Contestaţie la executare. Sentința nr. 1310/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1310/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 686/254/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 283/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – D.-R. C.
GREFIER – E. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 1310/03.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, apel promovat de apelanta S.C. T. S., cu sediul în M., .. E, . județ C., în contradictoriu cu intimatul M. M. prin Primar, Direcția Generală Economică, cu sediul în M., ., județul C..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimat avocat Grimberg A. conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind apelanta .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției necompetenței funcționale .
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției apreciind că natura cauzei este civilă chiar dacă vizează acte administrative și că se impune judecarea acestea de secția civilă și nu de secția de contencios administrativ.
Instanța având în vedere natura obligațiilor bugetare cuprinse în somație și în titlul executoriu respectiv taxe teren, impozit teren și față de obiectul prezentei cauze care privește legalitatea actelor de executare, acte de executare efectuate în baza codului de procedură fiscală va respinge excepția necompetenței funcționale apreciind natura de contencios administrativ a prezentei cauze.
Instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisuri.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al intimatului în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul convențional al intimatului formulează concluzii de respingere a apelului cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ la data de 28.03.2014, astfel cum a fost completată, contestatoarea S.C. T. S. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. M. prin Primar, pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1630/2014 al intimatului și a actelor de executare întocmite în acest dosar, respectiv titlul executoriu nr. 1565 din 11.03.2014, somația nr._ din 11.03.2014, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr._ din 11.03.2014, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr._ din 23.04.2014 și adresele de înființare a popririi nr._ din 23.04.2014.
Prin aceeași cerere, contestatoarea a invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a deciziilor de impunere emise de Primăria M. - Direcția Generală Economică sub nr. 5834/31.01.2014, nr. 5866/31.01.2014 și nr. 5835/31.01.2014 și a solicitat instanței să constate nelegalitatea actelor administrative cu caracter individual anterior menționate și să dispună obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatoarea a arătat, în esență, împrejurarea că între părți au intervenit contractele de închiriere nr. 1061/01.04.2011 și nr. 1624/04.05.2011 având ca obiect terenuri situate în mun. M. și destinate desfășurării unor activități comerciale însă Serviciul Public ADPP M., în calitate de administrator al bunurilor aflate în proprietatea publică și privată a municipiului M., nu și-a executat obligația de a-i preda contestatoarei terenurile închiriate ci a emis către aceasta din urmă adresele nr. 1176/29.04.2013 și nr. 1296/07.05.2013 prin care i-a adus la cunoștință intenția de încetare a contractelor potrivit art. 11 din aceste contracte.
În replică, a arătat contestatoarea, prin adresa nr. 3240/26.09.2013 i-a solicitat intimatului în mod expres punerea în posesie cu terenurile închiriate însă prin adresa nr. 3199/08.10.2013, Serviciul Public ADPP M. i-a comunicat faptul că cele două contracte au încetat începând cu data de 15.05.2013 ca urmare a notificărilor nr. 1176/29.04.2013 și nr. 1296/07.05.2013.
Ca urmare a faptului că nu a fost pusă în posesia terenurilor închiriate, a mai arătat contestatoarea, aceasta a refuzat la plată și facturile emise de intimat pentru plata chiriei iar între părți se derulează și procesul care face obiectul dosarului nr._ .
În motivarea excepției de nelegalitate a deciziilor de impunere emise de Primăria M. - Direcția Generală Economică sub nr. 5834/31.01.2014, nr. 5866/31.01.2014 și nr. 5835/31.01.2014, contestatoarea arătat că cele trei decizii de impunere vizează taxa pe terenurile închiriate potrivit contractelor de închiriere nr. 1061/01.04.2011 și nr. 1624/04.05.2011 precum și obligațiile accesorii stabilite ca urmare a neachitării la termenul scadent însă au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 256 alin.3 din Legea nr. 571/2003 întrucât contestatoarea nu a avut niciodată posesia/folosința terenurilor închiriate și pentru care s-a calculat taxa.
Cererea de anulare a executării și a actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 1630/2014 al intimatului a fost motivată prin aceea că executarea silită a fost pornită în baza unor decizii de impunere emise cu încălcarea prevederilor Codului fiscal, pentru sume de bani pe care contestatoarea, neavând posesia și folosința terenului închiriat, nu le datorează.
