Contestaţie la executare. Sentința nr. 31/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 31/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 18384/212/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 479

Ședința publică de la 26 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D.-R. C.

Judecător F. N.

Grefier E. N.

Pe rol judecarea cauzei apelului în contencios administrativ și fiscal îndreptat împotriva sentinței civile nr._/ 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, apel formulat de apelanta A. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în I.G. D. nr. 18 în contradictoriu cu intimata ., și de apelanta . cu sediul procesual ales la cab av. F. Ovanesian în C. .-84, jud. C. în contradictoriu cu intimată A. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚ cu sediul în I.G. D. nr. 18 A și terțul poprit C. A. BANK ROMANIA SA SUCURSALA CONSTANTA cu sediul în C., ., jud. C..

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 12.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din cuprinsul prezentei încheieri dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.12.2015 și apoi la 26.03.2015 când s-au dispus următoarele:.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.06.2014 sub nr._ contestatoarea S.C. R. T. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA - Serviciul de Inspecție Fiscala PJ 2, intimata A.N.A.F. - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA - Colectare Contribuabili Mijlocii - Serviciul executare Silita, și terțul poprit C. A. BANK ROMANIA S.A., Sucursala Constanta, contestație, solicitând:

- anularea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr.4535/21.05.2014; anularea în tot a adresei de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/22.05.2014;

- anularea în tot a procesului-verbal de sechestru asigurător bunuri imobile nr._/30.05.2014;

- anularea în parte a procesului-verbal de sechestru asigurător bunuri mobile nr._/26.05.2014, în ceea ce privește suma de 829.107,5 lei, adică până la concurența valorii de 1.371.532,5 lei (150% din valoarea prejudiciului estimat, cf. art. 5.8 din Ordinul A. nr. 2605/2010), comunicate în data de 30.05.2014, prin Adresa nr._/30.05.2014;

- anularea în tot adreselor de înființare a popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți, necomunicate, dar de care are cunoștință de la terți;

- anularea tuturor actelor de instituire și de ducere la îndeplinire a masurilor asigurătorii subsecvente, întocmite intre data introducerii prezentei si data soluționării acesteia;

- anularea titlului executoriu nr.3/20.05.2014, în temeiul art. 174 alin. 4 C.pr.fiscală;

- anularea instituirii si aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii însele și încetarea măsurilor asigurătorii însele, în temeiul art.174 alin. 3 C.pr.fiscală;

- ridicarea măsurii popririi instituite asupra conturilor bancare deschise la terții popriți, prin deblocarea conturilor bancare indisponibilizate la terții popriți și a măsurii popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți.

De asemenea, s-a solicitat suspendarea măsurilor asiguratorii până la soluționarea contestației la executare, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii se arată că în urma unui control ce a avut ca obiect verificarea în contabilitatea societății contestatoare a facturilor emise de S.C. NEW KATYMAR MARKET S.R.L., S.C. M. CONFORT S.R.L., S.C. VMMCONS TRANS S.R.L., S.C. TOP SOLUTIONS DEVELOPMENT S.R.L., S.C. O. ONYX S.R.L., cu privire la natura prestațiilor efectuate de societățile în cauză, existenta unor contracte, comenzi, devize, etc, modalitatea de plata a respectivelor facturi, precum și existența sau inexistenta unui prejudiciu adus bugetului de stat, rezultat din relația comercială dintre societățile în cauză, a fost emis Procesul-verbal nr.3/20.05.2014 încheiat de DGRFP G. - AJFP Constanta.

Prin acest proces verbal organul de control a reținut ca relațiile comerciale au fost desfășurate între contestatoare și societățile în cauză în baza unor contracte (însoțite de documente justificative: după caz, devize, procese-verbale de recepție, grafice de execuție, situații de lucrări), societatea contestatoare a înregistrat în contabilitate toate operațiunile efectuate, în conturile corecte, plățile dintre cele două societăți efectuându-se prin intermediul instituțiilor bancare și Cu toate ca din enunțarea celor reținute in legătura cu subscrisa nu reiese vreo iregularitate, organul de control, referindu-se la celelalte societăți, trage concluzia ca acestea au avut un comportament fiscal neadecvat.

Având în vedere că a înregistrat în evidenta contabila facturi emise de societăți cu comportament fiscal neadecvat, s-au reconsiderat operațiunile efectuate în relația cu acestea, apreciindu-se că subscrisa nu beneficiază de drept de deducere pentru cheltuielile înregistrate cu marfa și drept de deducere al TVA întrucât respectivele societăți partenere comerciale nu aveau dreptul de deducere, în considerarea constatării la data de 20.05.2014 a comportamentului fiscal neadecvat.

Astfel, organele de control, în baza art. 67 din OG nr. 92/2003, art. 11 din Legea nr. 571/2003 si art. 6 din OG nr. 92/2003, au estimat un prejudiciu adus bugetului general consolidat în valoare de 365.742 lei reprezentând impozit pe profit și 365.742 lei reprezentând TVA de plata la bugetul de stat, în total 914.355 lei, apreciindu-se apreciat astfel că achizițiile înregistrate nu au reprezentat operațiuni economice reale, în conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.571/2003, iar împotriva acestui proces verbal, a formulat contestație administrativa în temeiul art.205 si art.206 din OG nr.92/2003.

Se arată în continuare că nu a fost emisa decizie de impunere/titlu executoriu, și cu toate acestea, a fost emisa decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 4535/21.05.2014, urmată de adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/22.05.2014, procesul-verbal de sechestru asigurător bunuri mobile nr._/26.05.2014, procesul-verbal de sechestru asigurător bunuri imobile nr._/30.05.2014, precum și a adreselor de înființare a popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți, necomunicate, dar de care a luat cunoștință de la terții parteneri comerciali care ne datorează sume de bani.

