Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 50/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 2040/232/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 50
Ședința publică din 22 ianuarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - F. E.
JUDECĂTORI - E. I.
- A./M. G.
GREFIER - V. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul intimat I. T. de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1075/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petiționară S.C. R. A. Prod SRL, cu sediul în comuna Dragodana, ..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic B. M. N., pentru recurentul intimat, lipsă fiind intimata petiționară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Reprezentanta recurentului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, solicitând cuvântul în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentului intimat I.T.M. Dâmbovița critică sentința instanței de fond pentru că nu au fost analizate împrejurările și motivele care au dus la sancționarea petiționarei, dispunând înlocuirea sancțiunii cu măsura avertismentului, fără să ia în calcul că fapta are un pericol social grav. Solicită admiterea recursului pentru motivele invocate și pe fond, respingerii plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție, ca legal și temeinic întocmit.
In temeiul dispozițiilor art. din 150 Cod de Procedură civilă, constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._ petenta . SRL, cu sediul în com. Dragodana, ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., a solicitat anularea procesului verbal . nr._/06.04.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta arată că agentul constatator a constatat că la data de 06.04.2012 faptul că la data de 04.04.2012 nu a respectat art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și a primit la muncă un lucrător comercial fără încheierea contractului individual de muncă, faptă ce constituie contravenție conform art. 260 alin. 1 lit. e din actul normativ menționat.
Mai susține petenta că situația de fapt reținută în procesul verbal atacat este total nereală, iar măsurile dispuse prin procesul verbal au fost aplicate nelegal.
Astfel, arată că numita A. A., fiind o cunoștință mai veche a reprezentantului societății petente și prietenă de familie, se afla în vizită la punctul de lucru situat în Găești, . T. N. a efectuat o scurtă deplasare până la un magazin din Găești pentru a face aprovizionarea bufetului și a rugat-o pe aceasta să supravegheze marfa aflată în bufet și să anunțe eventualii clienți că vânzătorul va reveni în scurt timp ; apreciind că măsurile dispuse prin procesul verbal sunt abuzive.
Prin sentința civilă nr. 1075/30 aprilie 2013, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița, dispunând modificarea procesului verbal . nr._/06.04.2012 întocmit de agenți constatatori din cadrul ITM Dâmbovița, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în sumă de 10.000 lei, cu avertisment, precum și menținerea celorlalte sancțiuni aplicate prin procesul verbal atacat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
- prin procesul verbal . nr._/06.04.2012 întocmit de agenți constatatori din cadrul ITM Dâmbovița, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 și art. 20 alin. 1 lit. c din Legea nr. 108/1999, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 10.000 lei și avertisment, reținându-se că la data de 04.04.2012, ora 12,30, la punctul de lucru din Găești, . primit la muncă o persoană, vânzător, fără a încheia contract individual de muncă și nu a respectat obligația de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă, la termenul stabilit de aceștia, a documentelor solicitate.
- trecând la verificarea legalității procesului verbal, s-a constatat că în cauză nu există nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din același act normativ. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, faptele săvârșite, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
- cât privește temeinicia procesului verbal atacat sub aspectul primei contravenții pentru care petenta a fost sancționată, s-a reținut din declarația martorilor audiați în cauză, că martora A. A. supraveghea barul la momentul controlului, fără a avea încheiat contract individual de muncă. Nu poate fi reținută susținerea martorei în sensul că a început activitatea la acel bar la două zile după control, susținere ce este apreciată ca nefiind sinceră, în condițiile în care, în ziua controlului, acesteia i se încredințase supravegherea barului. Or, o astfel de sarcină nu poate fi încredințată unei persoane necunoscute, aflată în căutarea unui loc de muncă, așa cum au susținut martorii, ci presupune existența fie a unui raport de muncă, fie a unei relații caracterizate de încredere între persoane cunoscute. Dar martora a declarat că nu îl cunoștea pe administratorul societății petente, situație în care numai existența unui raport de muncă poate să justifice prezența martorei la punctul de lucru al societății, la momentul controlului. Faptul că martora presta activitate la punctul de lucru este confirmat și de mențiunile făcute de aceasta în fișa de identificare (f 30), în care a arătat că prestează activitate de vânzător de la data de 04.04.2012, cu o fracțiune de normă de 3 ore pe zi.
- potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor, fără încheierea unui contract individual de muncă, iar fapta este sancționată cu amendă de la 10.000 lei la_ lei pentru fiecare persoană identificată. Față de acestea, s-a apreciat că prima faptă reținută în sarcina petentei prin procesul verbal atacat, corespunde realității, iar sancțiunea a fost aplicată de agentul constatator în limitele prevăzute de lege.
- în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care permit instanței să aprecieze sancțiunea ce se impune a fi aplicată, coroborate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 și art. 7 alin. 3 din același act normativ, se consideră că avertismentul este suficient pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligației respectării normelor legale care reglementează raporturile de muncă.
- in aprecierea sancțiunii ce urmează a fi aplicată, s-a avut în vedere faptul că a fost identificată o singură persoană în situația reținută în actul constatator, astfel că gradul de pericol social al faptei reținută în sarcina petentei este redus, activitatea redusă a societății petente și impactul pe care l-ar avea sancțiunea amenzii asupra acestei activități, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia precum și urmarea produsă.
