Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 9493/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9493/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 14281/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 282/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B. S.
Judecător M. C.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9493/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria constanța în dosarul nr._, apel formulat de apelantul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata C. N. POSTA R. SA cu sediul în București, ., sector 2.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța deliberând asupra excepției netimbrării cererii de apel și asupra excepției nulității acesteia invocate de intimată prin întâmpinare, respinge excepția netimbrării apelului apreciind că apelantul este scutit de taxă judiciară de timbru conform disp.art. 30 alin.1 din OUG nr. 80/2013, iar referitor la cauzele de nulitate invocate de intimată, instanța constată că acestea sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii și nu a nulității apelului conform art. 470 alin.3 Cod pr.civ.
Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.05.2014 sub nr._, petenta C. Națională Poșta Română SA, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal . nr._/25.04.2014, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că, din coroborarea dispozițiilor legale incidente în cauză, partea responsabilă de luarea măsurilor de protecție și pază este conducătorul unității și nu persoana juridică însăși, astfel încât a invocat excepția lipsei calității petentei de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa.
De asemenea, petenta a invocat excepția prematurității aplicării amenzii raportat la prelungirea termenului de 24 de luni acordat prin HG nr.301/2012 modificat prin HG nr. 1017/2013, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității. S-a arătat că aceste termen este unul legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute de lege trebuie să îndeplinească criteriile impuse de actul normativ, iar răspunderea unităților poate fi angajată numai după împlinirea termenului dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ.
În continuare, petenta a arătat că procesul-verbal contestat este nul, având în vedere cu i s-a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni.
În ceea ce privește temeinicia acestuia, petenta a menționat că nu există vinovăție ca element subiectiv al abaterii contravenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 333/2003, ale HG nr. 301/2012 și ale OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-a solicitata administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că petenta a fost sancționată întrucât, în data de 10.04.2014, a efectuat transport de valori folosind autoturismul marca VW Candy cu numărul de înmatriculare_, fără a avea întocmit planul de transport valori.
Intimatul a precizat că procesul-verbal a fost întocmit în mod legal, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de OG nr. 2/2001, iar petenta nu a făcut dovada existenței unei vătămări prin faptul că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni.
De asemenea, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor legale incidente, sancțiunea poate fi aplicată și persoanei juridice.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 333/2003și ale OG nr. 2/2001.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a menționat că întâmpinarea intimatului nu a făcut decât să susțină legalitatea procesului-verbal în ceea ce privește veridicitatea faptelor stabilite de agentul constatator ca fiind contravenții, fără să formuleze vreo apărare cu privire la susținerile acesteia din plângere, precizând doar că acestea sunt nefondate, fără a putea susține acest lucru.
În continuare, petenta a reluat și a dezvoltat apărările sale din plângerea cu privire la existența termenului legal suspensiv care împiedica aplicarea unei sancțiuni contravenționale acesteia.
Excepțiile invocate de petentă prin plângerea contravențională au fost calificate de instanță ca apărări de fond urmând a fi analizate odată cu fondul cauzei.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/25.04.2014, petenta C. Națională Poșta Română SA a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 25 alin. 1 și art. 58 lit. c sancționate de 59 lit. b din Legea nr. 333/2003.
În fapt, s-a reținut că, la data de 10.04.2014, a efectuat transport de valori folosind autoturismul marca VW Candy cu numărul de înmatriculare_, fără a avea întocmit planul de transport valori.
Potrivit procesului-verbal din data de 10.04.2014, întocmit la momentul constatării faptei, agenții constatatori au stabilit în sarcina conducătorului unității următoarele măsuri: dotarea echipajului de transport cu mijloace de protecție individuală și armament în funcție de cuantumul valorilor transportate, întocmirea planului de pază al transporturilor de valori și înaintarea acestuia la organul de poliție în vederea avizării, precum și informarea intimatului cu privire la remedierea deficiențelor, fiind stabilit ca termen de verificare a îndeplinirii acestor măsuri data de 30.04.2014.
În drept, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.
