței, nr.48, ., etaj 2, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 19.05.2015 iar față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.01.2014 sub nr._, petentul B. A. M., cu domiciliul în Oraș N. V., Șoseaua Constanței, nr.48, ., etaj 2, apartartament nr.8, județ C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, Sector 6, ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Procesului verbal de constatare a contravenției. numărul_,emis de intimată la data de 02.12.2013.
Prin sentința civilă nr._/28.11.2014 Judecătoria C. a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție, reținând următoarele:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Din interpretarea textului legal precitat, rezultă că mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție sunt, în cazul contravenientului persoană fizică, următoarele: numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele și prenumele contravenientului; fapta săvârșită; data comiterii faptei și semnătura agentului constatator.
Analizând procesul verbal de contravenție contestat raportat la mențiunile anterior expuse, instanța constată că acestea se regăsesc în cuprinsul acestuia, după cum urmează: numele, prenumele și calitatea agentului constatator – Vidrascu I. A., angajat al C.N.A.D.N.R – funcția de Agent Constatator, cu autorizația de control nr.083 ; numele și prenumele contravenientului – A. M. B.; fapta săvârșită – la data de 20.10.2013 ora 17:46, locul DN 3 Km 250 + 200 m Valu lui T., vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ aparținând d-neii A. M. B. …a circulat fără a deține rovinietă valabilă; semnătura agentului constatator – document…generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr.455/2001 și ale H.G. nr.1259/2001, de către: Vidrascu I. A., …. .
Raportat la cele cinci mențiuni anterior expuse, instanța constată că petentul nu a invocat lipsa niciuneia din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
În sensul considerentelor reținute anterior, instanța constată legalitatea procesului verbal de contravenție contestat.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 02.12.2013, petentul A. M. B. a fost sancționat contravențional de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu amendă în cuantum de 250,00 lei, întocmindu-i-se Procesul verbal de constatare a contravenției . numărul_, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – contravenție sancționată de art.8 alin.2 din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, la data de 20.10.2013, ora 17:46, locul DN 3 Km 250 + 200 m, Valu lui T., a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, fapta reținută în sarcina petentului a fost încadrată juridic în art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat, se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată corespunzător de art.8 alin.2 din actul normativ anterior menționat.
Raportat la dispozițiile legale anterior precizate, petentului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei.
Procesul verbal de contravenție a fost comunicat petentului împreună cu înștiințarea de plată, astfel cum impune art.26 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Potrivit art.7 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români. Noțiunea utilizatori români este definită expres în art.1 alin.1 lit.(b) O.G. nr.15/2002, aceeași definiție fiind prevăzută și în art.1 alin.6 lit.(a1) și lit.(a2) din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobată prin Ordinul nr.769 din 01.10.2010. Potrivit definiției legale, intră în extensiunea acestei noțiuni persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Referitor la sarcina probei, instanța a avut în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O. în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României. Curtea a reamintit cu această ocazie că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, că ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Pe temeiul jurisprudenței menționate, instanța a apreciat că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentei dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Petentul a contestat săvârșirea faptei contravenționale motivat de împrejurarea că, la data de 11.06.2013 – deci, anterior constatării faptei contravenționale, a vândut autoturismul specificat în actul sancționator către numitul N. I..
Instanța constată că motivul invocat în apărare de petent este susținut în probațiune prin Contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit (fila nr.8, din dosar).
În acest sens, din cuprinsul contractului menționat, instanța reține că, la data de 11.06.2013, petentul a vândut autoturismul marca Ford Mondeo, având numărul de înmatriculare_, numitului N. I.. De asemenea, din înscrisul Proces verbal de scoatere din evidență a mijloacelor de transport nr.6198/17.06.2013, instanța mai reține că, urmare a declarației formulate de petent, mijlocul de transport marca Ford Mondeo, cu capacitate cilindrică 1998, . WF0WXXGBBW1B47071, ._, a fost scos din evidențele fiscale (fila nr.6, din dosar).
. motor și cea de caroserie indicate în procesul verbal de scoatere din evidență a mijlocului de transport sunt specificate și în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare.
Interpretând dispozițiile art.1 alin.1 lit.(b) din O.G. nr.15/2002, instanța reține că, pentru a deține calitatea de utilizator român, orice persoană fizică sau juridică trebuie să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să dețină în proprietate sau să folosească în baza unui drept legal un vehicul înmatriculat în România.
Intimata a învederat instanței că, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere Gestiune Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, deci cu respectarea art.9 alin.2 și alin.3 din O.G. nr.15/2002.
