Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 749/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 749/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 6907/120/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚĂ NR. 749
Ședința publică de la data de 29.04.2014
Instanța constituită din:
P.: A. L. B.
Grefier: D. D.
Pe rol se află soluționarea cererii privind pe reclamantul Ș. D., domiciliat în comuna Văleni Dâmbovița, .. 656, județ Dâmbovița, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat O. S., din Șotânga, ., nr. 297, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, din Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, având ca obiect „refuz soluționare cerere – restituire taxă primă înmatriculare”.
Cerere legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 300 lei, achitată cu chitanța . nr._/5.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și depunerea la dosar, a următoarelor înscrisuri: la 24.01.2014 întâmpinare din partea Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești-prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, la după care, Tribunalul, după care:
Tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 Noul Cod procedura Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 95 alin. 1 pct. 1 și 4 din Noul Cod procedură civilă și conform art. 238 Cod procedură civilă, apreciază că prezenta cauză se poate judeca la termenul de față și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul Ș. D., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Administrația F. pentru Mediu și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 4081 lei, reprezentând contravaloare taxă de primă înmatriculare.
Reclamantul susține că, a achitat suma de 4081 lei, suma de 4081 lei, cu titlu de taxă pe poluare, cu chitanța ., nr._/2008, conform calcului Trezoreriei Târgoviște, iar calculul acestei taxe s-a materializat în decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule, nr. 3167/31.07.2008, taxă impusă de prevederile OUG nr. 50/2008, în vederea înmatriculării unui autoturism achiziționat din spațiul comunitar, Opel Astra C., nr. identificare WOLOTGF_.
Reclamantul a susținut că a solicitat restituirea acestei taxe ca fiind contrară normelor comunitare, prin adresa nr._/11.12.2013, însa cererea sa a fost respinsă.
Astfel, dreptul la restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare izvorăște din aplicarea directă a normelor de drept comunitar, în speță art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a CE, independent de soarta actului cu caracter fiscal emis în vederea perceperii acestei taxe, act emis în baza unor norme legale interne ce contravin dreptului comunitar și care, în baza dispozițiilor ari. 148 alin. 2 din Constituția României urmează a fi ignorate în causa pendente.
Astfel, prin aplicarea directă a dreptului comunitar, regulile procedurale specifice materiei fiscale, ce țin de circuitul sumelor de bani achitate cu litiu de laxă de poluare, nu au incidență întrucât, prin prisma dispozițiilor ari. 148 alin 2 din Constituție, cererea de restituire a unei sume de bani ce a fost achitată pentru prima înmatriculare a unui autovehicul pe baza normelor juridice naționale (OUG 50/2008 în concret) vizează, practic, un raport juridic al reclamantului cu S. R., prin intermediul unei autorități publice cu care s-a stabilit raportul juridic concret dintre reclamant (ca plătitor, devenii creditor) și organul pârât ( care a încasat suma, devenind debitor al obligației de restituire a acesteia în ipoteza aplicării directe a dreptului comunitar).
Reclamantul menționează că, premisa aplicării directe a normelor de drept comunitar este aceea că reglementarea națională specială ( OUG 50/2008) contravine anumitor norme de drept comunitar ( art. 110, exart. 90 paragraf 1 din TCE), cum se reține în speța de față, atunci raporturile juridice dintre acesta și pârâte nu pot fi decât uncle generale, supuse dreptului comun, norma de drept comunitar anulând, practic, sfera de aplicare a normei juridice naționale discordante, ipoteză în care și celelalte norme juridice speciale conexe pentru raportul juridic inițial ( cele din Codul de procedură fiscală cu aplicabilitate în OUG 50/2008) nu mai pot fi aplicabile, ci devin aplicabile normele juridice de drept comun din dreptul intern care reglementează raporturile juridice de drept comun dintre un debitor și creditorul său. cu particularitățile date de dispozițiile constituționale direct aplicabile, anume art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită.
Conform art. 110 ( exart. 90 paragraful (1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene " niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". Astfel, prevederile menționate de Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
OUG nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instiuire a Comunității Europene întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate provin din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală diminuează, sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând, astfel, alegerea consumatorului.
