Pretentii. Sentința nr. 611/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 611/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 6953/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 611/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretentii, formulată de reclamanții B. I.-M., M. D., D. G., I. A. A., A. A., A. M. L., G. S., M. A., P. E., A. L., M. E., R. I., M. L., P. I. M., S. C., S. A. S., G. M., P. C., H. C. C., B. G., L. E. C., B. C. M., B. B. C. F., PIRVULET G., P. C., P. D., N. E. L., M. G., P. D., I. M. C., R. N., P. B., F. E., T. F. R., S. G. F., R. A. M., S. E., T. C., B. C., B. D., L. D., R. M., L. M., C. A., S. M., O. D., M. M., M. M., B. C. C., B. M. D., T. I., H. L. F., N. F., M. M. V., T. S., E. M., T. C., C. M., toți cu sediul procesual ales în C., ., ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-22, sector 4 și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județ C., intervenient în nume propriu fiind E. A. I., cu domiciliul procesual ales în C., ., județ C..
Dezbaterile asupra excepției prescripției, asupra excepției lipsei calității procesual pasive a ANOFM, asupra fondului cauzei și asupra cererii de intervenție au avut loc în ședința publică din 17.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.03.2015, apoi la data de 31.03.2015, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Obiectul și părțile litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția contencios administrativ si fiscal sub nr._, reclamanții B. I.-M., M. D., D. G., I. A. A., A. A., A. M. L., G. S., M. A., P. E., A. L., M. E., R. I., M. L., P. I. M., S. C., S. A. S., G. M., P. C., H. C. C., B. G., L. E. C., B. C. M., B. B. C. F., Pirvulet G., P. C., P. D., N. E. L., M. G., P. D., I. M. C., R. N., P. B., F. E., T. F. R., S. G. F., R. A. M., S. E., T. C., B. C., B. D., L. D., R. M., L. M., C. A., S. M., O. D., M. M., M. M., B. C. C., B. M. D., T. I., H. L. F., N. F., M. M. V., T. S., E. M., T. C., C. M. au chemat în judecată Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- Obligarea pârâtelor, în solidar, la plata de daune interese moratorii - respectiv dobânzile legale, reprezentând echivalentul prejudiciului pe care l-au suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina lor prin titluri executorii, de la data emiterii acestora (pronunțarea hotărârilor având în vedere caracterul executoriu al sentințelor civile în materia litigiilor de muncă funcționari publici) și, în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlu de drepturi salariale;
- Obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea demersului judiciar, reclamanții arată că sunt în posesia următoarelor titluri executorii reprezentate de sentința civilă nr.1839/23.12.2008 –pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, modificată în parte prin decizia civilă nr.390/CA/21.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. (suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare de la data de 1.01.2005 și până la pronunțarea prezentei hotărâri, corespunzător perioadei în care fiecare reclamant s-a aflat în raporturi de serviciu cu pârâta), iar suplimentar pentru reclamanta N. F. și sentința civilă nr.710/CA/28.04.2011 pronunțată de Tribunalul C. – definitivă prin decizia civilă nr.803/CA/14.09.2011 pronunțată în ds._/118/2010, că nici până la data investirii instanței cu soluționarea prezentei acțiuni debitorii pârâți nu au înțeles să își execute obligația si să achite în întregime sumele datorate, prevalându-se de dispozițiile OUG nr.75/2008 și ale OUG nr.71/2009
Susțin reclamanții că imposibilitatea de a obține executarea hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil constituie o ingerință în dreptul de proprietate, iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere și dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești.
Reclamanții se prevalează de disp.art.1073 din Codul civil din 1865 și invederează că sunt îndreptățiți la acordarea daunelor interese moratorii – care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației, și pentru care nu sunt ținuți să facă dovada că prin executarea cu întârziere au suferit un prejudiciu. Fiind vorba despre plata unei sume de bani întinderea prejudiciului este fixată de lege la dobânda legală, al cărui nivel a fost stabilit prin OG nr.9/2000 – în vigoare până la 1.09.2011, respectiv prin OG nr.13/2011.
Invederează reclamanții că daunele moratorii la a căror acordare se consideră îndreptățiți au un alt temei decât cel al daunelor compensatorii ce pot fi pretinse prin actualizarea creanței la inflație, că dobânda legală se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu a fost plătită la scadență și independent de existența /inexistența culpei debitorului.
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii potrivit OUG nr.71/2009 poate fi privită ca o formă de executare succesivă, reclamanții susțin că în condițiile în care această măsură este dublată de suspendarea executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru a intereselor în discuție.