Susține contestatoarea că supradimensionarea masurilor asigurătorii este nelegală în condițiile în care două dintre masurile asigurătorii, (sechestrele asupra bunurilor imobile si asupra bunurilor mobile) au fost luate asupra unei valori cu mult peste limita legală valoarea bunurilor supuse sechestrului ridicându-se la un procent de 240,68% din valoarea creanței.

Alte motive de nelegalitate a masurilor asigurătorii constă în aceea că acestea că sunt fără fundament, în condițiile în care acestea se înființează, conform dispozițiilor legale menționate, numai când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, precum și în faptul că nu exista un titlu executoriu în înțelesul art.141 din O.G. nr.92/2003 întrucât nu există un titlu de creanță/decizie de impunere.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art. art.129 alin.11, art.148 alin.2 lit.a), art.172-174 Cpr.fisc. art.711 si urm., art.718 C.pr.civ., art.148 alin. 6-8 din O.G. nr. 92/2003.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1050 lei calculată conform art.10 din OUG 80/2013.

La cerere contestatoarea a atașat în copie certificată pentru conformitate cu originalul un set de înscrisuri, respectiv procesul verbal nr.03/20.05.2014 emis de DGRFP G. - AJFP Constanta, nota explicativă, declarația numitului M. D., decizia de instituire a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești nr._/22.05.2014, procesul verbal de sechestru asigurator bunuri mobile nr._/26.05.2014, procesul verbal de sechestru asigurator bunuri imobile nr._/30.05.2014, cererea înregistrată sub nr.5123/05 iunie 2014 la AJFP Constanta de solicitare a suspendării temporare a măsurii popririi, practică judiciară, acte de stare civilă și acte medicale ale salariaților societății contestatoare.

La data de 25 iunie 2014 contestatoarea a formulat cerere precizatoare ca urmare a comunicării unor noi acte prin care s-au dispus măsuri asiguratorii solicitând anularea procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile (intitulat eronat proces verbal de sechestru pentru bunuri mobile) nr._/02.06.2014, procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/30.05.2014 și a anexei acestuia, anularea adresei de înființare a popirii asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/02.06.2014 comunicate la data de 12.06.2014 prin adresa nr._/04.06.2014, precum și suspendarea acestor măsuri asiguratorii până la soluționarea contestației.

A atașat la cererea precizatoare adresa de înființare a popririi asiguratorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/02.06.2014, procesul verbal de sechestru asigurator bunuri mobile nr._/30.05.2014, procesul verbal de sechestru asigurator bunuri mobile nr._/30.05.2014.

La data de 28 august 2014 intimata a formulat întâmpinare în conformitate cu disp.art.201 alin.1 NCPC prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată cu consecința menținerii măsurilor asiguratorii ca fiind temeinice și legale, arătând că măsurile instituite sunt măsuri de indisponibilizare și conservare și nu de dispoziție (executare) asupra bunurilor contestatorului. Or, procedura instituită de OG 92/2003 a fost respectată întocmai, nulitatea actelor contestate fiind condiționată de vătămare.

Cu privire la temeiul de drept al cererii s-au invocat prevederile Ordinului nr.2605/2010 al președintelui A., fiind invocate și disp.art.150 și 205 NCPC, iar în baza art.223 și art.411 alin.1 pct.2 NCPC s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

A atașat la întâmpinare un set de înscrisuri.

La data de 29 septembrie 2014 în conformitate cu disp.art.201 alin.2 NCPC contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cuprinsul cererii introductive de instanță.

La aceeași dată contestatoarea a depus la dosar un set de înscrisuri.

În probațiune, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr._/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, s-a anulat în parte decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.4535/21.05.2014 emise de A. în sensul că s-a dispus anularea în totalitate a adresei de înființare a popririi asiguratorie înființată asupra disponibilităților bănești nr._/22.05.2014, anularea în totalitate a adresei de înființare a popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/02.069.2014 și în consecință s-a dispus ridicarea măsurii popririi asiguratorii instituite asupra conturilor bancare deschise la terții popriți și a măsurii popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți, anularea în totalitate a procesului-verbal de sechestru asigurator bunuri imobile nr._/30.05.2014 și a procesului-verbal de sechestru asigurator bunuri mobile nr._/02.06.2014 prin care s-a sechestrat bunul imobil hală de producție, precum și a tuturor actelor subsecvente.

Prin aceeași sentință s-a dispus anularea în parte a proceselor-verbale de sechestru asigurator instituite asupra bunurilor mobile nr._/26.05.2014 și nr._/02.06.2014, în sensul că s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile până la concurența sumei de 1.371.532,5 lei reprezentând 150% din valoarea prejudiciului estimat conform art.5.8 din Ordinul A. nr.2605/2010, s-a respins capătul de cerere prin care se solicita anularea titlului executoriu nr.3/20.05.2014 ca inadmisibil, s-a respinge capătul de cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării silite ca rămasă fără obiect.

A obligat instanța intimații în solidar la plata către contestatoare a sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și a respins cererea contestatoarei de obligare a intimaților la plata taxei judiciare de timbru.

În motivarea soluției prima instanță a reținut următoarele:

„In perioada 12.05._14, urmare adresei nr._/19.08.2013 emisa de I.P.J. Constanta - Serviciul de Investigare a Fraudelor, . a fost supusa unui control inopinat ce a avut ca obiect verificarea în contabilitatea S.C. R. T. S.R.L. a facturilor emise de către S.C. NEW KATYMAR MARKET S.R.L., S.C. M. CONFORT S.R.L., S..C VMM CONS TRANS S.R.L., S.C. TOP SOLUTIONS DEVELOPMENT S.R.L. și S.C. O. ONIX S.R.L, cu referire la natura prestațiilor efectuate de societățile in cauza, existenta unor contracte, devize, comenzi, etc. modalitatea de plata a respectivelor facturi, existența/inexistența unui prejudiciu adus bugetului de stat rezultat din relația comerciala dintre societățile în cauză.

