Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 673/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 673/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 3842/232/2013
Dosar nr._ apel pl. contraventionala
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 673
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – M. D.
Judecător –G. C.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelului apelantul-petent N. G., domiciliat în comuna P., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 686/30.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județ Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională.
Cererea de apel este timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței nr._/26.11.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul petent N. G., lipsă fiind intimatul IPJ Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă că apelantul petent nu a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru și că în procedura de regularizare a cererii de apel a fost depusă la dosar întâmpinare formulată de IPJ Dâmbovița și răspuns la întâmpinare formulat de apelantul petent, după care:
Instanța procedează la identificarea apelantului petent N. G. care se legitimează cu CI . nr._ emisă de SPCLEP Găești, CNP_.
Instanța ia act că apelantul petent a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe noi în apel.
Apelantul petent N. G. solicită admiterea probei cu un martor, care nu a fost audiat și care este prezent în sală.
Instanța, din oficiu,având în vedere că apelantul reclamant nu a cerut prin cererea de apel proba cu un martor solicitată la acest termen, așa cum este prevăzut la art. 470 alin.1 lit. d Cod procedură civilă, pune în discuția părților decăderea apelantei din dreptul de a propune probe în susținerea apelului.
Apelantul petent N. G. lasă la aprecierea instanței.
Conform art. 470 alin.3 Cod procedură civilă, care prevede că cerințele de la art.470 alin.1 lit.c și d sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii, instanța respinge, ca tardivă, cererea formulată de apelantul petent cu privire la proba cu un martor solicitată în susținerea apelului.
Tribunalul, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen de judecată, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen, care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat, tribunalul în baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă .
Apelantul petent N. G. solicită admiterea apelului, anularea procesului verbal de contravenție și, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 686/30.04.2014, pronunțată de către Judecătoria Găești, în dosarul nr._, instanța a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul N. G., în contradictoriu cu intimatul I. Poliției Județean Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/26.10.2013 întocmit de agent constatator din cadrul IPJ Dâmbovița – Postul de Poliție P., în temeiul art. 19 alin. 1 lit. b și art. 21 alin. 1 lit. k din Legea nr. 17/2010, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 2000 lei și amendă de 1000 lei, reținându-se că la data de 26.10.2013, ora 14,03, a fost depistat pe DJ 702 G, I., transportând cu un atelaj hipo, material lemnos, diverse esențe tari și moi, fără a deține aviz de însoțire pentru acesta și a refuzat să transporte materialul lemnos la locul indicat de agentul constatator.
Procesul verbal este întocmit în lipsa petentului, situație atestată de martorul D. N. A., precizându-se că petentul a părăsit locul constatării faptei fără încuviințarea agentului constatator.
Plângerea a fost formulată în cadrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, trecând la verificarea legalității procesului verbal, instanța a constatat că în cauză nu există nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din același act normativ. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Analizând temeinicia procesului verbal atacat, instanța a constatat că înscrisul depus la dosar de intimat, respectiv fotografia, coroborat cu declarația martorului D. N. A., propus de intimat, dovedesc realitatea primei fapte reținute de agentul de poliție în actul constatator, respectiv la data de 26.10.2013, ora 14,03, a transportat cu un atelaj hipo, pe DJ 702 G, I., jud. Dâmbovița, material lemnos, diverse esențe tari și moi, fără a deține aviz de însoțire pentru acesta.
Instanța a apreciat că nu pot fi reținute declarațiile martorilor propuși de petent, deoarece acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, în timp ce martorul S. M. susține că lemnele erau crăci de zarzăr și plop provenite din curățenia efectuată în curtea martorului R. N., acest din urmă martor susține că lemnele proveneau de la un zarzăr și de la un măr uscat din curtea lui, pe care petentul, ginerele lui, l-a ajutat să îi taie, iar din fotografia depusă la dosar de intimat rezultă că în căruță exista cel puțin un trunchi gros de arbore.
Ținând seama că declarațiile martorilor propuși de petent sunt contradictorii și nu se coroborează nici cu susținerile petentului din plângere, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada că lemnele transportate de petent în atelajul hipo proveneau din curtea martorului R. N..
Potrivit art. 19 alin. 1 lit. k din Legea nr. 171/2010, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2000 lei până la 5000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză, transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora prevăzute de normele în vigoare privind circulația materialelor lemnoase.
Față de acestea, instanța a constatat că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a primei faptei pentru care a fost sancționat prin procesul verbal atacat.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța a apreciat că ea a fost corect individualizată de agentul constatator, cu respectarea limitelor stabilite de textul de lege menționat, respectiv în cuantumul minim prevăzut de lege.