Art. 25 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 prevede că paza transporturilor de bunuri și valori sau a celor cu caracter special se organizează și se execută potrivit prevederilor planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se transportă împreună cu unitatea prestatoare, cu avizul poliției, care este obligatoriu și în cazul modificării acestuia. Acest aviz nu este necesar în cazul unităților la care paza transportului se asigură cu efective de jandarmi sau cu cele aparținând unor instituții cu atribuții în domeniul apărării și siguranței naționale.
Potrivit art. 58 lit. c din același act normativ, constituie contravenții neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 25 alin. (1), și neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în acestea ori a măsurilor stabilite de unitatea de jandarmi. Iar, art. 59 alin. 2 prevede că sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice.
Conform art. 7 alin. 1 din HG nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 (în vigoare la data constatării faptei și a întocmirii procesului-verbal contestat în cauză), în termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.
Instanța reține că cerințele stabilite prin normele metodologice sunt aceleași cu cele prevăzute de Legea nr. 333/2003, inclusiv în ceea ce privește efectuarea planului de pază al transportului de valori, astfel cum reiese din prevederile art. 55 – 63 din normele metodologice.
De asemenea, instanța mai reține că dispozițiile art. 7 din HG nr. 301/2012 menționate anterior au fost modificate prin HG nr. 1017/2013 și au intrat în vigoare în data de 16.12.2013.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Referitor la motivul de nulitate invocat de petentă, respectiv faptul că acesteia nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, instanța reține că acest aspect nu poate duce la anularea procesului-verbal contestat în lipsa dovedirii unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Or, în cauza de față, petenta nu a făcut o astfel de dovadă, iar, pe de altă parte, instanța reține că petenta a avut posibilitatea de a invoca obiecțiunile sale prin formularea plângerii contravenționale în termenul legale, astfel încât nu i s-a cauzat nicio vătămare.
De asemenea, instanța nu poate reține apărarea petentei în sensul că nu poate fi subiect activ al contravenției constatate prin procesul-verbal din cauză. Astfel, conform art. 59 alin. 2 din Legea nr. 333/2003 prevede că sancțiunea amenzii pentru faptele prevăzute de art. 58 din același act normativ poate fi aplicată și persoanei juridice, iar nu doar conducătorului unității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).
Instanța a reținut astfel că, în ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 C.proc.civ., revine petentei să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este netemeinic.
În cauza de față, instanța reține că petenta nu a administrat nicio probă pentru a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, însă aceasta a invocat dispozițiile art. 7 din HG nr. 301/2012 care prevăd existența unui termen legal pentru ca unitățile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 să aducă la îndeplinire măsurile prevăzute de normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 333/2003.
Sub acest aspect, deși nu s-a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal contestat în cauză, instanța a reținut că petenta nu putea fi sancționată având în vedere dispozițiile art. 7 din HG nr. 301/2012, astfel cum a fost modificat prin HG nr. 1017/2013.
Astfel, art. 7 din HG nr. 301/2012 a instituit un termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii pentru ca unitățile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, prin care se includ și companiile naționale să se asigure ca modul de funcționare al acestora să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.
În cauza de față, instanța a reținut că petentei, fiind o companie națională, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/_, îi sunt aplicabile aceste dispoziții legale, astfel încât aceasta beneficia de termenul de 24 de luni prevăzut pentru a se asigura ca modul de funcționare să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin hotărâre, inclusiv în ceea ce privește efectuarea planului de pază pentru transportul de valori.
Instanța a reținut că fapta din cauză a fost constată la data de 10.04.2014, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 25.04.2014, când era încă în vigoare termenul de 24 de luni, întrucât acesta s-ar fi împlinit în luna decembrie a anului 2014.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidența termenului prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012, instanța a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal . nr._/25.04.2014 întocmit de intimat.
În termen legal organul constatator a formulat apel împotriva sentinței civile 9493/2014 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea apelului se arată că hotărârea apelată a fost dată cu interpretarea eronată a legii.
În cauză nu se poate reține apărarea perentei privind prematuritatea sancțiunii aplicate în raport de HG 301/2012 întrucât potrivit art. 7 în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii(prelungit la 24 luni cf. HG 1017/2013) modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. 1 Legea 333/2003 trebuia să fie potrivit cerințelor stabilite prin normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre, ceea ce semnifică faptul că fără a fi abrogate disp. Legii 333/2013 acestea au fost completate cu dispozițiile noului act normativ HG 301/2012, însă acestea vor deveni obligatorii după expirarea termenului de 24 luni prevăzut art. 7 HG 301/2012.
