Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 3145/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 120/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul .., cu domiciliul procesual ales în C., .. 15, ., județ C., în contradictoriu cu intimatul I.T.M. G., cu sediul în Târgu J., .. 154, județ G., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 695/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură apelanta a depus note scrise, după care;
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității formulării apelului, invocată din oficiu.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata:
Prin sentinta civila nr 695/11.04.2014, Judecatoria M. a respins plangerea contraventionala .
Pentru a decide astfel, a retinut ca la data de 29.07.2013 la punctul de lucru al societății petente s-a efectuat un control de către inspectorii I.T.M. G., care l-au depistat la muncă pe numitul V. A.-V.
În data de 08.08.2013 a fost întocmit de către doi agenți constatatori din cadrul I.T.M. G. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că a primit la muncă, fără încheierea unui contract de muncă în formă scrisă, pe numitul V. A.-V..
Pentru aceste motive, contestatoarei i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 10.000 de lei.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei.
- Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În privința susținerilor apărătorului petentei cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, referitoare la perioada de timp dintre momentul controlului și cel al întocmirii procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit la data de 08.08.2013, iar controlul a avut loc la 29.07.2013, constatându-se că fapta a fost săvârșită începând cu data de 25.07.2013. Singura sancțiune ce ar putea interveni ca urmare a scurgerii unei perioade de timp între momentul controlului și cel al întocmirii procesului-verbal ar putea fi prescripția răspunderii contravenționale. Or, în acest domeniu, art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevede că „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, termen care, evident, nu a fost depășit.
În legătură cu susținerile petentei privind imposibilitatea formulării de obiecțiuni, instanța constată că acesta nu este printre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel că nulitatea în cauză este una relativă și virtuală și, prin urmare, i se aplică regimul prevăzut de art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, actul încheiat ca urmare a nerespectării unei cerințe legale urmând a fi anulat în măsura în care s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. Or, în cauză, o asemenea vătămare nu există, de vreme ce contestatorul are posibilitatea formulării eventualelor obiecțiuni pe calea plângerii contravenționale, posibilitate de care în speță s-a și profitat. Pe cale de consecință, instanța nu poate anula procesul-verbal contestat pentru acest motiv.
În ceea ce privește susținerile apărătorului petentei referitoare la lipsa din cuprinsul procesului-verbal a semnăturii martorului-asistent, instanța reține că obligația existenței acesteia este stabilită prin art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”. Datorită faptului că nulitatea pentru lipsa acestei mențiuni nu este prevăzută în mod expres în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, acesteia i se va aplica regimul nulității virtuale, cuprins în art. 175 alin. 1 Cod procedură penală potrivit căruia actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. În cazul de față, petenta nu a dovedit suferirea unei asemenea vătămări, vătămare care, de altfel, nici nu ar fi putut fi invocată în contextul în care petenta a recunoscut faptul că nu a fost prezentă la sediul I.T.M. G. la momentul întocmirii, astfel că rațiunea semnării procesului-verbal de către un martor asistent, de a confirma că făptuitorul lipsește, nu mai există în speță.
- Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că intimatul a făcut dovada deplină a faptelor reținute în procesul-verbal.
Conform art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, constituie contravenție „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual la muncă, potrivit art. 16 alin. 1” și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Potrivit art. 16 alin. 1 din același act normativ, „contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”. A.. 2 prevede că „anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă”.
Situația de fapt descrisă în procesul-verbal contestat confirmă săvârșirea contravenției în forma-tip prevăzută de actul normativ, respectiv prin primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă.
Instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea sistematică a dispozițiilor sale rezultă că procesul-verbal întocmit de către agentul constatator care a perceput în mod direct fapta face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară.
După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportate la Convenția Europeană a Drepturilor Omului) pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții:
- respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului;
- respectarea dreptului la apărare.
În analiza principiului proporționalității în cauză, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 53/2003 au drept scop asigurarea funcționării normale a sistemului de asigurări sociale și reglementarea domeniului raporturilor de muncă, prin implementarea formelor de protecție socială și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor care desfășoară activități în folosul angajatorilor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În privința respectării dreptului la apărare, trebuie avut în vedere că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Prin urmare, instanța constată îndeplinirea celor două condiții în prezenta cauză, astfel că, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității contestatoarei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Luând în considerare aceste principii, instanța reține că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, în măsura în care conțin constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și veridicitate, fără ca prin aceasta să fie încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei.
Prin urmare, cu condiția ca fapta contravențională să fi fost constatată nemijlocit de către agentul constatator, prin propriile simțuri, procesul-verbal întocmit dă naștere unei prezumții în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a faptelor de către o persoană care formulează o plângere contravențională nu este suficientă pentru a răsturna prezumția născută împotriva sa, atâta timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile.