Controlul inopinat derulat în cauza a fost impus de faptul ca la I.P.J. Constanta - S.I.F. a fost înregistrat dosarul penal nr._/2013 ( nr. unic 625/P/2013) în care s-au efectuat cercetări penale față de numitul M. D., administrator al S.C. R. T. S.R.L. – contestatoarea din prezenta cauză -, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1) lit.c) din Legea nr. 241/2005 - "evidențierea în acte contabile de cheltuieli care nu au avut la baza operațiuni reale", iar în timpul controlului inopinat, contestatoarea a fost reprezentata de numitul M. D., în calitatea sa de administrator.

Prin Procesul –Verbal nr.03 încheiat la data de 20.05.2014 (filele 22-25 vol.I) de către echipa de control fiscal, din verificarea documentelor financiar-contabile, cu referire directa la relațiile comerciale perfectate cu societățile sus - menționate, s-a constatat faptul că societățile in cauza nu au declarat la organul fiscal teritorial competent tranzacțiile efectuate in relația comercială directa cu contestatoarea S.C. R. T. S.R.L. prin decontul de TVA, declarația privind impozitul de profit, declarația informativa privind livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național (declarația 394, că bilanțurile contabile aferente perioadei in care au fost perfectate tranzacțiile cu S.C. R. T. S.R.L. nu au fost depuse la organul fiscal teritorial, că societățile în cauză au manifestat un comportament permanent de societăți tip "fantomă", cu aplicarea dispozițiilor art.7 alin.2) coroborate cu art.51 C.proc.fisc, organele de control fiscal au estimat drept prejudiciu adus bugetului general consolidat de stat de către . suma totala de 914.355 lei reprezentând TVA de plata stabilit suplimentar in suma de 548.613 lei și impozit pe profit stabilit suplimentar în suma de 365.742 lei.

Prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.4535/21 mai 2014 emisă de A., evidențiată la fila 29 din dosar, s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii cu privire la bunurile mobile și imobile deținute și conturile deschise de contestatoare și asupra sumelor datorate de terți către S.C. R. T. S.R.L., motivat de faptul că societatea prezintă un risc ridicat privind plata datoriilor către bugetul consolidat al statului.

Măsura a fost pusă în executare prin dispoziția de înființare a poprii asiguratorii asupra disponibilităților bănești, astfel cum rezultă din adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/22.05.2014, din procesul-verbal de sechestru asigurător bunuri imobile nr._/30.05.2014, din procesul-verbal de sechestru asigurător bunuri mobile nr._/26.05.2014, precum și din procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile (intitulat eronat proces verbal de sechestru pentru bunuri mobile) nr._/02.06.2014 întrucât privește indisponibilizarea unei hale de producție (conform anexei la acest proces verbal), hala de producție reprezentând un bun imobil, din procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/30.05.2014 și a anexei acestuia, și din adresa de înființare a popirii asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/02.06.2014, acte de executare emise de DGRFP G..

La baza instituirii acestor măsuri a stat referatul justificativ al măsurilor asigurătorii dispuse, conform prevederilor Ordinului 2605/2010.

Conform art.129 alin.11 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform căruia: "împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172". Potrivit art.172 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii", iar cf.alin.3 al aceluiași articol, „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".

Potrivit pct. 2.1. lit. a) din Anexa I la Ordinul A. nr.2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:

„Organul de control prevăzut la pct. 1.1 lit. a) poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situații:

a) în urma constatării unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală și vamală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare;

Potrivit pct.3.2. din Ordinul A. nr. 2605/2010 "Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii se întocmește de către organul de control/organul de executare, când s-a constatat existența unor elemente care pot duce la periclitarea sau îngreunarea colectării creanțelor ce au fost sau urmează să fie stabilite."

Conform prevederilor art.129 C.proc.fisc. măsura asiguratorie poate fi dispusă doar atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea venitului public:

Art.129 ”(1)Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.

(2)Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

(3)Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

(4)Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.

(5)Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.

(6)Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.(7)Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate, cu acordul organului de executare, de către debitor, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare”.

În cauză nu s-a dovedit existența unui risc ridicat privind plata datoriilor către bugetul consolidat, astfel cum s-a reținut în decizia contestată, iar sarcina probei în acest sens revine organului fiscal.

Astfel, instanța are în vedere dispozițiile art.65 alin.2 C.proc.fisc., conform cărora „(2)Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii.”

Aceste dispoziții legale sunt in deplin acord cu prevederile art. 31 alin. 1 și 2 din Constituția României, potrivit cărora dreptul la informație trebuie respectat in raporturile juridice care se stabilesc intre autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de acestea, in sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual.

Astfel, motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica în mod neechivoc elementele de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar și in funcție de care să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului. D. obligația motivării tuturor actelor administrative poate funcționa ba o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești.

Cerința motivării corespunzătoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate, se regăsește și in Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art. 17pet. 2), respectiv in Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată in mod expres in Codul European al Bunei Conduite Administrative: „Fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei".

In speță, organul fiscal a apreciat ca există pericolul ca recurentul să se sustragă, să iși ascundă ori să iși risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea in condițiile in care contribuabilul a apreciat că echipa de inspecție fiscală nu este competentă să efectueze nicio inspecție fiscală, motiv pentru care nu a furnizat niciun fel de informații și niciun document din care să rezulte activitatea economică desfășurată.

