Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 316/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 12447/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 316/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul I. A. M., cu domiciliul procesual ales în C., ., vila CFR, ., în contradictoriu cu intimatul I. J. DE POLITIE CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9572/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului contencios contravențional de față:
Prin sentința civilă nr.9572/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul I. A. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 18.04.2014 de agentul de poliție din cadrul IPJ C. - Serviciul Rutier.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._/18.04.2014 petentul fost sancționat contravențional cu amenda de 510 lei pentru că în data de 18.04.2014, ora 12.15 a condus auto marca Dacia cu nr._ , fiind tractat de autoturismul cu nr de înmatriculare_ fără a avea ITP valabil, acesta fiind expirat din data de 09.06.2013 și nici poliță de asigurare tip RCA valabilă, faptă prevăzută și sancționată de art. 102 din O.U.G. 195/2002, art. 48 din Legea nr 136/1995.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat motive de nulitate relativă.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța reține că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța reține că potrivit art. 102 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat;
Potrivit art. 48 din Legea nr 136/1995, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.
Cercetând probele administrate în cauză, instanța constată că apărările petentului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției întrucât autoturismul era tractat și nu avea motorul pornit, sunt nefondate, și nu constituie un caz de înlăturare a răspunderii contravenționale.
Potrivit art. 7 din OUG nr 195/2002, orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să corespundă normelor tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și utilizarea conform destinației. Prin urmare,
În plus, este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație. Constatarea defecțiunilor tehnice ale vehiculelor se face de către poliția rutieră, iar verificarea stării tehnice a vehiculelor aflate în trafic pe drumurile publice se face de către poliția rutieră, împreună cu instituțiile abilitate de lege (art.10 O.U.G. nr 195/2002).
Prin urmare, fapta petentului care în data de 18.04.2014, ora 12.15 a condus auto marca Dacia cu nr._ , fiind tractat de autoturismul cu nr de înmatriculare_ fără a avea ITP valabil, acesta fiind expirat din data de 09.06.2013 și nici poliță de asigurare tip RCA valabilă, constituie contravenție conform dispozițiilor art. 102 din O.U.G. 195/2002, art. 48 din Legea nr 136/1995.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite constând în punerea în circulație a unui autoturism fără ITP și RCA valabile, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărârii, în termen legal, petentul a declarat apel.
Apelantul petent apreciază hotărârea supusă controlului judiciar ca fiind nelegală și netemeinică, rezultat al unei aplicări greșite a dispozițiilor legale în materie, dar și a unei interpretări greșite a materialului probator administrat în cauză.
Susține apelantul petent că, în concret, nu a condus autoturismul Dacia, deoarece era tractat de o altă mașină, nu avea motorul pornit, astfel că nu se poate reține în sarcina sa contravenția pentru a cărui săvârșire a fost sancționat.
Se menționează că ceea ce instanța de fond a omis să analizeze este tocmai cerința esențială a textului art.6 pct.6 din OUG nr.195/2002 și nu a avut în vedere că autoturismul petentului nu poate fi calificat ca vehicul în sensul art.6 pct.35 din OUG nr.195/2002 R, deoarece chiar dacă s-a deplasat prin tractare nu este utilizat în mod curent pentru transportul persoanelor sau bunurilor ori pentru efectuarea de servicii, întrucât este nefuncțional.
Legal citat, intimatul petent nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma disp.art.497 c.pr.civ., Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._/18.04.2014 petentul fost sancționat contravențional cu amenda de 510 lei pentru că în data de 18.04.2014, ora 12.15 a condus auto marca Dacia cu nr._ , fiind tractat de autoturismul cu nr de înmatriculare_ fără a avea ITP valabil, acesta fiind expirat din data de 09.06.2013 și nici poliță de asigurare tip RCA valabilă, faptă prevăzută și sancționată de art. 102 din O.U.G. 195/2002, art. 48 din Legea nr 136/1995.
Petentul a semnat procesul verbal – în cuprinsul căruia la rubrica „ alte mențiuni” s-a consemnat apărarea sa („ o duceam la service pentru că este defectă”) a fost semnat de petent fără obiecțiuni,
Pe calea plângerii contravenționale, petentul a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Instanța de fond, pentru motivele mai sus expuse, a respins ca nefondată plângerea dedusă judecății.
Controlul judiciar relevă că, în mod corect, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei actului sancționator în mod corect s-a raportat la cele două prezumții ce guvernează materia contravențională ( prezumția de legalitate și temeinice a procesului verbal, respectiv prezumția de nevinovăție a „ acuzatului”).
Aprecierea apelantului petent referitoare la greșita aplicare și interpretare de către judecătorul fondului a dispozițiilor art.6 pct 6 și art.6 pct.35 din OUG nr.195/2002, nu poate fi primită drept argument pentru reformarea hotărârii atacate, respectiv pentru exonerarea de răspundere contravențională a apelantului petent.
Dispoziția legală menționată consacră accepțiunea – în sensul legii, a termenilor de „autovehicul” și „vehicul”, respectiv:
-„autovehicul - vehiculul echipat cu motor în scopul deplasării pe drum. Troleibuzele și tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Mopedele, vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, tractoarele folosite în exploatările agricole și forestiere, precum și vehiculele pentru efectuarea de servicii sau lucrări, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule”
- vehicul - sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări.
Nu se poate susține cu temei că autoturismul Dacia cu nr._ – pus în mișcare și identificat în deplasare pe drumurile publice, nu ar fi vehicul/autovehicul, datorită stării tehnice. Tocmai starea tehnică a autovehiculului impunea ca deplasarea la un service să fie realizată cu ajutorul unei autospeciale de tractări auto, situație în care nu s-ar mai fi consumat abaterea contravențională și nici nu s-ar fi produs evenimentul rutier/coliziunea cu autoturismul marca Matiz.
Astfel cum a reținut și judecătorul fondului, Tribunalul constată că fapta petentului – care în data de 18.04.2014, ora 12,15 a condus autoturismul Dacia_ – tractat de auto_, fără a avea ITP valabil și nici poliță asigurare tip RCA valabilă – întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art.102 din OUG 195/2002, respectiv de art.48 din Legea nr.136/1995 – rămânând la nivel de simplă afirmație fără acoperire în probațiune/nefiind depus la dosar certificatul de înmatriculare/, susținerea apelantului petent potrivit cu care era un simplu posesor temporar al autoturismului.
Concluzionând, Tribunalul constată că nu se justifică schimbarea hotărârii supuse controlului judiciar, că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, câtă vreme procesul verbal cuprinde mențiunile obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, faptele reținute în sarcina apelantului petent întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor pentru care a fost sancționat, iar sancțiunile au fost corect individualizate, cu respectarea principiului legalității.
Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ., va fi respins apelul dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul - promovat de apelantul I. A. M., cu domiciliul procesual ales în C., ., vila CFR, ., în contradictoriu cu intimatul I. J. DE POLITIE CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9572/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2015
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
Grefier,
A. N.
Jud.fond B. M.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./17.03.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 186/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 94/2015. Tribunalul... → |
|---|
