Anulare act administrativ. Sentința nr. 1746/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1746/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 3305/120/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Târgoviște, .. 3
Județul Dâmbovița
Dosar nr._
SENTINȚĂ NR. 1746
Ședința publică de la data de 05 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte:
Jud. C. G.
Grefier: B. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe reclamantul C. I. A., CNP:_, domiciliat în comuna Băleni, . și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. V. M. I. din Aninoasa, sat Viforâta, .. 127A, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, având ca obiect „refuz soluționare cerere - taxa pe poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamant avocat V. M. I., cu împuternicire avocațială ., nr._/2014 la dosarul cauzei, fila nr. 9, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
procedura de citare legal îndeplinită.
Cerere legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 282 lei, chitanța ., nr._(12)/01.08.2014, aflată la dosarul cauzei – fila nr. 23.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare; după care,
Reclamantul prin avocat depune la dosarul cauzei dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv adresa nr._/16.07.2014 și arată că nu mai are alte cereri de formulat și excepții de invocat.
Tribunalul, declarându-se lămurit asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept ale cauzei, în raport de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamantul prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință restituirea sumei de 2821 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă și cheltuieli de judecată, taxă de timbru și onorariu de avocat conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ la data de 16.07.2014, reclamantul C. I. A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat, obligarea pârâților la restituirea sumei de 2821 lei, cu titlu de taxă pe poluare, solicitând totodată ca suma să fie reactualizată cu rata dobânzii legale calculate de la data plății nedatorate până la restituirea efectivă și la plata cheltuielilor de judecată, taxă de timbru și onorariu avocat.
În motivarea cererii, se arată că a achiziționat autoturismul second-hand marca Opel, înmatriculat pentru prima dată în Germania, stat membru al U.E., iar pentru înmatricularea în România, i s-a imputat taxa de poluare în cuantumul de mai sus, conform OUG nr. 50/2008, achitată cu chitanța ., nr._/13.10.2010.
Apreciază că această taxă contravine reglementărilor U.E., acceptate și de către România prin Tratatul CE semnat la data de 01.01.2007, prevăzut în anexa 4, conform căreia pentru autoturisme și autoturisme de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 01.01.2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau achiziționării de pe piața internă, taxă specială nu se datorează, respectiv art. 110 din aceleași Tratat versiunea consolidată, prin care se statuează faptul că „nici un stat membru nu aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare” și „nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natura să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
De asemenea, apreciază că OUG nr. 50/2008, creează discriminări între autovehiculele noi produse, între cele second-hand importate din state membre ale comunității europene și cele deja înmatriculate, negând principiul „poluatorul plătește”, iar potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”, autoritatea judecătorească trebuind să garanteze aducerea la îndeplinire a acestor dispoziții.
Cu titlu de exemplu invocă decizia C./Enel (1964), cazul Simmenthal (1976), cauza conexată Nadasi și N., unde a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atât timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima oară în circulație pe teritoriul unui stat membru și prin urmare, din jurisprudența Curții se desprinde că această taxă specială de primă înmatriculare, este în fapt, o taxă vamală și mai mult S. R. o percepe ca taxă pe poluare a autovehiculelor, nefiind în acord cu prevederile normelor U.E.
Se mai arată că CJUE în cauza C-402/2009 a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 218 din OG nr. 92/2003, art. 25, 28, 90 și 92 din Tratatul CE, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 992-997 Cod civil, art. 1092 cod civil – plata nedatorată, art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, în ceea ce privește folosul nerealizat și art. 120 pct. 7 din Codul fiscal.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, fiind depuse următoarele înscrisuri în copii certificate: împuternicire avocațială, chitanța ., nr._/13.10.2010, decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/13.10.2010, certificatul de înmatriculare în traducere legalizată și în limba de proveniență, contractul de vânzare-cumpărare pentru au autovehicul folosit în traducere legalizată, actul de identitate reclamant, anexa la certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului (filele 9-19).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 282 lei, chitanța ., nr._(12)/01.08.2014, aflată la dosarul cauzei – fila nr. 23.
La data de 29.08.2014, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – ANAF- DGRFP Ploiești – AJFP Dâmbovița, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât legislația în vigoare prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, organele fiscale fiind obligate să aplice prevederile dispozițiilor OG nr. 50/2008 de modificare a Legii nr. 571/2003.
S-a arătat că din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul Comunității Europene nu a fost încălcat prin instituirea acestei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare.
S-a precizat că opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește”.
S-a arătat, de asemenea, că în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003, iar restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) – h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Cu privire la capătul de cerere privind calculul dobânzii legale, apreciază aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, în temeiul titlului, stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii, prin urmare apreciază acest capăt de cerere ca fiind inadmisibil.
Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Legea nr. 571/2003, OUG nr. 50/2008, OMFP nr. 1899/2004, OMEP nr. 418/2007, Legea nr. 157/2005, Constituția României și art. 205, 206 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin. 1 cpt. 2 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Pe fondul cererii reclamantului, tribunalul reține că solicitarea acestuia este întemeiată pentru motivele ce succed:
Reclamantul a achiziționat autovehiculul marca Opel Combo - C, an fabricație 2006, înmatriculat anterior, într-un stat membru UE, la data de 10.11.2006, în Germania, conform certificatului de înmatriculare în traducere legalizată - fila nr. 12.
Pentru înmatricularea in România a acestui autoturism, reclamantul a plătit taxa pe poluare în sumă de 2821 lei, cu chitanța ., nr._/13.10.2010.
Reclamantul a formulat cerere de restituire la data de 16.07.2014 prin adresa nr._ înregistrată la A.F.P. Târgoviște.
Curtea Europeană de Justiție a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că: procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa pe poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Prin urmare, Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența CJUE și ÎCCJ, având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantului, constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1082 și 1084 Cod Civil (vechi), constând în dobânda legală calculată potrivit art. 124 coroborat cu art. 70 alin. 1 Cod Procedură Fiscală și a Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1899/2004 privind procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor.
Potrivit art. 453 Noul Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata sumei de 982 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul C. I. A., CNP:_, domiciliat în comuna Băleni, . și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. V. M. I. din Aninoasa, sat Viforâta, .. 127A, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 2821 lei actualizată cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă, reprezentând taxă pe poluare și a sumei de lei 982 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița, în conformitate cu art. 83 (3) și 84 (2) Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 Decembrie 2014.
Președinte, Grefier,
Jud. C. G. B. S.
Red. /Tehn. C.Gh. /S.B.
Ex. 7/23.12.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1121/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 490/2014.... → |
|---|