Prevalându-se de principiul indivizibilității plății, reclamanții susțin că în condițiile în care debitorul nu a avut acceptul lor – în calitate de creditori, la eșalonarea plății, aceasta nu se putea efectua eșalonat prin ordonanțe succesive și solicită a se observa că titlurile executorii sunt din 2008, ceea ce înseamnă ca plata să se facă efectiv la peste 8 ani de la data emiterii lor.
Menționează că prin adresa nr.5692/22.07.2014 a solicitat pârâtei ANOFM București plata daunelor interese moratorii, iar prin adresa nr.5633/18.07.2014 au formulat aceeași solicitare către AJOFM C., cereri care au rămas însă fără răspuns.
În susținerea îndreptățirii lor la acordarea daunelor interese moratorii reclamanții invocă și Decizia nr.2/17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1073, art.1082,1088, art.1101 din Codul civil din 1864, art.1535 și 1536 din Noul Cod Civil, art.166 alin.4 din Legea nr.53/2003, OG nr.9/2000, OG nr.13/2011, prevederile Legii nr.188/1999 R, art.453 c.pr.civ.
În dovedirea cererii deduse judecății, reclamanții înțeleg să se folosească de înscrisuri, anexând – în copie: sentința civilă nr.1839/23.12.2008 –pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ ; decizia civilă nr.390/CA/21.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel C.; sentința civilă nr.710/CA/28.04.2011 pronunțată de Tribunalul C. ; decizia civilă nr.803/CA/14.09.2011, adresele nr.5692/22.07.2014 și nr.5633/18.07.2014
1.2. Pârâta, AJOFM C. a depus întâmpinare (f.66-70) prin care – pe cale de excepție, a solicitat: a) anularea cererii de chemare în judecată pentru nesuplinirea cerinței timbrajului, conform art.16 din OUG 80/2013; b) pe fondul cauzei, respingerea acțiunii pentru neîntrunirea cumulativă a condițiilor pentru acordarea daunelor interese moratorii, respectiv: obligația să fi ajuns la scadență; existența unei fapte ilicite și prejudiciabile a debitorului.
În apărare, pârâta susține că în referire la prima condiție, principalul efect moratoriu legal instituit prin OUG 71/2009 constă în amânarea exigibilității obligației, astfel că sumele acordate reclamanților nu sunt ajunse la scadență decât în limita tranșelor achitate până în prezent.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, opinează că nu poate fi reținută în sarcina instituției săvârșirea unei fapte ilicite sau prejudiciabile, deoarece AJOFM C. nu a făcut altceva decât să respecte prevederile unui act normativ emis cu respectarea principiilor constituționale și validat de Curtea Constituțională și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
1.3. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) a solicitat prin întâmpinare (f.77-79) respingerea acțiunii promovate în contra sa pentru lipsă calitate procesual pasivă, iar pe fondul cauzei apreciază acțiunea ca „ neîntemeiată și nelegală”.
1.4. La 16.12.2014, prin cererea de intervenție în interes propriu, E. A. I. a solicitat obligarea pârâtelor la plata daunelor moratorii, respectiv dobânzi legale reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin plata cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil prin titlul executoriu sentința civilă nr.1839/23.12.2008 –pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, modificată în parte prin decizia civilă nr.390/CA/21.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel C..
Cererea incidentală a fost argumentată prin aceleași motive - de fapt și de drept, expuse de reclamanți în cererea introductivă de instanță.
2. Măsurile dispuse pe parcursul cercetării judecătorești.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost admisă în principiu – la termenul de judecată din 20.01.2015, iar în considerarea disp.art.65 alin.3 c.pr.civ., a fost acordat termen pentru ca părțile litigante între care s-a stabilit inițial raportul juridic procesual să depună întâmpinare.
Excepția de netimbrarea invocată de pârâta AJOFM C. a fost respinsă pentru argumentele expuse în încheierea de ședință din 3.02.2015 (f.129), dată la care a fost încuviințată probațiunea și instanța a rămas în pronunțare.
În temeiul art.400 c.pr.civ., cauza a fost repusă pe rol, iar părțile au fost citate pentru termenul din 17.03.2015, cu mențiunea de a răspunde la excepția prescripție dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cuprinse între data emiterii titlurilor executorii și data de 29.09.2011. Reclamanții și-au precizat poziția procesuală prin „ note de ședință” (f.139-140), iar pârâta AJOFM C. prin adresa nr.1993/16.03.2015 (f.141).
3. Tribunalul,
din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
3.1. Premisele declanșării conflictului judiciar.
Funcționarii publici din cadrul AJOFM C. –beneficiari ai drepturilor recunoscute prin Decizia nr.390/21.10.2009 – care modifică în parte sentința civilă nr.1839/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, au adresat conducerii instituției - prin cererea înregistrată sub nr.5633/18.07.2014 (f.56), solicitarea de acordare a daunelor interese moratorii, respectiv a dobânzii legale aferente drepturilor bănești recunoscute prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Prin hotărârea judecătorească invocată, AJOFM C. a fost obligată la plata către reclamanți a suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare de la data de 1.01.2005 și până la pronunțare, corespunzător perioadei în care fiecare reclamant s-a aflat în raporturi de serviciu cu pârâta, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Angajatorul nu a răspuns cererii adresate de reclamanți, pe care a direcționat-o către ANOFM, cu solicitarea de „a dispune”.
