Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 35000/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 202
Ședința publică din data de 04 FEBRUARIE 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta petentă S.C. R. .., cu sediul în C., ., ., . și cu sediul procesual ales în C., .. 28, județul C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5 București, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 7828/21.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. D. B. pentru apelanta petentă, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar(fila 55) și administratorul societății apelante, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
Reprezentantul convențional al apelantei depune la dosarul cauzei Certificat de atestare fiscală eliberat la data de 27.01.2015.
Instanța admite proba cu înscrisuri.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al apelantei petente arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al apelantei petente în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul convențional al apelantei petente solicită admiterea apelului, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul și anularea sancțiunii complementare. Sancțiunea aplicată este vădit disproporționată față de gravitatea faptei, mijloacele folosite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta și circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că petenta este un bun contribuabil la bugetul de stat. Salariata a recunoscut, atât în fața organului constatator cât și în fața instanței de fond, că a omis să bată suma de 116,74 lei. Din anul 1991 societatea plătește la bugetul de stat peste 100.000 lei TVA/lunar, suspendarea activității pe 3 luni și amenda de 8000 lei fac ca societatea să iasă din circuitul economic, conduce la falimentul societății și darea în șomaj a 21 de persoane. La fiecare sfârșit de zi se face acel „Z” unde se trec toate omisiunile, fapt pentru care solicită admiterea apelului. Fără cheltuieli de judecată.
Administratorul societății apelante arată că încă din anul 1991 societatea a fost un contribuabil loial în ceea ce privește datoriile față de stat. Solicită admiterea apelului și arată că în situația respingerii acestuia societate ar intra în faliment și cei 20 de salariați ar fi în șomaj.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.12.2013, sub numărul_, petenta S.C. R. . plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.12.2013, întocmit de intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ 2 C. solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic cu consecința restituirii sumei de 8000 lei achitată; exonerarea de la plata amenzii contravenționale; anularea sancțiunii complementare de suspendare a activității pe o perioadă de 3 luni dispusă prin procesul verbal atacat; în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivare, petenta a arătat că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.12.2013, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni.În fapt, s-a arătat că, în urma unui control efectuat de inspectorii fiscali, în mod greșit aceștia au reținut că suma de 116,81 lei nu a fost înregistrată în casa de marcat de către salariata societății, O. V..
Petenta a precizat că, această sumă reprezintă o sumă mică, pe care salariata nu a bătut-o în casă, deoarece a fost un client foarte grăbit care a făcut cumpărături cu câteva minute înainte, care a lăsat banii și a plecat în grabă, urmând ca angajata societății să înregistreze această sumă imediat însă nu a mai apucat deoarece au apărut inspectorii fiscali.
De asemenea, petenta a arătat că a mai fost supusă unor astfel de controale din anul 1991 și niciodată nu a fost sancționată pentru vreo abatere de la normele fiscale și nu înregistrează debite la bugetul de stat.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, petentul a invocat ca motiv de nelegalitate încălcarea disp.art.16 și 17 din OUG 2/2001, fapta nefiind suficient descrisă, controlul efectuându-se în lipsa reprezentantului legal al societății, aceasta fiind anunțat la sfârșitul controlului, fiind lipsit de dreptul de a formula obiecțiuni.
Nu în ultimul rând, petenta a menționat că sancțiunea amenzii stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.12.2013 petenta S.C. R. .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei și măsurile complementare a confiscării sumei de 116,71 lei și a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b, art. 11 alin. 1 li. b și alin. 3 și art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 13.12.2013 ora 15.30, în urma unui control efectuat la punctul de lucru al petentei situat pe ..28,C., s-a constatat, la monetarul faptic executat, o diferență de bani în valoare de 116,71 rezultată dintre raportul X emis de casa de marcat și monetarul obținut de către vânzător.
S-a mai reținut în procesul-verbal faptul că acest control a fost notat și în Registrul Unic de Control al punctului de lucru cu . nr._.
Procesul-verbal a fost semnat de către reprezentantul petentei iar nota explicativă de operatorul casei de marcat, martora O. V...