Pe de altă parte, instanța reține practica CJUE în materie. Astfel, prin soluția pronunțată în cauza Maks P. EOOD, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și-a reconfirmat jurisprudența constantă în acest domeniu, conturată în afacerile Halifax (cauza C-255/02), Axel Kittel (cauza C-439/04) și Recolta Recycling (C-440/04). Astfel, Curtea a afirmat în mod expres că particularul trebuie să beneficieze de prezumția de bună-credință, revenind organelor fiscale sarcina probei faptului că aceștia, cu intenție directă, au luat parte la un mecanism fraudulos, pe baza administrării unor probe obiective.

În acest sens, este criticabilă practica organelor fiscale de a institui măsuri asigurătorii de natură să blocheze în întregime activitatea profesionistului, pentru motive despre care respectivul particular nu avea cum să știe în mod obiectiv. Curtea a arătat astfel că particularul nu trebuie să devină un investigator, această sarcină revenind organelor statale. Așadar, dacă un particular se află în posesia unei facturi conforme cu cerințele impuse de lege, respectivul particular a acționat cu suficientă diligență. Prin urmare, dreptul acestuia de a beneficia de facilitățile fiscale trebuie protejat indiferent de comportamentul partenerului său, revenind statului sarcina de sancționa faptele respectivului partener și de a dovedi conivența frauduloasă a contribuabilului.

Instanța reține că prin ordonanța de clasare din 30 iulie 2014 și încheierea de îndreptare eroare materială din data de 18 august 2014 ambele emise de P. de pe lângă Tribunalul C. în dosarul nr.625/P/2013 s-a dispus clasarea cauzei privind pe M. D. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 și s-a disjuns cauza la IPJ C. – Serviciul de Investigare a Fraudelor, în vederea continuării cercetărilor penale față de reprezentanții S.C. NEW KATYMAR MARKET S.R.L., S.C. M. CONFORT S.R.L., S..C VMM CONS TRANS S.R.L., S.C. TOP SOLUTIONS DEVELOPMENT S.R.L. și S.C. O. ONIX S.R.L. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev.și ped.de disp.art.9 lit.b din Legea 241/2005.

Împotriva acestei ordonanțe s-a formulat plângere la P. procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. în conformitate cu disp.339 alin.4 Cod proc.pen.

Pe cale de consecință, având în vedere că deși intimații nu au dovedit în fața instanței existența unui pericol concret ca debitorul să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea venitului public, măsurile asigurătorii contestate au fost dispuse cu respectarea legii la momentul la care au fost luate, însă având în vedere că ordonanța de clasare din 30 iulie 2014 și încheierea de îndreptare eroare materială din data de 18 august 2014 ambele emise de P. de pe lângă Tribunalul C. în dosarul nr.625/P/2013 nu a rămas definitivă existând posibilitatea infirmării acesteia de către P. procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., sau a ordonanței acestuia de către Tribunalul C., instanța apreciază că în cauză se impune menținerea cel puțin a unei măsuri asiguratorii, care însă să nu fie de natură a afecta activitatea economică desfășurată de contestatoare și care ar determina . de plată.

Pentru aceste motive, instanța apreciază că este întemeiată în parte contestația la executare formulată, și în consecința, se impune menținerea, dintre cele 4 masuri asigurătorii, numai a uneia dintre ele, anume sechestrul asupra bunurilor mobile si aceasta numai in parte, anume pana la concurenta sumei de 1.371.532,5 lei.

Astfel se vor anula în parte decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.4535/21.05.2014 emise de A. în sensul că se va dispune anularea în totalitate a adresei de înființare a popririi asiguratorie înființată asupra disponibilităților bănești nr._/22.05.2014, anularea în totalitate a adresei de înființare a popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/02.069.2014 și în consecință dispune ridicarea măsurii popririi asiguratorii instituite asupra conturilor bancare deschise la terții popriți și a măsurii popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți, anularea în totalitate a procesului-verbal de sechestru asigurator bunuri imobile nr._/30.05.2014 și a procesului-verbal de sechestru asigurator bunuri mobile nr._/02.06.2014 prin care s-a sechestrat bunul imobil hală de producție, precum și a tuturor actelor subsecvente.

În ceea ce privește procesele-verbale de sechestru asigurator instituite asupra bunurilor mobile nr._/26.05.2014 și nr._/02.06.2014 instanța urmează să le anuleze în parte, în sensul că va menține măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile până la concurența sumei de 1.371.532,5 lei reprezentând 150% din valoarea prejudiciului estimat conform art.5.8 din Ordinul A. nr.2605/2010.

Instanța a ajuns la această soluție având în vedere că doua dintre masurile asigurătorii, (sechestrele asupra bunurilor imobile si asupra bunurilor mobile) au fost luate asupra unei valori cu mult peste limita legală, in procent de 240% din valoarea estimata a prejudiciului, cu încălcarea disp.art. 5.8 din Ordinul A. nr. 2605/2010 - conform căruia măsura sechestrului se poate lua până la concurenta unei sume reprezentând 150% din valoarea prejudiciului.

De asemenea, potrivit art.5.8 lit.e) din Ordinul A. nr. 2605/21 octombrie 010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul ele procedură fiscală, instanța reține că s-a dispus măsura sechestrului asigurător, pentru presupuse obligații în valoare de 914.355 lei atât a bunurilor imobile aparținând societății (p-v de sechestru nr._/30.05.2014) cât și a celor mobile (_/26.05.2014), asupra unor bunuri în valoare totală de 2.200.640 lei – conform Deciziei nr.4535/21.05.2014 de instituire a masurilor asigurătorii, observându-se printr-un simplu calcul matematic că valoarea bunurilor supuse sechestrului nu se încadrează în procentul prevăzut de art. 5.8 din Ordinul A. nr. 2605/2010 (150% din valoare creanței), ci se ridică la un procent de 240,68% din valoarea creanței, fiind evident că valoarea bunurilor sechestrate de 2.200.640 lei este îndestulătoare pentru o eventuala acoperire a debitului în valoare de 914.355 lei, cu atât mai mult cu cat valoarea bunurilor supuse sechestrului nu se încadrează în procentul de 150% din valoare creanței.