În cuprinsul întâmpinării, intimatul a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a celor trei decizii de impunere, excepție motivată prin aceea că motivele invocate în susținerea excepției sunt identice cu cele invocate în susținerea contestației la executare iar prin soluționarea excepției de nelegalitate, instanța s-ar antepronunța cu privire la soluția asupra fondului.
În subsidiar, intimatul a solicitat respingerea ca nefondată a excepției de nelegalitate motivat prin aceea că deciziile de impunere criticate îndeplinesc toate condițiile de legalitate.
În ședința publică din 03.09.2014 instanța a pus în discuția părților și a respins motivat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, excepție invocată de intimat prin întâmpinare.
În aceeași ședință publică, față de dispozițiile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 554/2004, instanța a pus în discuția contradictorie a părților și admisibilitatea excepției de nelegalitate a deciziilor de impunere emise de Primăria M. – Direcția Generală Economică sub nr. 5834/31.01.2014, nr. 5866/31.01.2014 și nr. 5835/31.01.2014.
În vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată de contestatoare, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o altă procedură judiciară, iar din coroborarea acestor texte de lege rezultă că actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe sunt exceptate și de la controlul pe calea excepției de nelegalitate.
Față de dispozițiile legale anterior menționate și văzând că obiectul excepției de nelegalitate invocată de către contestatoare îl constituie deciziile de impunere emise de Primăria M. - Direcția Generală Economică sub nr. 5834/31.01.2014, nr. 5866/31.01.2014 și nr. 5835/31.01.2014 iar deciziile de impunere fiscală pot fi atacate în condițiile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, pe calea unei contestații fiscale, la organul fiscal competent, și doar decizia de soluționare a contestației poate fi atacată în fața instanței de contencios administrativ, potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc, instanța a apreciat că excepția de nelegalitate invocată de contestatoare este inadmisibilă, competența instanței de executare de a verifica pe cale de excepție legalitatea actelor administrative care au stat la baza întocmirii actelor de executare din dosarul nr. 1630/2014 al intimatului neputând fi atrasă prin invocarea art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 03.09.2014 instanța a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a deciziilor de impunere emise de Primăria M. - Direcția Generală Economică sub nr. 5834/31.01.2014, nr. 5866/31.01.2014 și nr. 5835/31.01.2014, excepție invocată de contestatoare.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, în vederea soluționării contestației la executare instanța reține următoarea situație de fapt.
Prin decizia de impunere emisă de Primăria Municipiului M. – Direcția Generală Economică sub nr. 5834 din 31.01.2014 s-a stabilit în sarcina contestatoarei, potrivit Legii nr. 571/2003, HG nr. 44/2004 și OG nr. 92/2003, obligația de plată către bugetul local al Municipiului M. a sumei de_ lei reprezentând taxa pe teren (_ mp) în cazul contribuabililor persoane juridice pentru anii 2011 și 2012 și pentru semestrul I din 2013 (f. 16), prin decizia de impunere emisă de Primăria Municipiului M. –Direcția Generală Economică sub nr. 5866/31.01.2014 s-a stabilit în sarcina contestatoarei, potrivit Legii nr. 571/2003, HG nr. 44/2004 și OG nr. 92/2003, obligația de plată către bugetul local al Municipiului M. a sumei de 3457 lei reprezentând taxa pe teren (2180 mp) în cazul contribuabililor persoane juridice pentru anii 2011 și 2012 și pentru semestrul I din 2013 (f. 17) iar prin decizia de impunere emisă de Primăria Municipiului M. – Direcția Generală Economică sub nr. 5835 din 31.01.2014 s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligațiile de plată accesorii pentru taxa pe teren în sumă de 11492lei (fila 18).
La data de 11.03.2014 au fost emise de către intimat, în cadrul dosarului de executare nr. 1630/2014, titlul executoriu nr. 1565 privind obligația contestatoarei la plata sumei de_,25 lei reprezentând taxe și impozite pe teren intravilan și majorări de întârziere, potrivit deciziilor de impunere nr. 5384/29.01.2014 și nr. 5834/31.01.2014, și procesul-verbal privind cheltuieli de executare nr._ prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei cheltuieli de executare în sumă de 5 lei (filele 108-109 din dosarul cauzei).
La data de 11.03.2014 a fost emisă în același dosar de executare și somația nr._ prin care contestatoarei i s-a pus în vedere să achite în termen de 15 zile de la data comunicării suma de_,25 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare în baza titlului executoriu nr. 1565/11.03.2014 ( fila 107).
