Contestaţie la executare. Decizia nr. 760/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 760/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 9033/212/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 760
Ședința publică din data de 20 MAI 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. B. A.
JUDECĂTOR – M. C.
GREFIER – G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, în contradictoriu cu intimata contestatoare R. V., domiciliată în C., ., ., ., județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., Oficiul Postal 9, căsuța poștală 734, ghișeu I, având ca obiect contestație la executare, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr._/15.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. T. G. A. pentru intimată, lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța declară cercetarea procesului încheiată, deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de apel.
Reprezentantul convențional al intimatei solicită respingerea apelului. Susține că pârâta nu a transmis deciziile accesorii prin care au fost stabilite debitele invocate a fi plătite de către intimată.
Consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este corectă, aceasta a apreciat în mod corect faptul că deși au fost 3 termene la care a fost citată DGRFP aceasta nu a depus dovada de comunicare a deciziilor de impunere prin care s-au stabilit sumele respective, ci doar dovada de comunicare a titlului executoriu și al somației în anul 2014, deși baza acestora se reflectă conform anexelor de la dosar ca fiind în perioada anilor 1999-2002. Cu cheltuieli de judecată(taxa de timbru asupra căreia instanța de fond nu a dispus).
Instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.03.2014 sub nr._, contestatorul R. V., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – prin AJFP C., a formulat contestație împotriva titlului executoriu nr._/20.02.2014 și a somației nr. 13/_ /_/20.04.2014 emise în dosar de executare nr. 13/_ /_.
În motivarea cererii, contestatorul precizează că în somația contestată rezultă că această sumă ar fi datorată ca „impozit pe venituri din activități independente”, iar în titlul executoriu sunt enumerate unele decizii accesorii începând cu data de 15.09.1999.
Menționează că în anul 1998, conform legislației din acel moment, a avut înființată o persoană fizică autorizată la Primăria C., activitate pe care a desfășurat-o în sezonul estival pe parcursul a 2 ani până în anul 2000 când a desființat-o.
Asupra acestor aspecte, a informat la vremea respectivă organul fiscal.
Mai precizează că până la data de 11.03.2014 nu a primit niciun fel de înștiințare sau documente de la instituțiile statului cu privire la aceste pretinse sume de plată.
Având în vedere perioada mare de timp – 14 ani, contestatoarea arată că nu mai deține nici un document privind activitatea desfășurată în calitate de persoană fizică autorizată.
Se invocă prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale de a cere executarea silită..
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei copie de pe actele dosarului de executare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
În temei art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 20.02.2014 intimata a emis titlul executoriu nr._/20.02.2014 și somația nr. 13/_ /_/20.04.2014 în dosar de executare nr. 13/_ /_ pentru un debit în cuantum de 451 lei reprezentând impozit pe venituri din activități independente.
Potrivit titlului executoriu menționat, din rubrica „documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” rezultă că debitul menționat este reprezentat de accesorii.
Conform art. 110 C.pr.fiscală, în sensul prezentului titlu, colectarea constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale.
(2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3) Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Deși instanța a solicitat intimatei în mod expres să depună actele din dosarul de executare aceasta nu a înțeles să depună și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii enumerate în cuprinsul titlului executoriu, precum și dovada comunicării către contestatoare a acestor decizii.
Astfel cum prevede art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent sau în alt mod prevăzut de lege.
Ca atare, în raport de textele legale menționate, opozabilitatea titlului executoriu este condiționată de comunicarea titlului de creanță către contribuabil, acesta luând astfel cunoștință de existența obligației de plată în sarcina sa, precum și de data scadentă a acesteia.
per a contrario, în lipsa comunicării titlului de creanță, organul fiscal nu poate pretinde aducerea la îndeplinire a obligației de plată, și cu atât mai mult, nu poate proceda la executarea silită a acesteia.
Prin urmare, nedepunerea deciziilor accesorii și a dovezilor comunicare către contestatoare a acestor decizii, reprezintă, prin prisma argumentelor expuse anterior, motive de admitere a prezentei contestații la executare.
În ceea ce privește invocarea de către contestatoare a prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța a reținut că nu se mai impune analizarea acesteia, având în vedere concluzia instanței mai sus menționată.