In aceste condiții, celelalte trei masuri, Poprirea asiguratorie asupra disponibilităților bănești, Poprirea asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți si sechestrul asupra bunurilor imobile sunt în mod vădit excesive, depășind cu mult valoarea prejudiciului estimat.

Pe de altă parte se reține de instanță că, în condițiile în care intimații au procedat la instituirea măsurilor asiguratorii și indisponibilizarea unor bunuri în valoare de peste 2 milioane lei - pentru un prejudiciu estimat de cea 900.000 lei, este evident faptul că toate celelalte masuri asigurătorii sunt excesive, mai cu seama ca aceste masuri asigurătorii afectează desfășurarea activității societății. Asta deoarece spre deosebire de măsura sechestrului, care nu afectează în mod direct activitatea economica a societății contestatoare, măsura instituirii popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești precum si măsura de înființare a popririi asiguratorie asupra sumelor datorate acesteia de către terțe persoane generează imposibilitatea debitorului de a-și continua activitatea economică.

Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea titlului executoriu nr.03/20.05.2014, instanța urmează să respingă acest petit ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

În fapt, așa cum s-a reținut mai sus, în perioada 12.05.2014 – 16.05.2014 intimata a efectuat un control la reclamantă în vederea soluționării adresei nr._/19.08.2013 emisă de I.G.P.R. – I.P.J. C. – S.I.F.

În acest sens s-a întocmit procesul verbal 3/20.05.2014 care cuprinde constatările organului fiscal în raport de adresa I.P.J. – S.I.F. prin care a solicitat verificări fiscale în contabilitatea reclamantei a unor facturi fiscale emise de alte societăți comerciale nominalizate expres, a naturii prestațiilor efectuate de societățile în cauză, existența unor contracte, comenzi, devize, modalitatea de plată a respectivelor facturi.

În urma verificărilor s-a arătat că, având în vedere că la I.P.J. C. este înregistrat dosarul penal nr._/2013 în care se efectuează cercetări față de M. D., reprezentant al reclamantei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, luând în considerare art.7 alin.2 coroborat cu art. 51 cod procedură fiscală, organul fiscal a constatat că suma totală estimativă de 914.355 lei (T.V.A. + impozit profit) poate constitui prejudiciu, iar răspunderea pentru acest prejudiciu îi poate reveni reclamantei.

Cuantumul obligațiilor fiscale s-a stabilit sub rezerva verificării ulterioare conform art. 90 alin.1 Cod procedură fiscală.

În concluzie, având în vedere cauza ce a determinat întocmirea procesului verbal, respectiv sesizarea făcută de organele de urmărire penală cu obiectivele solicitate, din conținutul procesului verbal instanța apreciază că procesul verbal nr. 3/2014 nu reprezintă un titlu executoriu în sensul legii fiscale, procesul verbal fiind încheiat în conformitate cu art. 97 alin.2 Cod procedură fiscală, inspecția fiscală aplicând procedura controlului încrucișat în baza solicitării I.P.J. C. care are un dosar penal pe rol în care se efectuează cercetări față de reprezentantul societății contestatoare.

Faptul că ulterior organul fiscal a luat măsuri asigurătorii conform art. 129 Cod procedură fiscală nu atrage natura de act administrativ devenit titlu executoriu a procesului verbal 3/2014.

Conform art. 129 alin.2 Cod procedură fiscală, măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Mai mult măsurile asigurătorii pot fi luate și de instanța de judecată sau alte organe competente, iar odată cu individualizarea creanței și ajungerea la scadență, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

Prin urmare instanța reține că procesul verbal cuprinde doar constatările organului fiscal solicitate de I.P.J. C. și nu stabilește un raport obligațional între contribuabil și bugetul de stat.

Pentru aceste considerente instanța apreciază că procesul verbal nr. 3/2014 nu reprezintă un act administrativ fiscal devenit titlu executoriu, astfel că în raport de motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul contestației nu pot fi analizate în cadrul unei contestații la executare.

În ceea ce privește petitul privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată instanța constată că acestea constau în taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, iar cu privire la taxa judiciară de timbru solicitarea de acordare a acestora este prematur formulată, potrivit disp.art.45 alin.1 lit. f din OUG 80/2013 „(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa caz integral, partial sau proportional, la cererea petitionarului, în urmatoarele situatii: f) cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitiva”.

Pentru aceste motive având în vedere dispozițiile art.453 C.pr.civ. privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, intimații vor fi obligați în solidar la plata sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.”

Pârâta A. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a formulat apel prin care a solicitat casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii contestației la executare ca nefondată.

În motivare a arătat că nu a fost citată pentru termenul de judecată din 31.10.2014, termen preschimbat când instanța a pronunțat sentința apelată.

S-a mai arătat că . a fost supusa unui control inopinat ce a avut ca obiect verificarea în contabilitatea acesteia a facturilor emise de către S.C. NEW KATYMAR MARKET S.R.L., S.C. M. CONFORT S.R.L., S..C VMM CONS TRANS S.R.L., S.C. TOP SOLUTIONS DEVELOPMENT S.R.L. și S.C. O. ONIX S.R.L, cu referire la natura prestațiilor efectuate de societățile in cauza, existenta unor contracte, devize, comenzi, etc. modalitatea de plata a respectivelor facturi, existența/inexistența unui prejudiciu adus bugetului de stat rezultat din relația comerciala dintre societățile în cauză.

