Contestaţie la executare. Decizia nr. 671/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 671/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 14758/212/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 671
Ședința publică din data de 06 MAI 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – A. B. A.
GREFIER – G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta intimată DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., în contradictoriu cu intimatul contestator A. C. cu sediul în C., .. 64, ., ., având ca obiect contestație la executare, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr._/02.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
Instanța constata încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată si rămâne in pronuntare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Prin cererea depusă la data de 16.05.2014 și înregistrată sub nr._, contestatorul A. C. în contradictoriu cu intimata ANAF-DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. a solicitat anularea tuturor formelor de executare în Dosarul de executare silită nr._, precum și a Procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._ din 29.04.2014, primit la data de 29.04.2014 și a formulat, totodată, contestație la titlu împotriva procesului verbal de sechestru.
Contestatoarea susține că procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile este primul act de executare comunicat în cauză și contestă totodată actele de executare efectuate în dosarul respectiv, pentru inexistența titlurilor de creanță. Astfel, arată contestatoarea că intimata trebuia să procedeze la informarea contribuabilului cu privire la măsurile pe care intenționează să le adopte, să emită titlul de creanță și ulterior titlul executoriu.
Contestatoarea invocă totodată și lipsa comunicării titlurilor de creanță și, în consecință, inopozabilitatea oricăruia titlu astfel emis, precum și lipsa comunicării Somației, ceea ce determină anularea executării silite însăși.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile C.proc.fisc..
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei.
Intimata a formulat în termenul legal întâmpinare prin care a arătat că titlul executoriu nr._ din 20.03.2014, precum și Somația nr._ din 20.03.2014 au fost legal comunicate contestatorului. Ulterior expirării termenului de 15 zile de la primirea corespondenței, a fost întocmit procesul verbal de sechestru bunuri imobile nr._ din 29.04.2014, pentru care a fost îndeplinită și dovada afișării acestuia.
La data de 07.10.2014, intimata a depus la dosar dovada comunicării Somației nr. nr._ din 20.03.2014, a titlului executoriu nr._ din 20.03.2014, precum și a Procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._ din 29.04.2014.
Întrucât în cuprinsul prezentei cereri, contestatorul a contestat și executarea silită însăși, inclusiv o contestație la titlu, față de data comunicării somației, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestației împotriva executării silite însăși, excepție admisă prin Încheierea din data de 20.10.2014 a respins contestația împotriva executării silite însăși, ca fiind tardiv introdusă.
Întrucât intimata a făcut dovada că a afișat, la data de 29.04.2014, Procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._, instanța, constatând că a fost formulată în termenul legal contestația împotriva acestui act, a încuviințat, în cadrul ședinței din data de 24.11.2014, proba cu înscrisuri pentru ambele părți, apreciind că aceasta este utilă, pertinentă și concludentă, putând conduce la stabilirea raportului dintre părți.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză rezultă că, urmare Sentinței civile nr. 2382/17.09.2013 a Tribunalului C., rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus ca pasivul debitoarei . în cuantum de_ lei să fie suportat din averea personală a contestatorului debitor. Prin titlul de creanță nr._/15.12.2009, a fost stabilită în sarcina contestatorului debitor obligația de plată a sumei de 1972 lei reprezentând contribuție individuală de asigurări de sănătate. În consecință, a fost emis titlul executoriu nr._ din 20.03.2014 pentru ambele creanțe, titlu executoriu care împreună cu Somația nr._/20.03.2014 au fost comunicate contestatorului debitor la data de 15.04.2014.
Cu privire la celelalte titluri executorii menționate în cuprinsul procesului verbal de sechestru, potrivit precizărilor intimatei și a înscrisurilor depuse la dosar, acestea provin din alte dosare de executare ale contestatorului debitor, din data de 2008, 2009, 2010 și 2011, iar în ceea ce privește suma de 100 de lei, aceasta reprezintă cheltuieli judiciare stabilite în cadrul Dosarului_ al Judecătoriei M..
Instanța a reținut însă că în prezentul dosar s-a solicitat, prin intermediul unei contestații la executare, anularea actelor de executare în Dosarul nr._, contestație respinsă însă ca tardivă. În consecință, instanța urmează a se pronunța cu privire la legalitatea emiterii procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._. Cu privire la aceste aspect, instanța a constat însă, cu titlu prealabil, că nu este posibilă contestarea titlurilor de creanță aferente titlurilor executorii înscrise în cuprinsul respectivului proces verbal, titluri executorii emise în cadrul unor dosare de executare diferite. Contestatorul avea posibilitatea de a deduce judecății verificarea legalității executării silite în cadrul fiecărui dosar în parte, prin formularea, în termenul legal, a unei contestații la executare, în cadrul căreia avea posibilitatea de a invoca și nelegala comunicare a titlurilor de creanță respective, aspecte ce nu pot fi analizate în cuprinsul unei contestații formulate împotriva unei măsuri asiguratorii, cum este cazul de față.
În ceea ce privește procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile contestat, instanța ia act că nu a fost depusă la dosar Decizia de instituire a măsurii sechestrului asigurator, prevăzută de art. 129 alin. (4) C.proc.fisc. și nici dovada comunicării acestei decizii contestatorului.
Măsurile asiguratorii în vederea satisfacerii creanțelor fiscale sunt, potrivit prevederilor art. 129 C.proc.fisc., poprirea și sechestrul asigurător, măsuri care se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente, prin decizie emisă de organul fiscal competent.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent. În decizie, organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
Măsura poate fi dispusă asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.