În cauză petenta a fost sancționată pentru nerespectarea Legii 333/2013 și nu a HG 301/2012.
Prin întâmpinare intimata-petentă a solicitat respingerea apelului ca nefondat invocând excepția netimbrării și excepția nulității, excepții respinse de instanță la 18.02.2015.
Procedând la judecata apelului se reține:
În fapt prin procesul verbal contestat s-a reținut că petenta, la 10.04.2014, a efectuat transport de valori folosind autospeciala VW Candy_ fără a avea întocmit planul de transport valori.
Fapta comisă este prevăzută de art. 25 din Legea nr. 333/2003 și art. 58 lit. c Legea 333/2003 fiind sancționată de art. 59 lit. b din lege cu amendă de 5000 lei.
Potrivit art. 25 alin. 1 Legea 333/2013 paza transporturilor de bunuri cu caracter special se organizează și se execută potrivit prevederilor planului de pază întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se transportă împreună cu unitatea prestatoare, cu avizul poliției.
Constituie contravenție neîntocmirea planului de pază cf. art. 25 alin. 1, astfel cum prevede art. 59 lit. c din lege, iar amenda contravențională este stabilită de art. 59 lit. b de la 2000 lei la 5000 lei.
În cauză instanța de fond în mod corect a stabilit că procesul verbal este legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor reținând că petenta nu a administrat nicio probă pentru a dovedi netemeinicia procesului verbal contestat.
În prezentul apel organul constatator invocă faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii reținând că în raport de art. 7 HG 301/2012 petenta nu putea fi sancționată contravențional.
Analizând motivul de apel instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele aspecte:
Prin HG 301/2012 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii 333/2003.
La art. 7 din HG 301/2012 s-a stabilit că în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. 1 Legea 333/2003, a societăților specializate de pază și protecție și celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice.
Instanța reține că în normele metodologice cerințele stabilite sunt aceleași cu cele din Legea 333/2003 în ceea ce privește întocmirea unui plan de pază.
În norme se arată la art. 58-60 ce cuprinde planul de pază, cum se fac modificările planului de pază, modul de obținere a avizului pentru planul de pază, dispoziții ce se regăsesc și în Legea 333/2003.
În cauză instanța reține că petenta a fost sancționată în baza Legii 333/2003 și nu a HG 301/2012 pentru a reține temeiul reglementat de art. 7 din HG 301/2012.
Acel termen se va lua în considerare în situațiile în care amenzile contravenționale sunt aplicate pentru nerespectarea unor cerințe noi stabilite prin HG 301/2012, care devin obligatorii după expirarea termenului de 24 luni prevăzut de art. 7 HG 301/2012 și HG 1017/2013.
Cum în cauză nu s-a reținut nerespectarea unei cerințe noi stabilite prin HG 301/2012 ci nerespectarea art. 25 alin. 1 Legea 333/2003, lege ce nu a fost abrogată, instanța de apel reține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a art. 7 HG 301/2012, anulând procesul verbal de contravenție.
În concluzie se apreciază că petenta era obligată să aibă întocmit un plan de bază cf. art. 25 alin. 1 Legea 333/2003.
Dispozițiile din HG 301/2012 privind planul de pază nu au stat la baza amendării contravenționale a petentei. Astfel chiar și în raport de HG 301/2012 petenta era obligată să aibă un plan de bază, iar termenul prevăzut de art. 7 privește doar cerințele noi stabilite prin HG 301/2012 și nu cele reglementate de Legea 333/2013, lege aflată în vigoare.
Pentru aceste considerente instanța va admite apelul, va schimba hotărârea apelată în sensul respingerii plângerii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9493/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria constanța în dosarul nr._, apel formulat de apelantul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata C. N. POSTA R. SA cu sediul în București, ., sector 2.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Respinge plângerea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. A. B. C. M.
Grefier
E. N.
Red. Jud. fond. M. Tantu
Red. Jud. apel M. C. 12.03.2015
Tehnored. gref. G.M. 30.03.2015/ 4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 202/2015.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 65/2015.... → |
|---|