Ca atare, cu toate că, prin plângerea formulată, petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agenților constatatori, cuprinse atât în procesul-verbal contestat cât și în anexa nr. 1 la procesul-verbal de constatare nr._/08.08.2013 (f. 29), prin care se arată că a fost depistat la lucru numitul V. A.-V. care presta activități de servire a produselor de fast-food în beneficiul societății. Această situație de fapt este confirmată atât prin fișa de identificare completată de martor la momentul controlului, prin care arată că lucrează de la data de 25.07.2013 fără contract de muncă (f. 27), cât și prin planșa fotografică depusă de intimat, în care apare martorul purtând un șorț de bucătărie peste haine (f. 32).
Conform extrasului revisal (f. 28), societatea a întocmit contract individual de muncă pentru numitul V. A.-V. cu nr. 6/29.07.2013. Prin urmare, la data controlului (25.07.2013), acesta nu avea contract de muncă încheiat, fapt recunoscut, de altfel, atât de către martor cât și de către petentă prin plângerea contravențională.
Potrivit declarațiilor date de martorul V. A.-V. în fața instanței, la momentul controlului tocmai venise pentru a semna contractul și i se explicau condițiile de muncă. Cât despre șorțul de bucătărie, martorul arată că era al lui și-l avea pe el pentru că în momentul în care l-a sunat administratorul își pregătea de mâncare și a plecat în grabă.
Din aceste declarații necoroborate cu celelalte probe administrate în cauză reiese cu evidență lipsa de credibilitate a martorului, instanța apreciind că această declarație a fost făcută pro causa. Toate coincidențele susținute de către petentă sunt cel puțin greu de crezut. Se propune astfel instanței să dea crezare faptului că întâmplarea a făcut ca inspectorii I.T.M. să vină în control tocmai în ziua și momentul în care martorul venise să semneze contractul de muncă. Și, pentru ca ghinionul să fie complet, s-a întâmplat ca martorul să poarte un șorț care nu avea însă absolut nicio legătură cu desfășurarea viitoarei activități de preparator fast-food. Aceasta deoarece martorul tocmai își pregătea de mâncare, bineînțeles cu șorțul pe el, când a fost sunat să se prezinte pentru semnarea contractului, clipă în care a lăsat totul baltă și, astfel cum era echipat, a mers la sediul societății. Este evidentă lipsa de veridicitate a variantei propuse de petentă, cu concursul martorului, motiv pentru care instanța va înlătura declarațiile făcute de acesta în sensul că nu lucra pentru societate, ca nefiind credibile și necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
Pe cale de consecință, instanța reține că prezumția relativă de temeinicie și veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probele administrate pe parcursul judecății, situația de fapt fiind, din contră, dovedită prin acestea, astfel că procesul-verbal contestat îndeplinește condiția temeiniciei.
- Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Raportat la textele invocate, instanța apreciază că amenda aplicată petentei, în cuantum de 10.000 de lei, a fost corect individualizată, fiind aplicat minimul amenzii prevăzute pentru fapta contravențională de a primi la muncă o persoană fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă.
Analizând limitele de pedeapsă stabilite prin actul sancționator (amenda de la 10.000 de lei la 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată), instanța constată că însuși legiuitorul a considerat că săvârșirea unei fapte de natura celei reținute în sarcina petentei prezintă un grad de pericol social abstract sporit. Gradul de pericol social al faptei, suficient de ridicat pentru a atrage o sancțiune într-un cuantum atât de mare, decurge, în primul rând, din împrejurarea că persoanele care lucrează în beneficiul angajatorului fără a încheia un contract de muncă sunt lipsite de beneficiile și formele de protecție socială de care se bucură persoanele care au încheiat un contract de muncă în formă scrisă, iar, în al doilea rând, din modul în care, prin munca nedeclarată, este afectat în mod ireversibil sistemul de asigurări sociale.
Această practică are drept scop sporirea veniturilor persoanelor juridice prin neefectuarea plăților datorate bugetului de stat. Instanța apreciază că încălcarea legii din aceste motive mercantile este incompatibilă cu un climat economic caracterizat prin concurența loială dintre comercianți. Fără a nega faptul că ține de natura oricărei persoane juridice angrenate în circuitul economic să urmărească realizarea unor profituri cât mai mari și sporirea volumului de afaceri, instanța consideră că acestea trebuie realizate în exclusivitate în cadrul legal specific economiei de piață, fără a apela la practici concurențiale ilicite.
În aceste condiții, trebuie subliniat faptul că înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului ar fi de natură să încurajeze munca nedeclarată, în general, și, astfel, concurența neloială față de acei angajatori care depun eforturi reale pentru respectarea obligațiilor legale ce le revin.
