Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 139/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 273/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 139
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.01.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
Pe rol soluționarea apelului având ca obiect – anulare procesul verbal de contravenție, promovat de apelantul intimat AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în București, ., sect.5, în contradictoriu cu intimata petentă fiind . SRL, cu sediul in Radauti, .. 70, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5670/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2015 și 28.01.2015, când în aceeași compunere s-au decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului contencios contravențional de față:
Prin sentința civilă nr. 5670/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petenta . cu Agenția Națională de Administrare Fiscală. S-a dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/9.12.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
În fapt, se reține că la data de_, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ (f. 7), prin care petenta . SRL a fost sancționată cu amenda în cuantum de 8000 lei în temeiul art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal. De asemenea, în temeiul art. 11 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență, a fost confiscată suma de 384 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, iar în temeiul art. 14 alin. 2 suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
S-a reținut, urmare a inventarierii prin numărare a sumelor de bani încasate din vânzări mărfuri, că . SRL nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 384 lei. Suma de 384 lei a fost constatată ca diferență în plus dintre total sume constatate 1812 lei (compusă din monetar încasări 1428 lei monetar de valori 384 lei) și raportul de citire X emis de aparatul de marcat electronic fiscal din dotare în sumă de 1428 lei. Suma de 384 lei nu a putut fi justificată cu documente legale specifice operațiunilor cu numerar și nu a fost înscrisă în registrul special al casei de marcat, vizat cu ocazia controlului
Anexă la procesul verbal menționat mai sus s-au făcut: nota explicativă din_ f. 33; monetarul din_ f. 34; raportul x din_ f. 35.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost comunicat petentei la data de 20.12.2013,, iar plângerea a fost depusă la data de 30.12.2013 la poștă.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator. De altfel, petenta nu a pus în discuție legalitatea întocmirii procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal . nr._ din_, instanța arată următoarele.
Din jurisprudența C.E.D.O. (cauza Ozturk c. Germaniei, cauza Ziliberberg c. Moldovei și cauza A. c. României) rezultă că art. 6 din Convenție este incident și în materie contravențională, în sensul că „acuzația în materie penală” la care face referire acest articol poate fi interpretată și în sensul că ar include și o „acuzație în materie contravențională”.
În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură „penală”, contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și de prezumția de nevinovăție. Nu trebuie uitat însă că, în dreptul nostru contravențional, procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată în mare parte de codul de procedură civilă (art. 47 din O.G. nr. 2/2001) și că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt, chiar și în favoarea organului constatator (cauza Blum c. Austriei, p. 28)
Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
Procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său până la proba contrară.
În vederea răsturnării prezumției de veridicitate a procesului-verbal, sarcina probei revine petentei. Probele administrate în fața instanței de judecată, converg către ideea că situația de fapt reținută în procesul verbal nu este conformă cu realitatea. Astfel, instanța a administrat proba cu declarațiile martorilor N. L., I. M. și D. L. care au confirmat situația de fapt expusă de către petentă prin plângere, dar și de către prepusul societății la momentul efectuării controlului (prin declarația inserată în nota explicativă).
Astfel, se reține că la momentul efectuării controlului, în caseta de valori a societății (nu în sertarul aparatului de marcat electronic fiscal), se regăsea întra-devăr suma de 384 lei, însă aceștia nu proveneau din încasări, ci reprezentau banii celor patru angajate prezente în incinta punctului de lucru în data de_ (declarație D. L. f. 50: „în ziua respectivă, din motive de securitate, am hotărât să ne depunem banii în respectiva cutie de valori”; declarație I. M. F. f. 51:„hotărâsem în ziua respectivă, fără să anunțăm conducerea societății, să folosim cutia de valori ca o pușculiță”; declarație N. L. f. 52: „în cutia respectivă, hotărâsem să depozităm banii personali”).
Instanța reține că pentru justa soluționare a cauzei, sunt relevante obiecțiunile prepusului societății, relevate cu prilejul întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției. Astfel, la acel moment, organului constatator i-a fost indicată împrejurarea că suma de 384 lei nu provine din încasări. De altfel, din declarațiile martorilor, reiese că, deși în mod normal cutia de valori era folosită pentru depozitarea sumelor de bani ce proveneau din încasările zilei precedente, nu putea fi vorba de o asemenea situație în ziua controlului, deoarece aceștia fuseseră ridicați pentru a fi depuși la bancă (f. 50 verso, f. 51 verso și f. 52. De asemenea, se reține că banii ce proveneau din încasările anterioare erau, în orice caz, depuși împreună cu documente justificative în cutia de valori: raport zilnic emis de aparatul electronic fiscal, precum și monetar întocmit de către gestionar (f. 50 verso și f. 51)
Declarația prepusului din chiar momentul controlului a prefigurat practic apărarea formulată în instanță, instanța neputând să facă abstracție de forța probantă a acesteia.
Față de apărarea prepusei petentei de la momentul constatării faptei, apare ca nejustificată solicitarea agentului consemnată în cuprinsul procesului verbal, referitoare la prezentarea unor documente contabile pentru suma de 384 lei. Este cunoscut faptul că agenții economici nu au obligația de a întocmi un registru de bani personali ai angajaților, art. 4 alin. 6 lit. e din OUG nr. 28/1999, care instituia o astfel de obligație, fiind abrogat în prezent. Ca atare, pentru lămurirea situației de fapt, agentul era obligat să întreprindă efectuarea unor cercetări amănunțite, existând un dubiu cu privire la proveniența sumei de bani.
Ca atare, nu sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, referitoare la obligația privind neemiterea bonului fiscal, petenta neavând obligația de a evidenția în mod corespunzător în contabilitatea sa suma de 384 de lei (banii angajatelor).