Prin urmare, față de aceste considerente, instanța a admis contestația la executare formulată, și va anula actele contestate.
Totodată, în temei art. 453 C.pr.civ., având în vedere că intimata a căzut în pretenții, a fost obligată la plata către contestatoare a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu privire la cheltuielile de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, urmând ca suma de bani achitată de către contestatore cu acest titlu să fie restituită acesteia la cerere, integral sau parțial la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În termen legal AJFP C. a formular apel împotriva Sentinței civile nr._/15.10.2014 pronunțată de Judecătoria C..
În motivare se arată că deciziile de calcul accesorii au fost comunicate contribuabilului potrivit legii, nefiind atacate în sistemul contenciosului administrativ de tip fiscal, astfel că ele sunt opozabile contribuabilului potrivit art. 45 Cod procedură fiscală.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât în perioada 1999- 2015 nu a primit nicio comunicare din partea organului fiscal în afara titlului executoriu și somației contestate în prezenta cauză.
Procedând la judecata apelului se reține:
Executarea silită începută împotriva debitorului privește suma de 451 lei reprezentând accesorii la impozit pe venit din activități independente, decizii emise în perioada 1999-2011.
Atât la fond cât și în apel, organul fiscal nu a depus deciziile accesorii și dovezile de comunicare.
Se apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii.
Actele de impunere mai sus menționate constituie titlurile de creanță care se pun în executare, iar titlurile executorii sunt acte de executare în sensul procedurii fiscale. Astfel, dacă în contestația la executare nu se poate pune în discuție titlul de creanță – act administrativ fiscal, supus contenciosului administrativ, se poate analiza în schimb legalitatea titlului executoriu, care constituie act de executare. Potrivit art. 45 C. proc. fiscală, intitulat “Opozabilitatea actului administrativ fiscal”, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Rezultă că în lipsa comunicării actului administrativ fiscal, acesta nu este opozabil contribuabilului, astfel că împotriva acestuia din urmă nu poate avea loc executarea silită. Executarea silită a unui act administrativ fiscal inopozabil debitorului este estel nelegală și este supusă sancțiunii anulării pe calea procedurală a constestației la executare, cu care instanța este învestită în speță.
Astfel, prevederile art. 45 C. proc. fiscală impun astfel o comunicare distinctă a actului administrativ fiscal, anterioară executării silite, astfel că exigența textului legal nu este întrunită în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal are loc în faza de executare, împreună cu actele de executare, pentru că în acest fel contribuabilul devine lipsit de termenul acordat în mod normal pentru plată prin actul administrativ fiscal și ajunge să i se calculeze penalități dinainte de a lua cunoștință despre obligațiile principale, aceasta din urmă constituind în sens procedural vătămarea care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea executării silite înseși, în condițiile în care, dacă contestația ar fi respinsă, penalitățile ar fi calculate retroactiv la un moment ulterior.
Deciziile de calcul accesorii nu au fost comunicate.
Se constată astfel că actele administrative fiscale la care se referă titlul executoriu contestat nu sunt opozabile contestatoarei, caz în care executarea silită nu putea avea loc în condiții de legalitate, după cum a fost arătat mai sus.
Pentru aceste aspecte cf. art. 480 Cod procedură civilă instanța va respinge apelul ca nefondat.
Cu privire la cererea intimatului privind obligarea apelantei contestatoare la plata cheltuielilor judiciare privind taxa de timbru instanța o va respinge ca nefondată.
Instanța de fond a reținut incidența art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 în sensul că suma reprezentând cheltuieli judiciare achitată de reclamant urmează a fi restituită la rămânerea definitivă a hotărârii, la cererea contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, în contradictoriu cu intimata contestatoare R. V., domiciliată în C., ., ., ., județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., Oficiul Postal 9, căsuța poștală 734, ghișeu I, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr._/15.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Respinge ca nefondată cererea de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. B. A. M. C.
GREFIER,
G. M.
Jud. fond A.U.
Red. Jud. dec. C.M. 29.05.2015
Tehnored.gref. G.M. 10.06.2015/4 ex.
| ← Obligaţia de a face. Încheierea nr. 878/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 659/2015. Tribunalul... → |
|---|
