Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1121/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1121/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 1293/120/2014
Dosar nr._ taxă poluare
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1121
Ședința publică din data de 30 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - E. I.
GREFIER - E. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul R. C., domiciliat în ., județul Dâmbovița, CNP_ și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetelor de Avocat Asociate „A. P. –E.- T. I.” din Moreni, ., nr. 56, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6, prin care a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 2338 lei, reprezentând taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii efective.
Cererea a fost legal timbrată cu 250 lei, taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței . nr._/25.02.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul prin av. D. C., conform delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele: cauza se află la primul termen de judecată în fond; la data de 08.04.2014, pârâta DGRFP Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a depus întâmpinare, comunicată reclamantului, conform art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă; după care,
În temeiul art. 131 NCPC, instanța verificând competența de soluționare a prezentei cauzei și având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 din Legea 554/2004, coroborate cu art. 95 pct. 4 NCPC, reține competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat D. C. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 254 coroborat cu art. 258 NCPC, tribunalul încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Raportat la probele propuse și încuviințate, în baza art. 238 NCPC, instanța estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul reclamantului în susținerea cererii.
Av. D. C., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, obligarea pârâților la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, în cuantum de 2338 lei, cu dobânda legală aferentă și plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu apărător, conform chitanței în cuantum de 500 lei, pe care o depune la dosar.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr._, reclamantul R. C. a chemat în judecată pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 2338 lei, reprezentând taxă pe poluare, cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii sumei.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că la data de 08.10.2009 a achitat suma de 2338 lei cu titlu de taxă pe poluare, cu chitanța . nr._ conform calculului Trezoreriei Moreni și deciziei nr._/08.10.2009, taxă impusă de prevederile OUG nr. 50/2008, în vederea înmatriculării unui autoturism achiziționat din spațiul comunitar.
În opinia reclamantului, dreptul la restituirea sumelor plătite cu titlu de taxă pe poluare izvorăște din aplicarea directă a normelor de drept comunitar, în speță art. 110 (exart. 90 paragraful 1) din Tratatul de constituire a UE, independent de soarta actului cu caracter fiscal emis în vederea perceperii acestei taxe, act emis în baza unor norme legale interne ce contravin dreptului comunitar și care, în baza dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, urmează a fi ignorate în causa pendinte.
În continuare, reclamantul susține că OUG nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor art. 110 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor noi produse în România, or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate provin din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând alegerea consumatorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 110 din Tratat, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 117 alin. 1 lit. d) Cod procedură fiscală, art. 1084 rap. la art. 1082 Cod civil, în ceea ce privește folosul nerealizat, respectiv dobânda legală calculată de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective a acesteia.
În probațiune s-au depus la dosar, în copie, decizia de calcul al taxei pe poluare emisă de AFP Moreni, chitanța de plată a sumei de 2338 lei, cererea de restituire a taxei, înregistrată la Serviciul Fiscal Orășenesc Moreni sub nr. 7330/28.02.2014 și răspunsul acestei instituții, carte identitate reclamant, referat de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, înscrisuri care atestă proveniența autoturismului dintr-un stat membru al UE, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului.
Prin întâmpinarea formulată în temeiul art. 205 Cod Procedură Civilă, DGRFP Ploiești – AJFP Dâmbovița, a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nelegală și netemeinică. Se arată că decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule a fost emisă conform OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, la data intrării acesteia în vigoare abrogându-se art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și eliminarea reglementărilor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 3 ani. În acest context, a fost necesar să se întreprindă unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor Curții Constituționale ale art. 148, pârâtele arată că potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005, „legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor”.
Totodată, art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare. Pârâta precizează faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte. Față de pretinsa încălcare a disp. art. 110 din TCE, invocată de reclamantă, pârâta arată că acestea au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Taxa pe poluare se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine, iar principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei pe poluare este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Pârâta apreciază, totodată, că dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală nu sunt aplicabile în speță întrucât restituirea solicitată de reclamantă nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a)-h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Totodată, pârâta arată că restituirea taxei se face conform condițiilor reglementate în art. 8 din OUG nr. 50/2008, iar reclamantul nu se regăsește în nici un dintre condițiile enumerate la acest articol.
Se solicită respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale, ca inadmisibil, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora, cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, în temeiul unui titlu, cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii – art. 117 alin. 1 lit. f.
În ce privește plata cheltuielilor de judecată, se solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea în lipsa potrivit art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Tribunalul, analizând cererea reclamantului, în raport de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente cauzei, reține următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 2338 lei, cu chitanța . nr._/08.10.2009, pentru înmatricularea în România a autoturismului marca Volkswagen Golf, . WVWZZZ1HZTP376413, înmatriculat pentru prima dată în Germania, la data de 29.04.1996, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamant (fila 17).
Curtea Europeană de Justiție a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratat).
Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența CJUE și ÎCCJ, având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantului, constatând că suma plătită de acesta nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1084 coroborat cu art. 1082 Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei de poluare – 08.10.2009 – și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 750 lei, către reclamant, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamantul R. C., domiciliat în ., județul Dâmbovița, CNP_ și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetelor de Avocat Asociate „A. P. –E.- T. I.” din Moreni, ., nr. 56, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 2338 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală aferentă, calculată începând cu data de 08 octombrie 2009, până la restituirea efectivă.
Obligă pârâții la plata sumei de 750 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2014.
P., Grefier,
E. I. E. B.
Red.E.I./Tehnored.E.B.
7 expl./ 03.07.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 442/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1746/2014. Tribunalul... → |
|---|
