Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 299/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 2614/232/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA A II A CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR 299
Ședința publică din data de 04.06.2014
Completul constituit din:
Președinte: G. A. M.
Judecător: A. L. B.
Grefier: J. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., nr 64, județ Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul-petent F. R. CONSTANATIN cu domiciliul în Râmnicu V., . 9, . împotriva sentinței nr. 2563/28.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Găești în dosarul nr_, având ca obiect plângere contravențională.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar au fost depuse înscrisuri din partea apelantului.
În temeiul dispozițiilor art 131 raportat la art 95 alin 2 N.c.pr.civ, instanța văzând că apelul formulat vizează o sentință pronunțată de Judecătoria Găești, constată că Tribunalul Dâmbovița este competent să soluționeze prezenta cerere.
Tribunalul în temeiul art.482 raportat la art 478, art 254 și art 258 c.pr.civ, urmează a soluționa cauza pe baza probelor administrate în fața primei instanțe, iar în ceea ce privește cererea de probatorii depusă de apelantă, o respinge ca neconcludentă.
Instanța, considerându-se lămurită asupra împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 N.C.P.C., închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr 2563/28.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Găești a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul F. R. CONSTANATIN și a fost anulat procesul verbal de contravenție . nr_/10.07.2013.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.07.2013 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei și reținerea permisului de conducere, deoarece la data de 10.07.2013, în jurul orelor 14,48, pe D.N.72, a condus autoturismul Ford cu nr._, în localitatea P. de M., în dreptul imobilului 23, cu viteza de 104 km/h, fiind înregistrat de cinemometrul radar Autovision, . 223, montat pe autospeciala MAI_.
Verificând legalitatea procesului – verbal atacat conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat ca acesta este legal întocmit, agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Dâmbovița fiind competent a constata contravenții și a aplica sancțiuni în baza H.G. 1391/2006, respectiv a O.U.G. nr. 195/2002, republicată, iar fapta reținută în sarcina petentului se circumscrie prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
De asemenea, instanța a reținut că procesul-verbal întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 16 si 17 din OG 2/2001, iar sancțiunea contravențională dispusă este individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Raportat la mențiunile cuprinse în procesul verbal, locul săvârșirii contravenției a fost individualizat corespunzător, iar contravenția suficient descrisă.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, săvârșirea faptei imputată în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor pct. 3.1.1 lit. c din Norma de metrologie legală NML 021-05/23.11.2005, aprobată prin Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, „pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de: (...) în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de: ± 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h”.
În cauza de față, intimatul nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că la măsurarea vitezei autovehiculului petentului s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată precizată anterior.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că măsurarea vitezei autovehiculului petentului face dovada absolută până la limita minimă de la care încep erorile de măsurare, respectiv până la 99,84 km/h (104 km valoarea măsurată – 4 % din valoarea măsurată).
Ca urmare, raportat la această viteză, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul - prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, întrucât nu s-a făcut dovada cu certitudine a existenței unei depășiri cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, ci doar depășirea cu 49,84 km/h a vitezei maxime admise, faptă care întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. 195/2002.
Împotriva sentinței nr 2563/28.11.2013 a fost declarat apel de către apelanta-intimată INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și pe fond respingerea cererii formulate de reclamant.
Prin motivele de apel depuse la dosar apelanta a arătat că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală.
Fapta pentru care a fost sancționat petentul a fost constatată de un lucrător de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, atestat pentru operarea cinemometrului folosit și cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Instanța de fond în mod eronat, analizând filmarea realizată de apăratul cinemometru, a aplicat la viteza cu care a fost înregistrat autoturismul intimatului eroarea maximă tolerată prevăzută de NML 021-05, concluzionând că IJP nu a făcut dovada depășirii de către intimat, cu mai mult de 50 KM/h a vitezei maxime admise.
Prin adresa nr 6032/16.10.2013 Institutul Național de Metrologic, instituția emitentă a Ordinului nr 301/2005 a explicat în detaliu modalitatea de aplicare a prevederilor acestui act normativ.