Apelanta a arătat că prin Procesul –Verbal încheiat la data de 20.05.2014 de către echipa de control fiscal, din verificarea documentelor financiar-contabile, cu referire directa la relațiile comerciale perfectate cu societățile sus - menționate, s-a constatat faptul că societățile in cauza nu au declarat la organul fiscal teritorial competent tranzacțiile efectuate in relația comercială directa cu contestatoarea S.C. R. T. S.R.L. prin decontul de TVA, declarația privind impozitul de profit, declarația informativa privind livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național (declarația 394, că bilanțurile contabile aferente perioadei in care au fost perfectate tranzacțiile cu S.C. R. T. S.R.L. nu au fost depuse la organul fiscal teritorial, că societățile în cauză au manifestat un comportament permanent de societăți tip "fantomă", cu aplicarea dispozițiilor art.7 alin.2) coroborate cu art.51 C.proc.fisc, organele de control fiscal au estimat drept prejudiciu adus bugetului general consolidat de stat de către . suma totala de 914.355 lei reprezentând TVA de plata stabilit suplimentar in suma de 548.613 lei și impozit pe profit stabilit suplimentar în suma de 365.742 lei.

Prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.4535/21 mai 2014 emisă de A., evidențiată la fila 29 din dosar, s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii cu privire la bunurile mobile și imobile deținute și conturile deschise de contestatoare și asupra sumelor datorate de terți către S.C. R. T. S.R.L., motivat de faptul că societatea prezintă un risc ridicat privind plata datoriilor către bugetul consolidat al statului.

Apelanta a susținut că măsurile asiguratorii au fost legal instituite, fiind suficient să se constate pericolul sustragerii/ascunderii/risipirii patrimoniului debitoarei, cu consecința îngreunării procedurii de colectare, nefiind necesară producerea vreunuia dintre evenimentele precizate anterior.

S-a mai invocat de către apelantă Decizia Curții Constituționale nr. 1297/2011.

S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Prin cererea depusă la data de 08.12.2014 apelanta și-a completat motivele de apel.

A arătat că în mod eronat prima instanță a reținut incidența art. 65 alin. 2 C.proc.fisc., aceste dispoziții referindu-se la motivarea deciziei de impunere ca act administrativ, or decizia de instituire a măsurilor asiguratorii și procesele-verbale de sechestru respectă modele statuate prin Anexele 3 și 5 la Ordinul nr. 2605/2010.

S-a mai arătat că în mod eronat a reținut instanța de fond faptul că organul fiscal a încălcat dispozițiile art. 5.8 din Ordinul A. nr. 2605/2010 în sensul depășirii procentului de 150% din valoarea creanței la momentul instituirii și ducerii la îndeplinire a măsurilor asiguratorii contestate, în condițiile în care actul normativ folosește sintagma de regulă, aspect din care reiese că se poate depăși limita de 150% din valoarea creanței.

Împotriva sentinței civile nr._/31.10.2014 a formulat apel și reclamanta S.C. R. T. S.R.L., solicitând instanței schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul anulării integrale a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii și a tuturor actelor subsecvente acesteia precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării apelului.

În motivarea apelului s-a arătat că nu au fost îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 129 alin. 2 C.proc.fisc. pentru instituirea măsurilor asiguratorii, în condițiile în care intimata nu a motivat decizia de instituire a măsurilor asiguratorii și nu reiese în ce ar consta pericolul de sustragere de la urmărire, așa cum prevăd dispozițiile art. 5.5 și 5.6 lit. f din ordinul A. nr. 2605/2010.

S-a mai arătat de către apelantă că posibilitatea infirmării ordonanței de clasare emisă de procuror la data de 30.07.2014 în dosarul penal nr. 625/P/2014 în ce-l privește pe numitul M. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, nu are înrâurire asupra modului de soluționare a contestației la executare.

Apelanta a mai invocat faptul că la 7 luni de la instituirea măsurilor asiguratorii nu a fost încă emis un titlu de creanță, astfel că nu se mai poate invoca scopul preventiv al măsurilor asiguratorii.

În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

S.C. R. T. S.R.L. a formulat întâmpinare la apelul formulat de A. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare a arătat că procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru termenul din 27.10.2014 iar pentru termenul din 31.10.2014, când a fost amânată pronunțarea, legea nu prevede obligativitatea citării părților.

A mai arătat că apelanta s-a limitat doar la a afirma existența pericolului sustragerii/ascunderii/risipirii patrimoniului acesteia, fără a motiva de nicio manieră susținerile sale.

Intimata a susținut că aprecierea organului fiscal potrivit căreia măsurile asiguratorii dispuse nu produc vătămare acesteia nu este corectă, în condițiile în care pe lângă măsura sechestrului asigurator s-a dispus și măsura popririi asiguratorii, fiind depășit și pragul limită prevăzut de art. 5.8 din Ordinul nr. 2605/2010, ce a avut ca efect paralizarea activității societății.

S-a mai arătat că aprecierea pericolului de sustragere de la urmărirea bunurilor trebuie apreciat prin raportare la istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, conform art. 5.6 lit. f din Ordinul nr. 2605/2010, or în cauză nu îi sunt aplicabile intimatei – apelante niciuna din aceste situații.

Intimata a învederat instanței că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 5.8 și 5.12 din Ordinul nr. 2605/2010 reiese că limita maximă până la care se pot dispune măsuri asiguratorii este de 150% din valoarea creanței restante/stabilite/estimate.