Or, din probațiunea administrată în cauză, rezultă că, deși este înscris în cartea de identitate a autovehiculului cu număr de înmatriculare_, astfel cum rezultă din evidențele Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor avute în vedere de intimată pentru identificarea contravenientului, petentul nici nu deține în proprietate, și nici nu folosește acest autovehicul în baza unui drept legal. Față de această împrejurare, instanța apreciază că, întrucât la data constatării faptei contravenționale (20.10.2013) numitul N. I. era deja proprietar al autovehiculului cu număr de înmatriculare_, petentul nu avea calitatea de utilizator al vehiculului, în accepțiunea dispozițiilor legale anterior menționate, rațiune pentru care acestuia nu îi incumba obligația prevăzută de art.7 din O.G. nr.15/2002.
Potrivit art. 264 alin.2 și alin.4 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal: (2) În cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidența fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidența fiscală. (4) Orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.
Instanța reține că, într-adevăr, la data de 17.06.2013, petentul s-a adresat Serviciului Public de Impozite și Taxe C. pentru scoaterea din evidențele fiscale a mijlocului de transport, acesta fiind radiat din evidențele menționate în baza Contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit (fila nr.6, rap. la fila nr.8, din dosar).
Deși în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ figurează înmatriculat pe numele petentului, instanța are în vedere că transcrierea transmiterii dreptului de proprietate este o formalitate cerută pentru opozabilitatea față de terți, a cărei neîndeplinire nu este aptă să afecteze în niciun mod transmiterea dreptului de proprietate asupra autovehiculului în favoarea numitului N. I., ca efect al contractului de vânzare cumpărare. A fortiori, se impune a fi reținut că, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, devin incidente dispozițiile art.11 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002 care pun în sarcina noului proprietar îndeplinirea unor astfel de formalități: în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Este adevărat că transferul de proprietate de care s-a prevalat petentul, care a susținut probator afirmația potrivit cu care a înstrăinat vehiculul, nu îi este opozabil intimatei, față de dispozițiile art.24 din Ordinul nr.1501/2006, potrivit cu care: (1) Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate pot solicita radierea din circulație, dacă fac dovada depozitării acestora într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii. (2) Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: a) când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unități specializate, în vederea dezmembrării; b) scoaterii definitive din România a vehiculului; c) declarării furtului vehiculului; d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. (3) Vehiculul declarat, prin dispoziție a autorității administrației publice locale, fără stăpân ori abandonat se radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la primirea dispoziției respective. (4) Vehiculul pentru care poliția rutieră a dispus radierea din circulație, potrivit legii, se radiază de la data comunicării măsurii. (5) Radierea se comunică în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorității administrației publice locale.
Interpretând unilateral și necorobotat dispoziția legală precitată, s-ar putea susține că petentul putea fi subiect activ al contravenției constatate și sancționate prin procesul verbal contestat. Însă, textul legal menționat trebuie raportat la art.1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care reglementează elementele constitutive al contravenției după cum urmează: ….Constituie contravenție fapta săvârșităcu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
Așadar, pe lângă latura obiectivă, orice contravenție conține latura subiectivă circumscrisă vinovăției. Pentru a se putea reține săvârșirea unei contravenții, făptuitorul trebuie sa acționeze cu vinovăție, antrenarea răspunderii angajându-se chiar și pentru cea mai ușoară culpă. În lipsa vinovăției nu poate exista răspundere contravențională, în materia dreptului contravențional fiind exclusă categoric ideea de răspundere obiectivă.
Vinovăția contravenientului constă în totalitatea condițiilor cerute de lege referitoare la atitudinea psihică a făptuitorului – sub raportul conștiinței și vinovăției sale – față de materializarea faptei săvârșite, pentru ca acea faptă să constituie contravenție. Pentru ca o faptă să fie considerată contravenție nu este suficientă săvârșirea acesteia (elementul material al laturii obiective), chiar dacă este prevăzută de legea contravențională, fiind necesar ca făptuitorul să fi avut la momentul săvârșirii faptei reprezentarea conduitei sale și a rezultatului produs de fapta sa.
Or, în speța dedusă judecății se constată că nu petentul nu a săvârșit fapta și, nu i se poate reține niciun fel de culpă pentru faptul că autoturismul înmatriculat pe numele său și înstrăinat cu bună credință unei alte persoane, a fost condus pe drumurile publice fără existența unei roviniete valabile. Lipsind vinovăția petentului, nu sunt deci întrunite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii contravenționala a petentului.