Dincolo de orice dubiu instanța de fond în mod greșit a aplicat eroarea maximă tolerată la viteza înregistrată în trafic de cinemometrul utilizat, care, așa cum rezultă din cuprinsul buletinului de verificare metrologică avea verificarea metrologică periodică valabilă.
În drept a invocat prevederile art 466 și 480 alin 2 C.pr.civ.
Intimatul-petent a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate, ca fiind legală și temeinică. .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarea situație de fapt:
Fapta reținută în sarcina intimatei petente prin procesul-verbal atacat constă în aceea că la data de 10.07.2013, ora 14,48, pe DN 72, în localitatea P. de M., în dreptul imob. 23, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h, înregistrată de aparatul radar . 223, montat pe autospeciala cu nr. MAI_.
La dosarul cauzei a fost depusă, de către recurentul IPJ Dâmbovița, dovada efectuării verificării metrologice a aparatului radar cu care a fost depistată viteza de rulare a autoturismului condus de petent, indicându-se la f. 36 a dosarului de fond faptul că cinemometrul de control rutier tip R. . 223, montat pe Dacia L. MCV cu nr. MAI_, care măsoară în regim staționar și de deplasare, a fost declarat admis de către Biroul Român de Metrologie Legală, la data de 21.02.2013, valabilitatea verificării fiind de un an.
Potrivit Ordinului Biroul R. de Metrologie nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)", astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 187 din 14 iulie 2009 privind modificarea si completarea Normei de metrologie legala NML 021-05, aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 301/2005, la pct. 5. se prevede: „ 5.1. Atestarea legalitãții unui cinemometru se realizeazã numai dupã demonstrarea conformitãții acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilã pentru introducerea pe piața și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare. 5.2. Atestarea legalitãții se realizeazã prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legalã în vigoare. 5.2.1. În buletinele de verificare metrologicã, eliberate în urma verificãrilor inițiale și a verificãrilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționeazã în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie sã se menționeze marca și numãrul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilã numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuãrii verificãrii metrologice.”
Ca urmare, aplicarea Normelor metrologice, care reglementează, conform art. 1.1 „cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie sã le îndeplineascã cinemometrele utilizate la mãsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicãrii prevederilor legislației rutiere”, este realizată prin verificarea metrologică de către instituții special abilitate, care, în urma verificărilor, eliberează buletinele de verificare metrologicã, menite să demonstreze conformitatea cinemometrului cu cerințele metrologice și tehnice.
Odată demonstrată această conformitate, se realizează, potrivit textului de lege pre-citat, atestarea legalității cinemometrului. Ca urmare, nu poate fi contrazisă, în nici un mod, măsurarea vitezei realizată cu un cinemometru a cărui încadrare în cerințele metrologice și tehnice a fost constatată și certificată de către instituția dotată cu mijloace specifice de realizare a verificărilor prevăzute de Norme.
A considera altfel ar conduce la ipoteze inacceptabile, întrucât nu s-ar putea explica de ce o instanță, care face aprecieri generale cu privire la marja de eroare în care trebuie să se încadreze măsurarea unei viteze de către un aparat radar (și care constituie rezultatul final al verificării metrologice) nu ar putea face aprecieri și cu privire la alte cerințe metrologice și tehnice reglementate de Norme, cum ar fi de pildă dacă cinemometrul îndeplinește cerințele specificate la paragraful 3.1.1 (erori maxime tolerate pentru mãsurarea vitezei) după verificarea funcționării cinemometrelor sub acțiunea factorilor de influenta: temperatura, umiditatea relativã, tensiune electrica de alimentare în domeniul: [U(n) - 10%] V ... [U(n) + 20%] V, unde U(n) este tensiunea nominalã de alimentare, specificatã de fabricant, radiație electromagnetica intensitatea câmpului electromagnetic 10 V/m în domeniul de frecvente 27 MHz ... 1000 MHz, impulsuri de interferenta, descãrcãri electrostatice, vibrații sinusoidale.