În ceea ce privește legalitatea procesului– verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la susținerea petentei în sensul că au fost încălcate disp.art.16 și 17 din OUG 2/2001, fapta nefiind suficient descrisă, instanța apreciază că este neîntemeiată, fapta fiind descrisă cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității ei iar prin plângerea formulată petenta a avut posibilitatea de a înainta instantei spre analiză procesul verbal, instanța verificând legalitatea aplicării sancțiunii raportat la fapta reținută în sarcina sa.
De asemenea, apărarea petentei cu privire la faptul că, acest control ar fi fost efectuat în lipsa reprezentantului legal al societății, aceasta fiind anunțat la sfârșitul controlului, fiind lipsit de dreptul de a formula obiecțiuni, nu poate fi avută în vedere de instanță în condițiile în care nu este susținută de nicio probă din dosar. Astfel, instanța constată că procesul verbal este semnat de reprezentantul legal al petentei și în plus în declarația dată de acesta în cursul cercetării judecătorești nu face nicio precizare cu privire la faptul că ar fi fost lipsit de dreptul de a face obiecțiuni.
Mai mult decât atât, instanta a constatat că, încălcarea disp.art.16 alin.7 din OG 2/2001, atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în condițiile în care vătămarea produsă prin încălcarea dispozitiilor mai sus este dovedită de petentă, aspect care însă nu poate fi reținut în prezenta cauză.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța a constatat că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Conform art. 1 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 „Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale”, iar potrivit alin. 2 „Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.”
Din monetarul întocmit cu ocazia controlului din data de 13.12.2013 la punctul de lucru al societății petente, reiese că până la ora 14.30petenta încasase din vânzări suma de 767,95 lei, constatându-se în plus, în casieria unității suma de 116,71 lei pentru care petenta nu a emis bonuri fiscale și nici nu a prezentat un alt document justificativ.
Potrivit disp. art.11 alin.3 din OUG nr. 29/1999 „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.” Prin urmare, suma de 116,71 lei trebuia justificată de către petentă prin documentele emise de către aparatul de marcat electronic fiscal sau prin mențiunile din registrul special al casei de marcat. Mai mult, acest text de lege instituie o prezumție relativă că sumele de bani găsite la punctul de lucru care nu pot fi justificate prin acte provin din prestarea serviciilor către clienți, prezumție care înclină sarcina probei către petentă.
În ce privește diferența de 116,71 lei, petenta a încercat justificarea acesteia, susținând că suma nu a fost bătută în casă, deoarece a fost un client foarte grăbit care a făcut cumpărături cu câteva minute înainte, care a lăsat banii și a plecat în grabă.
Instanța a respins însă această apărare a petentei având în vedere că această împrejurare invocată nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională a petentei, aceasta invocându-si practic propria culpă în apărare, ceea ce contravine principiului de drept ” nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
În ceea ce privește declarația martorei O. V., instanța a apreciat că aceasta este una subiectivă( martora fiind angajata societății petente) și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, ci dimpotrivă este contrazisă de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, înclusiv de propria declarația dată de martoră în fața agenților constatatori.Astfel, așa cum rezultă din înscrisul intitulat „ Notă explicativă” aflat la fila 35 din dosar, la întrebarea agenților constatatori în sensul dacă poate justifica diferența de bani dintre monetar efectuat fizic și raportul x emis de casa de marcat, martora O. V. declarat că a omis ceva. Înstanța observă așadar că la momentul luării primei declarații de către agenții constatatori, martora nu a făcut vorbire despre existența acelui client grăbit care a lăsat banii și a plecat în grabă, această împrejurare fiind relatată în fața instanței de judecată în sprijinul apărării petentei invocate prin plângerea contravențională motiv pentru care nu va fi avută în vedere de instanță, fiind o declarație pro causa.
În consecință, având în vedere că petenta nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 116,71 lei, a săvârșit contravenția prevăzută de art. 10 lit. b și a fost sancționată în mod legal cu amenda contravențională minimă prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. b în cuantum de 8000 lei, măsura complementară a confiscării sumei de 116,71 lei conform art. 11 alin. 3 și a suspendării punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni în baza art. 14 alin. 2.
Instanța, analizând conform art. 34 alin. 1 și art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii amenzii,a reținut că amenda contravențională în cuantum de 8000 lei (minimul special) este proporțională cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în condițiile în care din încasările zilei de 13.12.2013 o sumă relativ mare (116,71 lei) a fost deturnată de la aplicarea prevederilor fiscale.
Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat iar sancțiunile contravenționale au fost legal și proporțional aplicate, motiv pentru care plângerea contravențională a fost respinsă ca neîntemeiată.
În termen legal petenta a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 7828/2014 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea apelului se reiau toate aspectele învederate în plângere.
În dovedirea apelului se depun înscrisuri.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului.
Procedând la judecata apelului se reține:
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii.
Organul constatator a întocmit procesul verbal cu respectarea art. 16, 17 și 19 din OG nr. 2/2001.
Fapta a fost descrisă corespunzător de agentul constatator, iar nulitatea invocată de petentă pentru nedescrierea faptei este nefondată.
În mod corect a apreciat instanța de fond că motivul de nulitate invocat privind lipsa reprezentantului legal în momentul controlului este nefondat în condițiile în care procesul verbal a fost semnat de aceasta cu obiecțiuni.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de fond a pronunțat hotărârea apelată având în vedere nota explicativă dată de vânzătoarea societății comerciale, care arată în mod explicit că pentru suma de 116,71 lei nu au fost emise bonuri fiscale.
Mai mult, la întrebarea dacă au fost întocmite alte documente care să justifice într-un fel suma respectivă, răspunde: NIR există, raportul de gestiune nu este la punctul de lucru.
Această declarație are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare, care nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, eroare care nu a fost dovedită însă în cauză.
În ceea ce privește sarcina probării contravenției, se constată că, într-adevăr nu rezultă că agenții constatatori ar fi surprins efectuarea vreunei vânzări fără emiterea bonului fiscal, că ar fi chestionat vreun client, că ar fi făcut verificări asupra actelor contabile.
Agenții constatatori ar fi găsit însă în aparatul de marcat electronic fiscal o sumă de bani care nu era justificată prin emiterea unor bonuri fiscale de aceeași valoare. Față de locul depistării acestei sume, în mod firesc se naște prezumția că această sumă provine din vânzări de bunuri/prestări de servicii pentru care au fost emise bonuri fiscale.
Această prezumție este confirmată însă de declarația administratorului care recunoaște fără rezerve acest lucru. Or, față de recunoașterea necondiționată a situației de fapt nici o probă suplimentară nu mai trebuia făcută de către agenții constatatori.
Atât la fond cât și în apel petenta nu a dovedit o situație contrară celei reținute de agentul constatator.
Instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale are a verifica nu doar măsura în care sancțiunea a fost aplicată în limitele actului normativ, ci și proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social concret al faptei, care este dat de împrejurările în care a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, critici consacrate de art. 21 din OG nr. 2/2001.
Este adevărat că sancțiunea aplicată s-a înscris în limitele prevăzute de lege.
Numai că nerespectarea acestor limite ar fi atras ca sancțiune nulitatea procesului verbal, iar nu adaptarea sancțiunii, prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Instanța va acorda relevanță faptului ca suma găsită ca fiind nejustificată prin emiterea bonurilor fiscale este net inferioară față de amenda aplicată.
În condițiile în care, spre deosebire de sancțiunile care aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile contravenționale au, prin definiție, un caracter preventiv educativ, sancțiunea amenzii urmează a fi înlocuită cu cea a avertismentului.
Potrivit art.7 alin.3 din OG nr. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Prevederea legală menționată justifică susținerea doctrinară potrivit cu care sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
În funcție de contextul circumstanțial în care a fost săvârșită abaterea contravențională, că fapta este de o gravitate minimă. Tribunalul constată că soluția de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment” este pronunțată în respectul legii.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 480 Cod pr.civ. instanța va admite apelul, va schimba hotărârea apelată în sensul admiterii în parte a plângerii, înlocuind amenda cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelanta petentă S.C. R. .., înregistrată la ORC C. sub nr. J_, CUI RO_, cu sediul în C., ., ., . și cu sediul procesual ales în C., .. 28, județul C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5 București, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 7828/21.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 8000 lei cu avertismentul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. S.
GREFIER,
G. M.
Jud. fond R.E.D.
Red. Jud. dec. M. C./18.02.2015
Dact. Gref. E.N. /23.02.2015./ 4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 120/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 9493/2015.... → |
|---|