Pentru recuperarea integrală a prejudiciului se solicită obligarea pârâților, în baza art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, la achitarea către reclamant a folosului nerealizat, respectiv la restituirea sumei încasate actualizată cu rata dobânzii legale calculate de la data încasării până la data restituirii efective a taxei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 110 din Tratat, ari. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 117 alin. 1, lit. d) din Codul de procedură fiscală, art. 1084 raportat la art. 1082 Cod Civil. în ceea ce privește folosul nerealizat, respectiv dobânda legală calculată de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective a acesteia.
Au fost anexate cererii de chemare în judecată, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr._/11.12.2013; cererea de restituire nr._/11.12.2013; carte de identitate a vehiculului; chitanța . nr._/27.07.2007; înștiințare de restituire a sumelor reprezentând diferență între taxa specială pentru autovehicule și taxa de poluare, nr. 3617/31.07.2008; documente de proveniență ale autoturismului și împuternicire avocațială.
La data de 24.01.2014 Direcția G. a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
S-a susținut prin întâmpinare că, decizia de calcul pentru autovehicule a fost emisă conform OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării în vigoarea a acesteia abrogându-se dispozițiile art. 214 ind. 1-214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale UE, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și introducerea ei în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prin art. 1 pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003.
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005, semnat de România la 25.04.2005, legea cadru Europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor”.
Totodată, art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale UE, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Astfel, legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene se susține că nu sunt incidente, întrucât taxa de poluare trebuie plătită conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 ași art. 9.
Totodată, în speța de față, reclamantul nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute la art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008 și, ca atare, obligația de plată a taxei îi revine ca fiind legal datorată.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art. 110 după consolidarea tratatului au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Se mai arată că, principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei de poluare este un principiu acceptat la nivelul UE, iar 18 state membre ale UE practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Pârâta solicită și respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale și cel privind plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, analizând cererea reclamantului, în raport de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente cauzei, reține următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților și având în vedere textele de lege incidente în materie, tribunalul apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat cu chitanța ., nr._/27.07.2007, suma de 6027 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, pentru autovehiculul marca Opel, nr. de identificare WOLOTGF_, procurat dintr-un stat membru UE, unde a fost înmatriculat în circulație la 8.08.2002.
La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.214 1 214 3 din Codul fiscal și pct. 31 1 -312 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare .
Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone .
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța constată că dispozițiile art. 214 indice 1 -214 indice 3 din Codul Fiscal sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 6027 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE.
Tribunalul reține și faptul că la data de 31.07.2008 reclamantul a beneficiat de restituirea diferenței între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, în cuantum de 1946 lei, așa cum rezultă din înștiințarea de restituire nr. 3617/31.07.2008 emisă de AFP Voinești, (fila 13), deși acesta era îndreptățit, potrivit considerentelor mai înainte arătate, la primirea întregii sume achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România, în cauză devenind incidente dispozițiile art. 117 lit. d) Cod procedură civilă fiscală, atât timp cât încasarea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, s-a realizat „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”, situație în care dreptul contribuabilului de a cere restituirea sumei se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În raport de considerentele expuse, tribunalul constată că suma plătită de reclamant, cu titlu de primă înmatriculare, este contrară dispozițiilor comunitare și se impune restituirea ei, motiv pentru care acțiunea urmează a fi admisă, iar pârâții vor fi obligați la restituirea către reclamant a sumei reprezentând diferență între taxa de primă înmatriculare și taxa pe poluare.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1084 coroborat cu art. 1082 Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei (27.07.2007) și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
Potrivit art. 453 Noul Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea reclamantului Ș. D., domiciliat în comuna Văleni Dâmbovița, .. 656, județ Dâmbovița, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat O. S., din Șotânga, ., nr. 297, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, din Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294 și, în consecință:
Obligă pârâții să restituie reclamantului, suma solicitată de 4081 lei, reprezentând diferență taxă prima înmatriculare și taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data plății (27.07.2007)și până la restituirea efectivă și 300 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată in ședința publică din 29.04.2014.
Președinte Grefier
A. L. B. D. D.
Red. ALB/tehnored. ALB
7 ex. /26.05.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 673/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 561/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