La data de 23.04.2014 au fost emise în același dosar de executare și adrese de înființare a popririi asupra conturilor bancare ale contestatoarei, în limita sumei de_ lei reprezentând debit, accesorii și cheltuieli de executare, și procesul-verbal privind cheltuieli de executare nr._ prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei cheltuieli de executare în sumă de 65 lei (f. 113-126).
În drept, potrivit art. 172 alin.1 Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii iar potrivit alin.3, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În conformitate cudispozițiile art. 110 alin.2 din OG nr. 92/2003, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, potrivit alin.3, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, asemenea titluri putând fi:decizia de impunere; declarația fiscală; decizia referitoare la obligații de plată accesorii, etc, iar potrivit art. 141 alin. 2 Cod pr. fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 141 alin.11 Cod procedură fiscală, în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii, iar potrivit art. 141 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003, „titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului”.
Față de dispozițiile legale anterior menționate și văzând împrejurarea că titlul executoriu nr. 1565/11.03.2014 emis de intimată conține toate elementele obligatorii prevăzute de Codul de procedură fiscală, inclusiv cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate de contestatoare în baza deciziilor de impunere emise de Primăria Municipiului M. – Direcția Generală Economică sub nr. 5384/29.01.2014 și nr. 5834/31.01.2014, decizii comunicate contestatoarei și necontestate potrivit procedurii reglementate de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, instanța apreciază că cererea de anulare a titlului executoriu nu este fondată și o va respinge.
În conformitate cu prevederile art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Față de aceste dispoziții legale și văzând că titlul executoriu nr. 1565 din 11.03.2014 a fost emis de intimată cu respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală, deciziile de impunere emise de Primăria Municipiului M. – Direcția Generală Economică au fost comunicate contestatoarei (aspect necontestat în cauză) dar nu au fost atacate potrivit procedurii reglementate de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, astfel că executarea nu a fost suspendată în conformitate cu prevederile art. 215 alin.2 Cod procedură fiscală, contestatoarea nu a făcut dovada executării obligațiilor de plată către bugetul local al Municipiului M. iar prin raportare la prevederile art. 4 și 5 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a deciziilor de impunere emise de Primăria M. - Direcția Generală Economică sub nr. 5834/31.01.2014, nr. 5866/31.01.2014 și nr. 5835/31.01.2014 este inadmisibilă, instanța apreciază că executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 1630/2014 al intimatei a fost declanșată cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Cât privește somația nr._/11.03.2014 emisă de intimată, instanța apreciază, față de criticile formulate de contestatoare, că se impune a fi analizată doar prin prisma dispozițiilor art. 145 alin.2 din OG nr. 92/2003, dispoziții potrivit cu care, „Somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia”.
Față de aceste prevederi legale și constatând că somația contestată conține toate elementele obligatorii prevăzute de lege iar analiza criticilor de fond formulate de contestatoare cu privire la legalitatea deciziilor de impunere care au stat la baza începerii executării silite nu poate fi realizată în cadrul contestației la executare și nici pe calea excepției de nelegalitate, instanța apreciază că nu sunt întrunite cerințele legale pentru a fi anulată.
Cât privește procesele-verbale privind cheltuielile de executare silită nr. nr._ din 11.03.2014 și nr._ din 23.04.2014, instanța constată că au fost întocmite cu respectarea prevederilor art. 168 alin.1și 2 Cod procedură fiscală, potrivit cu care cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului iar suma cheltuielilor cu executarea silită se stabilește de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu, și apreciază astfel că nu există nici un temei legal pentru a fi anulate.
Referitor la adresele de înființare a popririi emise de intimat sub nr._ din 23.04.2014, instanța apreciază, față de criticile formulate de contestatoare, că se impun a fi analizate doar prin prisma dispozițiilor art. 149 alin.1 din OG nr. 92/2003, dispoziții potrivit cu care, „sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente” și art. 149 alin.5 din același act normativ, dispoziții potrivit cu care „poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terțului poprit, dispozițiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi”.
Față de aceste prevederi legale și constatând că adresele de înființare a popririi vizează sume urmăribile, înființarea popririi a fost adusă la cunoștința contestatoarei, astfel cum rezultă din adresa nr._/23.04.2014 (fila 111) iar analiza criticilor de fond formulate de contestatoare cu privire la legalitatea deciziilor de impunere care au stat la baza începerii executării silite nu poate fi realizată în cadrul contestației la executare și nici pe calea excepției de nelegalitate, instanța apreciază că nu sunt întrunite cerințele legale pentru a fi anulate.