Cât privește cea de a doua faptă constând în refuzul de a transporta materialele lemnoase la locul indicat de agentul constatator, instanța a reținut că aceasta a fost constatată direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal beneficiază, sub acest aspect, de prezumția de temeinicie. În plus, situația de fapt reținută de agentul constatator rezultă și din depoziția martorului D. N. D..
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 lit. k din Legea nr. 171/2010, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei, refuzul transportatorului de a transporta materialele lemnoase confiscate sau reținute în vederea confiscării la locul indicat de agentul constatator.
Față de acestea, instanța a constatat că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție și a celei de a doua fapte reținute în sarcina sa, iar amenda aplicată este în cuantumul minim prevăzut de textul de lege menționat.
În această situație, instanța a apreciat că procesul verbal atacat este legal și temeinic, iar plângerea petentului este neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, petentul N. G., care a solicitat desființarea sentinței de fond si anularea procesului-verbal de contravenție atacat cu consecința exonerării de plata a amenzii aplicate.
În susținerea apelului, apelantul - petent a susținut că sentința atacată este nelegala si netemeinica, întrucât materialul lemnos ce s-a reținut ca l-ar transporta fara documente de proveniența nu era sustras, ci era rezultat din fasonarea unor pomi din gospodăria socrului său Radulea N. si a cumnatului său Radulea A., aflata în ., nr. 233, județul Dambovita și apreciază că pentru aceasta categorie de material lemnos nu este nevoie de aviz de însotire, întrucat nu provine din amenajamente silvice.
In subsidiar, daca nu se va anula procesul-verbal de contravenție, apelantul arată ca sancțiunea aplicata este prea severa, în raport cu gravitatea faptei si solicită reindividualizarea sancțiunii, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu avertisment, fapta fiind de gravitate redusa.
În sprijinul solicitărilor sale, apelantul a invocat prevederile art. 7 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în conformitate cu care avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă si prevederile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
La data de 18.09.2014, intimatul IPJ Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică si legală, învederând următoarele considerente :.
Din apelul formulat de apelantul petent se observa ca acesta, nici la data judecării fondului si nici la data înregistrării apelului, nu deținea aviz de însoțire a materialului lemnos.
De asemenea, cu privire la susținerile apelantului referitor la proveniența materialului lemnos, se apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, din materialul probator rezultând că transporta în căruță material lemnos, din care cel puțin o piesă era sub forma de trunchi.
Atât în plângerea contravențională, cât și în cererea de apel, apelantul a arătat că transporta crăci, rezultate din curățirea unor arbori, aflați pe proprietatea unor rude, dar instanța de fond procedând la audierea rudelor respective, a constatat că există contradicții, atât între declarațiile acestora, cât și între declarațiile acestora si declarația apelantului ; în aceste condiții, în mod temeinic si legal, a îndepărtat declarațiile martorilor.
Având în vedere neadevărul vădit al susținerilor apelantului, precum și faptul că nici în prezent nu deține aviz de însoțire pentru materialul lemnos, este evident că acesta a comis prima contravenție pentru care a fost sancționat.
Cu privire la cea de-a doua contravenție, intimatul susține că în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta a fost constatată în mod direct si nemijlocit, se bucură de prezumția relativă de legalitate si veridicitate, prezumție care nu a fost răsturnată, prin probe, de apelant și, mai mult, constatarea directa a lucrătorului de politic este confirmată și de declarația numitului D. N. A., martor ocular la comiterea contravenției.
Apelantul nu a recunoscut comiterea faptelor antisociale si a încercat sa inducă în eroare instanța, inclusiv prezentând în ședință martori care au relatat aspecte nereale, fiind de luat în seamă și atitudinea apelantului față de lucrătorii de poliție, refuzând să ducă materialul lemnos la locul indicat, fapt ce conduce la concluzia că acest refuz este o probă indirectă a comiterii primei contravenții.
Dată fiind situația dezastruoasă a pădurilor, s-a demarat programul „ Scutul Pădurii” acțiune ce are ca obiectiv depistarea și sancționarea persoanelor care sustrag și comercializează material lemnos, iar în cazul în care s-ar înlocui amenda cu avertismentul, ar fi încurajată activitatea apelantului petent să continue activitatea contravențională, știind că nu îi va fi aplicată nicio sancțiune care să îl afecteze efectiv.
Apelantul petent N. G. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat o parte din motivele din cererea de apel și, în plus, a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte de natură contravențională la regimul silvic.
