Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 737/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 737/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 33325/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.737 /APCA
Ședința publică din 19.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant P. I. cu domiciliu în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Față de precizările atașate la dosar, instanța constată imposibilitatea audierii martorei C. A..
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 19.05.2015 iar față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
După rămânerea în pronunțare, se prezintă apelantul personal care se legitimează cu CI . nr._.
Instanța repune cauza pe rol și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat cu consecința anulării procesului verbal de contravenție.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constatată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.12.2013 sub nr._, petentul P. I. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 30.11.2013 solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție, revocarea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal contestat și restituirea sumei de 160 lei achitată în data de 02.12.2013.
Prin sentința civilă nr._/13.10.2014 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 30.11.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Biroul Rutier petentul P. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 30.11.2013, ora 16:50, a condus autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_ pe . C. dinspre . intersecția cu . . a oprit autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal pe sensul său de mers, fapta fiind prevăzută de art.135 lit.h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 și sancționată de disp.art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002. În baza art.111 alin.1 lit.c din OUG 195/2002 petentului i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
S-a reținut în cuprinsul procesului verbal posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii aplicate, respectiv suma de 160 lei, în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal de contravenție.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator si de către petent, iar în cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-au consemnat obiecțiunile petentului, în sensul ca acesta a declarat „Nu am văzut, nu era nici o persoană pe trecere, nu am încălcat nicio abatere”.
În drept instanța reține că potrivit art.135 lit.h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Potrivit art.100 alin.3 lit.b din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Instanța, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constare a contravenției și analizând probele administrate în cauză reține următoarele:
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție atacat, în raport de aspectele formale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor impuse de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității procesului-verbal de contravenție care se poate constata și din oficiu, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, a faptei săvârșite și datei comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator. De altfel, petentul nu a criticat pentru nelegalitate procesul verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, referitor la fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor, instanța constată că așa cum rezultă din raportul agentului constatator la data de 30.11.2013, ora 16:50, petentul a condus autoturismul marca Seat cu numărul de înmatriculare_ și, ajungând în dreptul trecerii de pietoni, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător pe sensul de mers al petentului din dreapta conducătorului auto.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant ca indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sa beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
În ceea ce privește declarația martorei S. C. M., instanța reține că aceasta nu a fost aptă să înlăture prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal întocmit de agentul constatator, în condițiile in care nu a putut oferi vreo explicație cu privire la motivele pentru care un polițist aflat in exercițiul funcțiunii ar fi avut interesul a acuza o persoana pentru o fapta contraventionala pe care aceasta nu a comis-o. Dimpotrivă, relatia de prietenie cu petentul ar fi putut-o determina pe aceasta sa fie părtinitoare în declaratia dată, astfel că susținerile sale sunt considerate neverosimile și vor fi înlăturate ca atare.
Instanta constată ca petentul nu a propus probe în masură să rastoarne prezumtia legală de veridicitate deși sarcina probei îi revenea conform art.249 NCPC, astfel că având în vedere că în prezenta cauză s-a făcut dovada faptului că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petentul P. I. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a reiterat motivele invocate în plângerea contravențională precizând că în mod greșit instanța de fond a înlăturat apărările sale, din declarația martorei audiate la fond rezultând o altă situație de fapt decât cea din procesul verbal de contravenție.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 NCPC.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 30.11.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Biroul Rutier petentul P. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 30.11.2013, ora 16:50, a condus autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_ pe . C. dinspre . intersecția cu . . a oprit autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal pe sensul său de mers, fapta fiind prevăzută de art.135 lit.h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 și sancționată de disp.art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002. În baza art.111 alin.1 lit.c din OUG 195/2002 petentului i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod greșit prima instanța a înlăturat declarația martorei având în vedere că aceasta a perceput nemijlocit fapta.
Declarația martorei coroborată cu susținerea petentului și împrejurarea că martora C. A. este plecată din țară din luna decembrie 2013, iar fapta reținută în sarcina petentului apelant ar fi fost săvârșită la data de 30.11.2013, conduc la posibilitatea unui dubiu privind săvârșirea faptei, dubiu ce profită petentului.
Chiar dacă martora se află în relație de prietenie cu petentul, nu se poate reține prin această împrejurare că declarația este subiectivă.
Se reține că prin probele administrate petentul a dovedit o situație de fapt contrară celei reținute în procesul verbal de contravenție.
Astfel, Tribunalul constată caracterul fondat al apelului care, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, urmează a fi admis, modificată sentința apelată în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de petentul P. I. (CNP_) cu domiciliu în C., ., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. – SERVICUL RUTIER (CUI_, cont bancar RO11TREZ__ ) cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Schimbă sentința apelată în sensul că.
Admite plângerea contravențională.
Dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de la data de 30.11.2013
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică 19. 05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond A.I.G.
Red.decizie.A.L.N./11.06.2015
Ex. 4
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 739/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 872/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