Față de neîndeplinirea formalității privind opozabilitatea față de terți, petentului nu i se poate imputa nicio culpă. Argumentul intimatei în sensul că petentului îi este deschisă o cale în justiție împotriva noului proprietar este apreciat de instanță ca punând în sarcina petentului vânzător o sarcină excesivă în condițiile lipsei vinovăției sale în săvârșirea faptei. Nici restul argumentelor intimatei nu pot fi primite având în vedere argumentele reținute.
Față de acestea, dar și apreciind în echitate, instanța constată: lipsa calității de utilizator a petentului și, pe cale de consecință, imposibilitatea de a se atribui acestuia calitatea de subiect activ al contravenției în discuție; lipsa vinovăției petentului și, pe cale de consecință, neîndeplinirea elementelor constitutive ale contravenției, drept pentru care nu poate fi reținută în sarcina acestuia contravenția prevăzută de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel organul constatator, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
Apelanta-organ constatator solicită modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Susține apelanta că în baza de date a MAI- Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor, intimatul petent figurează ca fiind proprietar și utilizator al autoturismului care a circulat pe un drum național și a fost depistat fără a deține rovinietă valabilă.
În drept au fost invocate dispozițiile 466 și urm. NCPC, OG 2/2001, OG 15/2002 și Legea 554/2004.
Legal citat intimatul – petent nu a depus întâmpinare.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/02.12.2013, petenta a fost sancționatcu amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a circulat la data de 02.11.2013, pe DN 3 Km 250+200m, în localitatea Valu lui T., Jud. C., cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod greșit asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ
Procesul verbal de contravenție care face obiectul prezentei cauze și care a fost comunicat petentei potrivit disp. art. 27 din O.G.. 2/2001 nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, ci poartă mențiunea că a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.
Conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă elctronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificația inteligibilă destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Prin urmare, pentru ca un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001, republicată trebuie ca manifestarea de voință a celui de la care actul emană să îmbrace forma electronică și, totodată, să ajungă la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.
Totodată, art. 4 pct. 3 din aceeași lege definește semnătura electronică ca reprezentând date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din aceeași lege ca reprezentând semnătura electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează, în așa fel încât orice modificare ulterioară acestora este identificabilă.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că semnătura electronică se atașează unor date în formă electronică, fiind improprie primirii, de către destinatar, a informațiilor pe suport de hârtie. Înscrisul comunicat celeilalte părți pe suport de hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, are doar valoarea unei copii a înscrisului electronic original.
Procesului – verbal imprimat pe suport de hârtie și comunicat persoanei sancționate în această formă, impusă de art. 27 din O.G. 2/2001, nu i se poate asocia, logic și juridic, o semnătură electronică extinsă. Raportat la forma de emitere și comunicare a actului, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.
Dispozițiile OG 2/2001 consacră un caz de nulitate absolută a procesului – verbal determinat de lipsa unui element procedural esențial, sancțiunea nulității intervenind indiferent de existența sau nu a unei vătămări.
Inserarea în cuprinsul procesului – verbal transmis persoanei sancționate contravențional pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002 a mențiunii că procesul – verbal a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare nu pot avea semnificația acoperirii nulității care intervine în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Totodată, nu poate fi reținută susținerea apelantului că disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impun ca o condiție de legalitate, semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât potrivit principiului ubi lex non distinguit, nos distinguere debemus, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi semnat și prin aplicarea semnăturii electronice.
Chiar dacă semnătura electronică extinsă atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport de hârtie și, în plus aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic. În caz contrar, atunci când înscrisul este primit de către destinatarul său pe suport de hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisă este cerută de lege ad validitatem este asigurată doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator.
Reține tribunalul, în acest sens, decizia Curții Constituționale nr. 6/2015 procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Astfel, față de lipsa semnăturii agentului constatator, procesul verbal de contravenție contestat este lovit de nulitate absolută.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că la data de 17.06.2013, deci anterior săvârșirii contravenției reținute în procesul verbal de contravenție contestat în prezenta cauză, petentul a transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului către N. I..
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, Sector 6, în contradictoriu cu petentul B. A. M., CNP_, cu domiciliul în Oraș N. V., Șoseaua Constanței, nr.48, ., etaj 2, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică 19.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond C.I.
Red.decizie.A.L.Nistor11.06.2015
Ex. 4
| ← Pretentii. Sentința nr. 1015/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 739/2015.... → |
|---|