În momentul individualizării creanței și ajungerii acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Măsurile asigurătorii dispuse se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
Din dispozițiile legale citate, instanța a reținut că, potrivit art. 129 alin. (4) C.proc.fisc., măsurile asiguratorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent, în cuprinsul căreia organul fiscal va preciza debitorului că, prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asiguratorii vor fi ridicate, iar potrivit dispozițiilor alin. (6) din același text de lege, măsurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2) se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplica în mod corespunzător.
Potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a C.proc.fisc., decizia de instituire a măsurilor asiguratorii se comunică contribuabilului de organul de executare după ce s-au dispus măsurile asiguratorii și atât decizia de instituire a sechestrului asigurator, cât și procesele verbale de sechestru asigurator sau adresele de înființare a popririi se atacă cu contestație la executare.
Instanța a reținut că decizia prin care s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii se impunea a fi comunicată debitorului mai întâi, pentru ca acesta să poată constitui eventuale garanții în vederea ridicării sechestrului, în caz contrar dispozițiile alin. (4) teza a doua ale art. 129 din OG 92/2003 sunt lipsite de conținut. De asemenea, comunicarea avea și rolul de a da posibilitatea debitorului de a contesta măsura în fața instanței. Or, din probele administrate în cauză, nu rezultă că măsura ar fi fost adusă la cunoștința debitorului prin comunicare potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, fapt care, în mod evident, a fost de natură a pricinui o vătămare acestuia.
În ceea ce privește aspectele invocate de contestator cu privire la obligația de a oferi contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei, instanța nu poate reține aceste apărări, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 9 C.proc.fisc., înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei. Cu toate acestea, organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când:
a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale privind executarea obligațiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;
b) situația de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanțelor fiscale;
c) se acceptă informațiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declarație sau într-o cerere;
d) urmează să se ia măsuri de executare silită.
Față de aceste considerente, instanța a admis contestația formulată împotriva procesului verbal de sechestru și a dispus, în consecință, anularea acestuia, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 129 C.proc.fisc.
In termen legal intimata a formulat apel împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea apelului se arată că instanța de fond nu s-a limitat strict la acțiune, depășind limitele acesteia.
În mod greșit s-a anulat procesul verbal de sechestru pentru necomunicarea deciziei de înștiințare a sechestrului asigurator prevăzut de art. 129 alin. 4 Cod procedură fiscală, întrucât aceste dispoziții nu erau obligatorii în speță.
În cauză față de contestator există un titlu de creanță cert, lichid și exigibil și nu erau indicii că debitorul să intenționeze să-și risipească patrimoniul.
Pe de altă parte se arată că contestatorul avea posibilitatea suspendării executării silite conform art. 156Cod procedură fiscală.
În drept invocă art. 470 și urm., Cod procedură civilă.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata apelului se reține:
Prin hotărârea apelată s-a dispus anularea procesului verbal de sechestru bunuri imobile din 29.04.2014 pentru necomunicarea deciziei de înștiințare a măsurii sechestrului asigurator prevăzut de art. 129 alin. 4 Cod procedură fiscală.
Intimata prin cererea de apel a apreciat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii, întrucât aceasta etapă prevăzută de art. 129 alin. 4 Cod procedură fiscală nu era obligatorie în cauză.
Instanța de fond reține:
Organul de executare a emis la 20.03.2014 titlul executoriu și somația comunicate contestatorului cu mențiunea că în termen de 15 zile de la primirea somației dacă nu achită sumele menționate se va proceda la continuarea executării silite conform art. 154 Cod procedură fiscală.
La 29.04.2014 organul de executare a întocmit procesul verbal de sechestru bunuri imobile ce face obiectul prezentei contestații la executare.
Conform art. 154 Cod procedură fiscală se reține că în cadrul executării silite asupra bunurilor imobile, executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces verbal de sechestru, fiind aplicabile dispozițiile art. 151 alin. 5-11; art. 152 alin. 1,2, art. 1531.
Analizând procesul verbal contestat se reține că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 152alin.1.
Din dispozițiile legale ce reglementează sechestrul asupra bunurilor imobile instituit în timpul executării silite se reține că nu este reglementată obligativitatea încheierii deciziei de instituire a măsurii sechestrului asigurator.
Dispozițiile art. 129 alin.4 Cod procedură fiscală reținute de instanță nu sunt aplicabile în speță.
Aceste dispoziții privesc măsurile obligatorii ce se pot lua și înainte de emiterea titlului de creanță, și care dacă nu se desființează rămân valabile și pe toată perioada executării silite fără împlinirea altor formalități.
În comparație cu sechestrul aplicat în timpul executării,sechestrul asigurator se dispune conform alin.4 art. 129 Cod procedură fiscală
Prin urmare instanța de apel apreciază că hotărârea apelată a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
În mod greșit a apreciat judecătorul fondului nelegalitatea procesului verbal de sechestru instituit în cadrul executării silite în temeiul art. 154Cod procedură fiscală în raport de dispozițiile art. 129 alin.4 Cod procedură fiscală care reglementează sechestrul asigurator care se instituie înainte de începerea executării silite.
În raport de motivele contestației la executare,instanța de apel apreciază că procesul verbal de sechestru este legal întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.
Pentru aceste considerente în raport de art. 480 Cod procedură civilă instanța va admite apelul, va schimba hotărârea apelată, în sensul respingerii contestației la executare având ca obiect anularea procesului verbal de sechestru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de apelanta intimată DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., în contradictoriu cu intimatul contestator A. C. cu sediul în C., .. 64, ., ., apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr._/02.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Respinge contestația la executare ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. A.
GREFIER,
G. M.
Jud. fond A.A.
Red. jud. dec. M.C/21.05.2015
Tehn.A.G/2 ex/ 29.05.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 964/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 564/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