Cu privire la acțiunea „Scutul Pădurii” ,invocată de intimat, apelantul petent susține că agentul de politie care a încheiat procesul - verbal de contravenție trebuia sa facă referire în conținutul său la rubrica — descrierea faptei, numărul arborilor despre care face vorbire, esența acestora (salcâm, plop, stejar și nicidecum - esențe tari si moi, precum si despre proveniența acestora (locul de unde s-ar fi pretins ca au fost sustrase - din ce pădure).
În opinia sa, instanța de fond trebuia sa aibă în vedere la pronunțarea hotărârii declarațiile martorilor propuși de acesta si nicidecum sa le îndepărteze, iar în ceea ce privește avizul de însoțire, acesta se obține doar pentru cazurile de tăieri autorizate de ocolul silvic și nicidecum atunci când se efectuează o curățire a arborilor din gospodărie.
Analizând apelul în baza actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor hotărârii atacate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele :
Din ansamblul probator administrat în cauză: procesul verbal . nr._/26.10.2013, planșele foto ( filele 20, 28 și 29 dosar fond ), declarațiile martorului D. N. – A. ( cea olografă, fila 21 dosar fond și cea dată în fața instanței de fond ( filele 38 – 39 ), rezultă în mod clar că apelantul a săvârșit faptele pentru care a fost sancționat cu amendă de 2.000 lei și 1.000 lei.
Astfel, în data de 26.10.2013, în jurul orelor 14:03, pe DJ 702 I., a fost depistat transportând într-o căruță material lemnos/esență tari și moi, fără a deține aviz de însoțire și a refuzat să transporte materialul lemnos la locul indicat de agentul de poliție – fapte ce constituie contravențiile prev. de art. 19 alin. 1 lit. b, respectiv art. 21 alin. 1 lit. k din Legea nr. 171/2010.
Faptele astfel descrise au fost constatate în mod direct, nemijlocit și personal de lucrătorul de poliție ( care a fotografiat materialul lemnos transportat, planșe foto – fila 20 dosar fond), ceea ce înseamnă că procesul verbal beneficiază de o prezumție de legalitate și veridicitate și urmează a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi.
Într-adevăr, cele două declarații ale martorului D. și planșa foto a materialului lemnos găsit în căruță ( fila 20 dosar fond ), susțin mențiunile din procesul verbal de contravenție cu privire la caracteristicile acestuia, fiind vorba de esență tari/moi și nu „ resturi, crăci obținute din fasonarea a doi zarzări aflați în curtea cumnatului, numitul R. A.” conform plângerii contravenționale.
Martorii audiați la propunerea apelantului arată că „lemnele erau și crăci și lemne mai groase și erau de zarzăr și de plop. . . „ (declarația martor S. M., fila 30 dosar fond) sau „. . . un zarzăr și un măr uscat . . . ( declarație martor R. N. – fila 32 dosar fond ).
Rezultă așadar că sunt descrieri diferite – ale petiționarului și a celor doi martori cu privire la felul materialului lemnos găsit în căruță, aspecte ce se coroborează cu refuzul ferm al apelantului de a nu transporta materialul lemnos în locul indicat, pentru verificare de către un pădurar – evidențiind astfel concluzia că martorii nu au perceput în mod corect împrejurările în care s-a petrecut faptul relatat.
De asemenea, martorul D. N. A. a declarat ( fila 21 dosar fond ) că „ . . . agentul de poliție i-a spus că-i va confisca lemnele și să le transporte la post sau la ocol, iar acesta a refuzat categoric, am auzit când organul de poliție i-a cerut să rămână pe loc pentru a cuba materialul, iar la întoarcerea organului de poliție, N. G. părăsise locul controlului ” ( declarație necontrazisă de depoziția dată în instanță ).
Concluzia instanței de fond, în sensul că apelantul – contravenient a săvârșit faptele menționate în procesul verbal, este întemeiată pe probele administrate în cauză ( mai sus arătate ), așa că, în cauză, prezumția relativă de legalitate și veridicitate a actului constatator nu a fost infirmată de vreo probă administrată de apelant și care să evidențieze în mod temeinic o altă situație de fapt.
Nici instanța de control judiciar nu poate primi ca întemeiată susținerea de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 raportate la circumstanțele reale și personale ale cauzei ( mai sus descrise ) și din care rezultă pericolul social concret al celor două fapte, dat de împrejurările în care au fost săvârșite, de modul și de mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și conduita apelantului – contravenient.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat, păstrând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-petent N. G., domiciliat în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 686/30.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2014.
Președinte,Judecător,
M. D. G. C.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. C.G.
Tehnored AB/ȘEM
4 ex/ 2.02.2015
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Judecator fond – M. E. N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 672/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 749/2014. Tribunalul... → |
|---|