În aceste condiții, prezumția de veridicitate a procesului verbal fiind răsturnată, sarcina probei revine intimatei. Or, în cauză, intimata nu a putut susține credibil cele consemnate în procesul-verbal, neputându-se stabili, fără dubiu, dacă sunt întrunite toate condițiile de atragere a răspunderii civile contravenționale a petentei, instanța având în vedere, sub acest aspect, și principiul in dubio pro reo (dubiul profită petentei).
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă, aceasta reușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, instanța va anula procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din_ încheiat de agentul constatator din cadrul intimatei și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, intimatul – organ constatator a declarat apel.
Soluția preconizată de apelantă este aceea a modificării în tot a hotărârii supuse controlului judiciar, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.
Apelantul susține că intimata petentă a săvârșit contravenția prevăzută de art.10 lit b) din OG nr.28/1999, inspectorii antifraudă constatând personal – cu ocazia controlului inopinat efectuat la punctul de lucru al intimatei petente, în 9.12.2013 - că agentul economic nu utilizează aparatul de marcat electronic și nu emite bonuri fiscale .
Consideră că mențiunile organelor de control nu pot avea o doză de subiectivism în condițiile în care din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor rezultă foarte clar care sunt faptele contravenționale săvârșite de petentă și invederează că instanța de fond se contrazice prin cele reținute în considerentele sentinței atacate. Astfel, pe de o parte arată că „ petenta neavând obligația de a evidenția în mod corespunzător în contabilitatea sa suma de 384 lei (banii angajatelor), iar pe de altă parte că „ agentul era obligat să întreprindă efectuarea unor cercetări amănunțite, existând un dubiu cu privire la proveniența sumei de bani”.
Opinează apelantul că petenta- contravenientă încearcă să facă din hotărârea judecătorească un instrument pentru încălcarea legii, solicitând dreptul la prezumția de nevinovăție din partea instanței, pentru ca ulterior să comită din nou asemenea fapte.
Legal citată, intimata petentă – prin reprezentant convențional, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar, în limitele cererii de apel, cu luarea în considerare a disp.art.479 c.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/9.12.2013, s-a constatat că . SRL nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 384 lei ( diferență în plus dintre total sume constatate 1812 lei -compusă din monetar încasări 1428 lei monetar de valori 384 lei- și raportul de citire X emis de aparatul de marcat electronic fiscal din dotare în sumă de 1428 lei). De asemenea, s-a constat că suma de 384 lei nu a putut fi justificată cu documente legale specifice operațiunilor cu numerar și nu a fost înscrisă în registrul special al casei de marcat, vizat cu ocazia controlului. S-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit.b) din OUG 28/1999 R, pentru care au fost aplicate sancțiunile contravenționale: 8.000 lei amendă, confiscarea sumei și suspendarea activității de comerț a punctului de lucru pentru o perioadă de 3 luni.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petentul a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor
Prin sentința apelată, instanța de fond – pentru motivele sus menționate, a admis plângerea dedusă judecății.
Controlul judiciar relevă că nu sunt întemeiate criticile aduse de apelant hotărârii instanței de fond.
Nu se poate susține cu temei că instanța de fond s-a contrazis prin considerentele hotărârii.
Astfel, pe de o parte, în mod corect a concluzionat judecătorul fondului că sub aspect probator a fost susținută afirmația petentei potrivit cu care suma de bani găsită în cutia de valori era reprezentată de „ bani personali” ai angajatelor societății, după cum în mod judicios a observat că dispoziția legală care obliga la întocmirea și ținerea registrului de bani personali ai angajaților - respectiv art.4 alin.6 lit.e) din OUG nr.28/1999 a fost abrogată, împrejurare în raport cu care nu poate fi înlăturată apărarea petentei .
Pe de altă parte, „ dubiul cu proveniența sumelor de bani” a fost invocat în motivarea hotărârii cu referire la concursul dintre cele două prezumții ce guvernează materia contravențională (legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a celui „acuzat”) .
Instanța de fond s-a raportat la prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție - de care se prevalează apelantul și corect a pornit în analiză de la caracterul relativ al acestei prezumții.
Prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate asimilată procesului verbal de contravenție, privit ca act administrativ, neconsacrată legislativ, dar recunoscută de doctrina de specialitate și practica jurisprudențială și analizată de instanța europeană în cauzele contra României ca „o prezumție prevăzută de lege”, în accepțiunea pe care Curtea îl dă acestui concept, nu este de natură să înfrângă garanțiile consacrate prin art.6 din Convenție, după cum celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și, implicit, incidența principiului „in dubio pro reo”.
În cauză, s-a suplinit cerința probațiunii apte să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat, corect fiind valorificate depozițiile martorelor audiate nemijlocit de instanță, care au fost coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Fără a mai relua în cuprinsul motivării prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului în considerentele sentinței atacate – pe care Tribunalul și le însușește în integralitate, este de menționat faptul că „ prezumția de nevinovăție” de care s-a prevalat intimata petentă nu este un beneficiu acordat de instanța de judecată, ci se constituie într-una din garanțiile conferite „ persoanei acuzate” de art.6 din CEDO, iar hotărârea judecătorească atacată – care suplinește cerințele prescrise de art.425 lit. b) c.pr.civ., nu se constituie într-un instrument pentru încălcarea legii, ci reprezintă un corolar al analizei mijloacelor de dovadă administrate în cauză.
Pentru motivele – de fapt și drept, ce preced - în temeiul art. 480 alin.1 c.pr.civ., apelul dedus judecății va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de apelantul intimat AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în București, ., sect.5, în contradictoriu cu intimata petentă fiind . SRL, cu sediul in Radauti, .. 70, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5670/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond Ticea V.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex/ 13.02.2015
2com 16.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1310/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 120/2015.... → |
|---|