Cum demersul administrativ a rămas fără rezultat a fost investită instanța de contencios administrativ, reclamanții și intervenineta în nume propriu apreciind nejustificat refuzul pârâtelor de a da curs cererii lor.
3.2. Normele juridice incidente. Soluția instanței.
Analiza cu precădere a apărării procesuale formulate de pârâta ANOFM, impusă de disp.art.248 c.pr.civ., relevă caracterul nefondat al excepției lipsei calității procesual pasive, concluzie argumentată prin cele ce urmează:
Este adevărat că reclamanții și intervenienta nu se află în raporturi de serviciu cu ANOFM – instituție publică de interes național, care are în subordine agențiile județene, unități cu personalitate juridică –sens în care stau disp.art.1 și 5 din Legea nr.202/2006.
În egală măsură însă, ANOFM are – potrivit art.6 din Legea nr.202/2006, prerogativa de a repartiza resursele financiare necesare structurilor deconcentrate.
Conform art.35 alin.(1) din Legea nr.500/2002 „ Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern, până la 30 septembrie a fiecărui an”.
ANOFM este ordonator principal de credite, iar AJOFM C. nu poate angaja cheltuieli decât în limita creditelor distribuite.
Chiar dacă doar AJOFM C. a fost parte în litigiile în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești prin care a fost stabilită obligația de plată a drepturilor salariale pentru care se solicită în prezenta cauză acordarea daunele moratorii, cum cererea de acordare a dobânzilor legale a fost direcționată către instituția centrală nu se poate susține cu temei că nu se justifică legitimarea procesual pasivă a ANOFM, excepția de procedură invocată urmând a fi respinsă.
Analiza pretențiilor deduse judecății de reclamanți și de intervenienta E. A. I. relevă caracterul întemeiat, în parte, al acestora.
Pentru a concluziona în acest sens, instanța are în vedere următoarele:
În speță, obiectul cererii introductive de instanță și al celei incidentale se circumscrie disp.art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, pârâtele nedând curs cererii prin care li s-a solicitat acordarea dobânzilor legale aferente drepturilor salariale recunoscute prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Fapt necontestat, reclamanților și intervenientei nu li s-au achitat în întregime creanțele stabilite prin titlurile executorii invocate în petitul cererilor deduse judecății, iar executarea silită a acestor titluri nu poate fi realizată, dată fiind eșalonarea plăților stabilită prin OUG nr.71/2009.
Faptul că prin decizia civilă nr.320/21.10.2009, s-a dispus ca sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare de la data de 1.01.2005 și până la pronunțare să fie actualizate în raport cu indicele de inflație la momentul plății nu justifică refuzul pârâtelor de acordare a dobânzii legale care reprezintă daune interese moratorii.
Astfel cum în mod constant s-a pronunțat practica judiciară „ dobânda reprezintă o sancțiune pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată, iar actualizarea cu indicele de inflație reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii, astfel încât nu se ajunge la o dublă reparație”.
Apărările pârâtelor - potrivit cu care nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru acordarea daunelor moratorii, întrucât efectul moratoriu legal instituit prin OUG 71/2009 constă în amânarea exigibilității obligației, respectiv că nu poate fi reținută în sarcina lor o faptă ilicită, nu pot fi primite în raport de considerentele Deciziei nr.2 din 17.04.2014 – obligatorie pentru instanțe, conform art.517 alin.4 c.pr.civ.
Prin hotărârea pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că „ În aplicarea disp.art.1082 și 1088 din codul civil din 1864, respectiv art.1531 ali.1, alin.2 teza I și art.1535 alin.1 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și 2 din ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011”.
Prin urmare, se reține îndreptățirea reclamanților și a intervenientei la acordarea dobânzii legale aferentă debitelor restante stabilite prin sentința civilă nr.1839/23.12.2008 –pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, modificată în parte prin decizia civilă nr.390/CA/21.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., iar suplimentar pentru reclamanta N. F. și sentința civilă nr.710/CA/28.04.2011 pronunțată de Tribunalul C..
Cu privire la perioada pentru care reclamanții și intervenienta sunt îndreptățiți la plata daunelor interese moratorii, Tribunalul apreciază că dobânda legală nu poate fi acordată decât începând cu data de 29.09.2011.