Având în vedere ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse precum și cele reținute în cuprinsul încheierii pronunțate în ședința publică din 03.09.2014, care reprezintă practicaua prezentei sentințe, instanța a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a deciziilor de impunere emise de Primăria M. - Direcția Generală Economică sub nr. 5834/31.01.2014, nr.5866/31.01.2014 și nr.5835/31.01.2014, excepție invocată de contestatoare, și a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. T. S. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul M. M. prin Primar împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1630/2014 al intimatului și împotriva actelor de executare întocmite de intimat, respectiv titlul executoriu nr. 1565 din 11.03.2014, somația nr._ din 11.03.2014, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr._ din 11.03.2014, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr._ din 23.04.2014 și adresele de înființare a popririi nr._ din 23.04.2014.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și văzând soluția pronunțată asupra cererii formulate de contestatoare, instanța a respins ca nefondată și cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În termen legal contestatoarea a formulat apel împotriva sentinței civile 1310/2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond a analizat contestația la executare doar din punct de vedere legal fără a analiza motivele temeinice în sensul că i se imputa o plată ( taxă pe teren) în condițiile în care nu a avut niciodată posesia/folosința terenului până la momentul imputării plății.
În mod greșit s-a înlăturat proba cu interogatoriu intimatului prin care se putea dovedi că reclamanta nu a avut niciodată posesia/folosința terenului.
În drept invocă art.717,466 și următoarele c.pr.civ.
Prin încheierea din 06.11.2014 instanța de apel a respins cererea apelantului privind acordarea ajutorului public judiciar.
Intimata prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ iar pe fondul cauzei respingerea apelului ca nefondat.
Apelanta prin răspunsul la întâmpinare a solicitat respingerea excepției necompetenței funcționale.
Instanța la 18.02.2015 a respins excepția necompetenței funcționale.
Procedând la judecata apelului instanța va respinge apelul ca nefondat pentru următoarele aspecte.
Executarea silită începută împotriva contestatoarei la 11.03.2014 privește suma de_,25 lei reprezentând taxe și impozite pe teren intravilan, magazin potrivit deciziilor de impunere 5835/31.01.2014 și 5834/31.01.2014 și 5866/31.01.2014, cheltuieli de executare cf procesului verbal_.
Analizând apelul se reține că în prezenta cauză apelantul contestă actele de executare din prisma faptului că în speță suma reprezentând taxă pe teren nu este datorată în condițiile în care nu7 a avut niciodată posesia/folosința asupra terenului.
În ceea ce privește taxa și impozitul pe teren se reține că organul fiscal a emis decizii de impunere care conform codului de procedură fiscală reprezintă titlu de creanță fiscal ce se poate contesta în condițiile art. 205 și urm. C.pr.fiscală.
În cauză contestatoarea a formulat contestație la executare cf. art. 172 c.pr.fiscală împotriva actelor de executare emise în baza titlurilor de creanță care prin ajungerea la scadență au devenit titluri executorii prin prisma inexistenței obligațiilor fiscale înscrise în titlurile de creanță - deciziile de impunere.
În condițiile în care legalitatea deciziilor de impunere fac obiectul procedurii reglementată de art. 205 și urm c.pr.fiscală, în mod corect a reținut instanța de fond că motivele contestației la executare privind legalitatea deciziilor de impunere ce au stat la baza începerii executării silite nu pot fi indicate în cadrul contestației la executare.
Prin urmare, hotărârea apelată a fost pronunțată și interpretarea corectă a legii.
Instanța de fond în mod corect a apreciat asupra inadmisibilității excepțiilor de nelegalitate a deciziilor de impunere invocate și asupra legalității actelor de executare, aspecte care de altfel nu au fost criticate de apelantă în prezentul apel.
Pentru aceste considerente în raport de art.480 c.pr.civ., instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 1310/03.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, apel promovat de apelanta S.C. T. S., cu sediul în M., .. E, . județ C., în contradictoriu cu intimatul M. M. prin Primar, Direcția Generală Economică, cu sediul în M., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. D. R. C.
Grefier
E. N.
Red. Jud. fond. S.G.I.
Red. Jud. apel M. C.
Tehnored.gref.D.V.S./03.04.2015/4 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 303/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 139/2015.... → |
|---|