În ceea ce privește cauza supusă judecății, instanța constată că nu există argumente care să conducă la concluzia că fapta efectiv săvârșită prezintă un pericol social concret atât de redus încât să impună aplicarea unui avertisment. Față de aceste considerente, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, respectiv de împrejurarea că nu se poate reține în beneficiul acesteia o atitudine sinceră, instanța apreciază că responsabilizarea petentei poate avea loc numai prin menținerea sancțiunii amenzii contravenționale.
Faptul că, ulterior controlului, societatea a intrat în legalitate, încheind contractul de muncă, nu poate atrage înlocuirea amenzii cu avertismentul, întrucât această intrare în legalitate nu s-a făcut de bună-voie, ci ca urmare a măsurilor dispuse de inspectorii I.T.M. Tot din același motiv nu se poate reține faptul că perioada pentru care martorul a fost angajat fără forme legale a fost una scurtă, întrucât lungimea acesteia a depins în mod exclusiv de efectuarea controlului, iar nu de o manifestare de voință independentă a conducătorului unității.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că singura sancțiune contravențională în măsură să realizeze scopurile sancționator, de prevenție și de responsabilizare a petentei este amenda contravențională.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel – petenta ., cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia C. Administrativ si Fiscal la data de 11.08.2014.
In motivarea apelului, in esenta se invoca faptul ca in mod gresit a retinut instant de fond aspectele si probatoriile administrate atat sub aspectul legalitatii cat si al temeiniciei procesului – verbal de contraventie contestat .
In temeiul art 471 alin 5, intimatul nu a formulat si depus intampinare .
La termenul din 10.12.2014, Tribunalul a invocate din oficiu tardivitatea declararii apelului .
La dosar, apelanta – petenta a depus note scrise cu precizari privind exceptia invocate, dar si un inscris reprezentand declaratia de apel formulate de avocat si comunicata pe mail la data de 28.07.2014.
La termenul din 28.01.2015, Tribunalul a ramas in pronuntare pe excepția tardivității apelului formulat de apelantul – intimat, excepție care a fost pusă în discuție potrivit disp. art. 248 alin 1 c.proc.civ cu ref la art 468 alin 1 C proc civ și asupra căreia se rețin următoarele :
Potrivit dispozițiilor art 468 alin 1 C proc civ aplicabile in raport de data comunicarii sentintei civile nr 695/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr_ : « Termenul de appel este de 30 de zile de la comunicarea hoătărârii, dacă legea nu dispune altfel . «
Potrivit art 427 alin1 C . proc civ, Hotărârea se va comunica din oficiu părților, in copie, chiar dacă este definitiva, Comunicare se va face de îndata ce hotărârea a fost redactata si semnată în conditiile legii . «
In situatia pendinte judecatii, se va retine ca hotararea pronuntata in cauza a fost comunicata petentei – apelante la data de 21.05.2014 ( f 71 ) si in lipsa unei casute postale sau a reprezentantului legal al societatii – a fost Inaintata la sediul Primariei Bârlad, jud V., de unde s –a reintors dovada ( f 74 ) .
La dosarul cauzei se afla o adresa comunicata prin fax – si datata 20.06.2014 – prin care se solicita comunicarea hotararii .
In raport cu data concreta de comunicare a hotararii apelate, prin raportare la prevederile art 163 alin 3 lit f, g cu ref la alin 4 C proc civ, hotararea se considera comunicata apelantei – petente la data de expirarea celor 7 zile libere calculate conf art 181 alin 1 C proc civ, respectiv la data de 29.05.2014.
De la aceasta data se considera ca incepe sa curga termenul de 30 de zile pentru exercitarea caii de atac, termen care s –a implinit la data de 30.06.2014.
Dispozițiile art. 185 cu ref la art 186 c.proc.civ, statuează în sensul că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricăruia act de procedură în termen legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
In considerarea dispozitiilor legale mai sus aplicabile, Tribunalul nu va aprecia ca cerere de comunicare a hotararii datata 20.06.2014 reprezinta data la care s –a luat cunostinta de hotararea pronuntata si de la care incepe sa curga termenul de appel .
Dispozițiile art. 185 cu ref la art 186 c.proc.civ, statuează în sensul că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricăruia act de procedură în termen legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Față de considerente aratate și în considerarea dispozițiilor legale mai sus aratate, Tribunalul apreciază excepția ca fiind întemeiată, urmând ca în temeiul art. 480 cu ref la art 468 alin 1 c.pr.civ., să dispună în sensul respingerii apelului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării apelului, invocată din oficiu.
Respinge apelul ca tardiv formulat - de apelantul .., cu domiciliul procesual ales în C., .. 15, ., ., în contradictoriu cu intimatul I.T.M. G., cu sediul în Târgu J., .. 154, județ G., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 695/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01.2015
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. N.
Jud.fond. A.V.E.
Red/Tehnored L.V. M.
4 ex/09.02.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 139/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 202/2015.... → |
|---|