Se verifică susținerile reclamanților din cuprinsul „ notelor de ședință” prin care și-au precizat poziția procesuală față de excepția prescripției, invocată din oficiu de instanță, în sensul că potrivit art.268 alin.1 lit.c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termenul general de prescripție prevăzut de D.167/1958, care începe să curgă de la data nașterii dreptului material la acțiune.
Se va reține că în raport de disp.art.278 alin.1 din Codul muncii, termenelor de prescripție reglementate de art.268 din cod le sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958 privind începutul, suspendarea sau întreruperea curgerii lor.
Tribunalul nu își însușește punctul de vedere al reclamanților potrivit cu care prin plățile efectuate – care constituie un act de recunoaștere a creanței, a fost întrerupt cursul prescripției, potrivit art.167/1958 – dispoziție preluată în Codul civil, în art.2537 pct.1.
În cauză, sunt aplicabile dispozițiile anterioare intrării în vigoare a Codului civil, referitoare la prescripția extinctivă, câtă vreme în discuție sunt prescripții începute a fi curs mai înainte de 1 octombrie 2011.
Potrivit art.7 și art.12 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune iar, în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
În speță, nu s-au dovedit cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de prescripție de 3 ani, în condițiile în care hotărârile judecătorești executate parțial voluntar și cu privire la executarea cărora a fost emisă OUG nr.71/2009 – aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, acte normative care nu cuprins dispoziții privind plata dobânzii legale.
Prin plata parțială a drepturilor salariale stabilite prin hotărârile judecătorești irevocabile nu s-a recunoscut îndreptățirea reclamanților și a intervenientei și la plata dobânzii legale, având în vedere că aceasta nu a fost solicitată și nu a făcut obiectul judecății în cauzele în care au fost pronunțate titlurile executorii.
Invocarea practicii judiciare - cu referire la decizia civilă nr.651/8.08.2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, nu impune însușirea punctului de vedere susținut de reclamanți. Nu se poate vorbi despre conturarea liniei jurisprudențiale în sensul menționat prin hotărârea anexată notelor scrise, practica fiind neunitară chiar la nivelul Curții de Apel Pitești, instanță care la 2.12.2014 a sesizat ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, spre a se pronunța asupra modalității de interpretare a dispozițiilor art.16 lit.a și b și art.17 alin.3 din Decretul nr.167/1958, raportat la dispozițiile OUG nr.71/2009.
Prin urmare, pretențiile deduse judecății de obligare a pârâtelor la plata dobânzii legale pentru perioada anterioară datei de 29.09.2011, vor fi respinse ca prescrise.
În sensul celor ce preced, va fi admisă în parte atât acțiunea dedusă judecății, cât și cererea incidentală.
În temeiul art. 453 c.pr.civ., se va dispune obligarea pârâtelor la plata către fiecare reclamant a sumei de 100 lei – cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă București.
Admite în parte acțiunea - formulată de reclamanții B. I.-M., M. D., D. G., I. A. A., A. A., A. M. L., G. S., M. A., P. E., A. L., M. E., R. I., M. L., P. I. M., S. C., S. A. S., G. M., P. C., H. C. C., B. G., L. E. C., B. C. M., B. B. C. F., PIRVULET G., P. C., P. D., N. E. L., M. G., P. D., I. M. C., R. N., P. B., F. E., T. F. R., S. G. F., R. A. M., S. E., T. C., B. C., B. D., L. D., R. M., L. M., C. A., S. M., O. D., M. M., M. M., B. C. C., B. M. D., T. I., H. L. F., N. F., M. M. V., T. S., E. M., T. C., C. M., toți cu sediul procesual ales în C., ., ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-22, sector 4 și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județ C..
Obligă pârâtele să plătească reclamanților dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința civilă nr. 1839/23.12.2008 - astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 390/CA/2009, iar în ceea ce o privește pe reclamanta N. F. și la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești stabilite prin sentința civilă 710/2011 - irevocabilă prin decizia civilă nr. 803/CA/14.09.2011, sumele urmând a fi calculate de la data de 29.09.2011 și până la data plății efective.
Respinge pretențiile privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale pentru perioada anterioară datei de 29.09.2011, ca fiind prescrise.
Obligă pârâtele la plata către fiecare reclamant a sumei de 100 lei - cheltuieli de judecată.
Admite în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenienta E. A. I., cu domiciliul procesual ales în C., ., județ C..
Obligă pârâtele să plătească intervenientei dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința civilă nr. 1839/23.12.2008 - astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 390/CA/2009, calculată de la data de 29.09.2011 și până la data plății efective.
Respinge pretențiile de acordare a dobânzii legale pentru perioada anterioară datei de 29.09.2011, ca prescrise.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored. jud.A. N.
6 ex/ 29.04.2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 516/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 692/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