Analizând apelul formulat de intimata A.N.A.F. - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, tribunalul reține următoarele:

În ce privește susținerile privind necitarea intimatei la termenul din 31.10.2014 instanța reține de control că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, prin încheierea de la data de 20.10.2014 s-a acordat termen la data de 27.10.2014, pentru care apelanta – intimată a fost citată potrivit dovezii de citare de la fila 135.

La termenul din 27.10.2014, cu procedura legal îndeplinită, prima instanță a închis dezbaterile pe fondul cauzei și a rămas în pronunțare, ce a fost amânată pentru data de 31.10.2014.

Pentru pronunțarea sentinței din data de 31.10.2014 apelanta – intimată nu a fost citată însă codul de procedură civilă nu prevede măsura procedura citării pentru termenul de amânare a pronunțării, astfel că motivele de apele legate de necitarea intimatei sunt neîntemeiate.

Pe fond, instanța reține că prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.4535/21 mai 2014 emisă de apelanta - intimată, evidențiată la fila 29 din dosar, s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii cu privire la bunurile mobile și imobile deținute și conturile deschise de contestatoare și asupra sumelor datorate de terți către S.C. R. T. S.R.L., motivat de faptul că societatea prezintă un risc ridicat privind plata datoriilor către bugetul consolidat al statului.

Măsurile asiguratorii dispuse de apelanta – intimată au constat în instituirea sechestrelor asiguratorii și popririi asiguratorii, astfel cum rezultă din adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/22.05.2014, din procesul-verbal de sechestru asigurător bunuri imobile nr._/30.05.2014, din procesul-verbal de sechestru asigurător bunuri mobile nr._/26.05.2014, precum și din procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile (intitulat eronat proces verbal de sechestru pentru bunuri mobile) nr._/02.06.2014 întrucât privește indisponibilizarea unei hale de producție (conform anexei la acest proces verbal), hala de producție reprezentând un bun imobil, din procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/30.05.2014 și a anexei acestuia, și din adresa de înființare a popirii asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/02.06.2014.

Măsurile asiguratorii instituite au avut la baza un prejudiciu estimat adus bugetului general consolidat de stat de către . în sumă totala de 914.355 lei, reprezentând TVA de plata stabilit suplimentar in suma de 548.613 lei și impozit pe profit stabilit suplimentar în suma de 365.742 lei.

Prejudiciul a fost estimat în urma controlului efectuat la . în perioada 12.05._14, urmare adresei nr._/19.08.2013 emisa de I.P.J. Constanta - Serviciul de Investigare a Fraudelor, ce a avut ca obiect verificarea în contabilitatea S.C. R. T. S.R.L. a facturilor emise de către S.C. NEW KATYMAR MARKET S.R.L., S.C. M. CONFORT S.R.L., S..C VMM CONS TRANS S.R.L., S.C. TOP SOLUTIONS DEVELOPMENT S.R.L. și S.C. O. ONIX S.R.L, cu referire la natura prestațiilor efectuate de societățile in cauza, existenta unor contracte, devize, comenzi, etc. modalitatea de plata a respectivelor facturi, existența/inexistența unui prejudiciu adus bugetului de stat rezultat din relația comerciala dintre societățile în cauză, în urma căruia a fost încheiat procesul – verbal nr. 03/20.05.2014 (filele 36-39 vol.I).

S-a reținut de către echipa de control fiscal, din verificarea documentelor financiar-contabile, cu referire directa la relațiile comerciale perfectate cu societățile sus - menționate, faptul că societățile in cauza nu au declarat la organul fiscal teritorial competent tranzacțiile efectuate in relația comercială directa cu contestatoarea S.C. R. T. S.R.L. prin decontul de TVA, declarația privind impozitul de profit, declarația informativa privind livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național, declarația 394, că bilanțurile contabile aferente perioadei in care au fost perfectate tranzacțiile cu S.C. R. T. S.R.L. nu au fost depuse la organul fiscal teritorial, că societățile în cauză au manifestat un comportament permanent de societăți tip "fantomă".

Critica apelantei – intimate vizează faptul că prima instanță a anulat în parte decizia de instituire a măsurilor asiguratorii și a menținut din măsurile asiguratorii dispuse doar sechestrul mobiliar până la concurența sumei de_,5 lei reprezentând 150% din valoarea prejudiciului estimat.

Potrivit art. 5.8 din Ordinul nr. 2605/2010: „Dispunerea și/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanței estimate/stabilite (…)”. S-a apreciat astfel de către emitentul actului normativ că valoarea bunurilor sechestrate de 150% din creanța estimată, asigură în mod eficient garanția executării creanței și lasă posibilitatea debitorului să-și continue activitățile comerciale. În condițiile în care măsurile asiguratorii s-ar putea întinde asupra tuturor bunurilor debitorului, pentru o creanță mult mai mică decât valoarea acestor bunuri, s-ar afecta negativ în mod nejustificat activitatea economică desfășurată de debitor și ar putea determina . de plată.

Instanța de control reține prin urmare că instituirea măsurilor asiguratorii peste limita de 150% din valoarea creanței estimate trebuie luată în baza unor justificări concrete care să reiasă din actul prin care s-a dispus măsura, or aceste aspecte nu sunt menționate în procesele – verbale emis de apelanta – intimată.

Apelanta – intimata nu a justificat necesitatea instituirii măsurilor asiguratorii peste limita de 150% din valoarea creanței estimate nici la momentul luării acestor măsuri și nici ulterior, aceasta susținând doar că dispozițiile legale permit depășirea acestei limite. Orice excepție de la regulă trebuie să fie justificată în mod obiectiv, altfel instituirea unei reguli nu ar mai avea nicio valoare juridică.