Or, este evident că toate aceste elemente pur tehnice, necesare a fi avute în vedere pentru a se determina dacă măsurarea vitezei de către un anumit cinemometru se încadrează sau nu în marja de eroare prevăzute de pct.3.1.1 al Normelor, sunt verificate de către Biroul Român de Metrologie Legală la momentul emiterii buletinului de verificare metrologică, acesta fiind unica instituție abilitată să se pronunțe cu privire la marja de eroare a măsurătorilor realizate de un aparat cinemometru și în consecință să ateste legalitatea respectivului aparat.
Ca urmare, odată ce s-a făcut dovada că aparatul radar consemnat în cuprinsul procesului verbal are verificare metrologică valabilă la data utilizării sale, temeinicia faptei de conducere pe drumurile publice cu o anumită viteză, depistată de aparatul radar respectiv, este de necontestat.
Așadar, făcând aprecieri în sensul că „măsurarea vitezei autovehiculului petentului face dovada absolută până la limita minimă de la care încep erorile de măsurare, respectiv până la 99,84 km/h (104 valoarea măsurată – 3 % din valoarea măsurată)”, instanța de fond a încălcat legalitatea măsurătorii realizate de cinemometrul respectiv, legalitate atestată prin buletinul de verificare metrologică existent la dosar.
În plus, nu trebuie omisă nici aprecierea CEDO în cauza H. ș. a. contra României., formulată în ceea ce privește prezumția relativă a valabilității celor reținute prin procesele verbale de contravenție în materia circulației rutiere: „Curtea precizează, asemenea reclamanților, că instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca ei să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A. împotriva României). Reclamanții văd în acest fapt o atingere adusă dreptului lor la respectarea prezumției de nevinovăție. Curtea nu subscrie la această opinie. Curtea reamintește că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, și Adoud împotriva].
Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare”. În plus, “prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, după cum subliniază instanțele naționale sesizate prin contestațiile reclamanților. În continuare, Curtea notează că reclamanții au avut posibilitatea de a contesta legalitatea și temeinicia proceselor-verbale în litigiu în fața instanțelor cu jurisdicție deplină, care erau astfel competente să le anuleze, dacă le considerau nule sau neîntemeiate”.
Ca urmare, însăși CEDO acordă o importanță specială “prezumției relative de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră”, peste care nu se poate trece decât în condițiile în care s-ar face o incontestabilă dovadă a lipsei de temeinice a procesului verbal de contravenție.
Astfel, în lumina acestei noi hotărâri a CEDO, a devenit evident că nu se poate duce la extrem principiul “in dubio pro reo” pentru a fi lipsite de eficacitate constatările din procesele verbale de contravenție - bazate, în plus, pe documente ce dovedesc legalitatea modului constatarea faptei -, iar aceasta chiar în absența unor dovezi contradictorii din partea celor vizați.
De aceea, în temeiul art. 480 al.2 și 3 NCpc, va fi admisă cererea de apel, umrând a fi modificată sentința apelată, în sensul că va fi respinsă plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/10.07.2013 emis de intimata NSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta-intimată INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., nr 64, județ Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul-petent F. R. CONSTANATIN cu domiciliul în Râmnicu V., . 9, ., . împotriva sentinței nr. 2563/28.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Găești în dosarul nr_, având ca obiect plângere contravențională.
Anulează sentința nr. 2563/28.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Găești în dosarul nr_ și pe fond respinge plângerea contravențională formulată de petentul F. R. CONSTANATIN cu domiciliul în Râmnicu V., . 9, ., . împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/10.07.2013 emis de intimata NSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., nr 64, județ Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. A. M. A. L. B.
Proces-verbal,
Pentru domnișoara judecător A. L. B., aflată în concediu de odihnă, prezenta se semnează de noi,
Președintele Sef de Secție, B. G.
Grefier
J. C.
Judecător fond: O. A. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr_
Red G.A.M /tehnored J.C
03.07.2014 / 4EX
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 362/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 187/2014. Tribunalul... → |
|---|