Existența pragului de 150% prevăzut de dispozițiile art. 5.8 din Ordin este confirmată și de art. 5.12 din același act normativ, care nu permite instituirea măsurilor asiguratorii din următoarea categorie dacă prin măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor din categoriile precedente s-a ajuns la pragul de 150% din valoarea creanței.

Nu în ultimul rând tribunalul reține că în cauză nu s-a emis o decizie de impunere, creanța fiind doar una estimată, motiv pentru care acesta constituie un argument în plus că instituirea măsurilor asiguratorii peste limita de 150% din valoarea creanței a fost una excesivă, de natură să pericliteze desfășurarea activității intimatei – contestatoare.

Instanța de control reține că apărările apelantei – intimate privind argumentele primei instanțe legate de aplicarea art. 65 alin. 2 C.proc.fisc. sunt întemeiate, aceste dispoziții referindu-se la motivarea deciziei de impunere ca act administrativ, or în speță actele contestate nu reprezintă decizii de impunere.

Pentru argumentele expuse însă anterior, instanța de control reține că soluția primei instanței de plafonare a măsurilor asiguratorii dispuse în cauză la limita de 150% din valoarea creanței estimate și menținerea doar a măsurii sechestrului asupra bunurilor mobile în limita_,5 lei, reprezentând 150% din valoarea prejudiciului estimat, este una corectă și în consecință apelul formulat de către organul fiscal va fi respins ca neîntemeiat.

Analizând apelul formulat de contestatoarea S.C. R. T. S.R.L., tribunalul reține următoarele:

Conform art.129 C.proc.fisc. „(2)Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. (3)Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.”

Criticile apelantei – contestatoare privind nelegalitatea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii prin prisma nemotivării acesteia sunt neîntemeiate.

Instanța de control reține că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la 20.05.2014 (filele 43-45 vol I dosar fond) cuprinde toate elementele prevăzute de art. 43 alin. 2 C.proc.fisc. și respectă modelul stabilit prin anexa 3 la Ordinul nr. 2605/2010.

Apelanta – contestatoare a susținut că nu a fost motivată existența pericolului de sustragere de la urmărire, or în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii s-a motivat, chiar dacă nu s-a arătat în mod concret, faptul că s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.

Condițiile prevăzute de 129 alin. 2 C.proc.fisc. sunt îndeplinite în cauză, întrucât suma reprezentând creanța estimată de către organul fiscal este considerabil de mare, existând pericolul ca societatea contestatoare să se sustragă de la urmărire iar controlul a fost efectuat în urma sesizări primite prin adresa nr._/19.08.2013 emisa de I.P.J. Constanta - Serviciul de Investigare a Fraudelor, administratorului societății fiindu-i deschis dosar penal.

Susținerile apelantei – contestatoare privind faptul că la 7 luni de la instituirea măsurilor asiguratorii nu a fost încă emis un titlu de creanță, astfel că nu se mai poate invoca scopul preventiv al măsurilor asiguratorii, nu pot fi reținute de către instanță, întrucât data emiterii procesului-verbal de control și cea a emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii este aceeași, iar faptul că ulterior formulării contestației s-a scurs o perioadă de timp în care organul fiscal nu a emis o decizie de impunere nu poate fi invocat decât într-o cerere adresată organului fiscal de ridicare a măsurii, întrucât motivele de legalitate și temeinicie a măsurii luate prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie analizate în raport de situația de fapt de la momentul emiterii deciziei.

Critice apelantei – contestatoare privind faptul că soluția dată în dosarul penal nr. 625/P/2014 nu are nicio înrâurire asupra modului de soluționare a contestației sunt întemeiate însă prin prisma faptului că modul de soluționare a dosarului penal nu a fost avut în considerare în emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.

Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nu poate fi criticată decât pentru motive existente la data emiterii deciziei și care au stat prin urmare la baza acesteia, or la data de 20.05.2014 dosarul penal nu era soluționat. Așa cum s-a reținut mai sus, existența dosarului penal deschis administratorului apelantei – contestatoare, constituia, la momentul emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, un element ce contura pericolul sustragerii societății apelante de la urmărire.

Față de aceste considerente, instanța va respinge apelul formulat de contestatoarea S.C. R. T. S.R.L. ca neîntemeiat și în consecință nu se justifică nici acordarea cheltuielilor de judecată apelantei - contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelurile îndreptate împotriva sentinței civile nr._/ 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, apeluri formulate de apelanta A. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în I.G. D. nr. 18 în contradictoriu cu intimata ., și de apelanta . cu sediul procesual ales la cab av. F. Ovanesian în C. .-84, jud. C. în contradictoriu cu intimată A. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚ cu sediul în I.G. D. nr. 18 A și terțul poprit C. A. BANK ROMANIA SA SUCURSALA CONSTANTA cu sediul în C., ., jud. C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D.-R. C. F. N.

Grefier

E. N.

Red. Jud. fond. A.I. G.

Red. Jud. F.N.

02.06.2015/ 4 ex.

← Pretentii. Sentința nr. 908/2015. Tribunalul CONSTANŢA		Pretentii. Sentința nr. 17/2015. Tribunalul CONSTANŢA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţia de a face. Sentința nr. 836/2015. Tribunalul CONSTANŢA Contestaţie la executare. Decizia nr. 959/2015. Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul CONSTANŢA Pretentii. Sentința nr. 908/2015. Tribunalul CONSTANŢA Pretentii. Sentința nr. 17/2015. Tribunalul CONSTANŢA Pretentii. Sentința nr. 684/2015. Tribunalul CONSTANŢA Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Sentința nr. 764/2015. Tribunalul CONSTANŢA Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 1017/2015. Tribunalul CONSTANŢA