La data de 05 august 2013, intimata ITM Dâmbovița a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, iar pe fond respingerea plângerii contravenționale, intrucit:
- deși instanța a menționat la modul general că la pronunțarea sentinței va ține cont inclusiv de împrejurările săvârșirii faptei, în realitate nu a ținut cont de acestea. Astfel, împrejurările săvârșirii faptei sunt acelea în care, concomitent cu săvârșirea faptei de a primi la muncă o persoană fară contract de muncă, intimata petenta a mai săvârșit și o altă contravenție, respectiv aceea de a nu pune la dispoziția organului de control documentele solicitate în vederea verificării și a altor aspecte, în domeniul de competență, faptă necontestată de aceasta.
- așa cum rezultă din procesul verbal contestat, reprezentantul legal al petentei a fost convocat la sediul I.T.M. Dâmbovița cu o . documente (dosare personale ale salariaților, registrul unic de control, autorizația de funcționare, foi colective de prezență, regulament intern, transmiteri REVISAL), adresa nr. 1258/04.04.2012 fiind comunicată prin intermediul numitei A. A.. După primirea adresei s-a prezentat și reprezentantul legal al societății, căruia i s-a făcut cunoscut conținutul adresei mai sus menționate. Cu toate acestea, la data și ora menționate în adresa de convocare la control nu s-a prezentat la sediul ITM Dâmbovița nici un reprezentant al petentei, controlul fiind finalizat doar în ceea ce privește obligațiile impuse de art. 16(1) Codul Muncii.
- neprezentarea documentelor solicitate de organul de control este o împrejurare agravantă și nicidecum una atenuantă ce ar putea îndreptății instanța să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
- faptul că a fost identificată doar o persoană fară contract de muncă, de asemenea nu poate fi privit ca o împrejurare ce ar atenua răspunderea contravențională, deoarece legiuitorul a stabilit prin prevederile art 260, alin. 1 lit. e Codul Muncii că sancțiunea de minim 10.000 lei se aplică pentru fiecare persoană primită la muncă fară contract de muncă. Fapta are un pericol social ridicat evidențiat atât prin majorarea treptată a sancțiunilor contravenționale, cât și prin elaborarea H.G. nr. 1024/2010 privind aprobarea strategiei naționale privind combaterea muncii nedeclarate prin care fapta contravențională, a fost descrisă ca fiind una de o gravitate deosebită, deoarece munca nedeclarată are efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât și pentru societate, precum și pentru bugetul de stat, existând o relație interdependentă între plata contribuțiilor și impozitelor și accesul la drepturile de asigurări sociale și alte măsuri de protecție socială.
Analizind recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor si considerentelor instantei de fond precum si prin prisma textelor legale incidente,se apreciaza ca acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Tribunalul apreciază că în cadrul procedurii contravenționale trebuie respectată garanția prezumției de nevinovăție prevăzută de art.6 din CEDO, așa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza A. împotriva României, unde prin hotãrârea din 4 octombrie 2007 a condamnat statul Român pentru nerespectarea acestei prezumții de nevinovăție. Curtea a statuat că, "deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravențională decât pe cale penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle . pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil in materie penală". O asemenea poziție este firească, intrucât, in caz contrar, autorul unei contravenții, din punctul de vedere al protecției juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infracțiuni in sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte țin de materia penală in sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.Calendar
Curtea a mai apreciat ca, daca dezincriminarea contraventiei nu pune probleme in sine, nerespectarea garantiilor fundamentale, cum ar fi prezumtia de nevinovatie, care protejeaza indivizii contra posibilelor abuzuri ale autoritatilor, poate genera o problema pe terenul art. 6 din Conventie,reiterand importanta, in cadrul unei proceduri ce poate fi calificata ca "penala" a unei astfel de garantii chemata sa restabileasca echilibrul intre autorul prezumat al unor fapte interzise de lege si autoritatile indreptatite sa le constate si sa le sanctioneze.
Cum toate contraventiile sunt în materie penala, prin urmare toate procesele verbale de contravenție declara pe contravenienți vinovați extrajudiciar, adica le incalca prezumtia de nevinovatie, motiv pentru care revine instanței de judecată obligația de a asigura un proces echitabil prin asigurarea unei prezumții de nevinovăție, iar acest lucru se poate realiza doar pornind de la faptul că aceste procese verbale de contravenție nu sunt mijloace de probă prin ele însele, tocmai pentru ca instanța nu poate separa activitatile, de constatare a contraventiei de cea de sanctionare, si sa retina doar partea de constatare, pentru ca ea nu este investită de agentul constator cu aplicarea sancțiunii, ci de către contravenient cu anularea acestuia.
Curtea reamintește că în materie penală administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale art. 6. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
De altfel si Curtea Constitutionala, in considerentele unor decizii pronuntate in solutionarea unor exceptii de neconstitutionalitate a . unor dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor(Decizia nr. 1.333 din 22 octombrie 2009, prin Decizia nr. 115 din 19 februarie 2008, Decizia nr. 460 din 22 aprilie 2008, Decizia nr. 1.255 din 25 noiembrie 2008, Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009) a retinut ca că legislația contravențională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
In cauza au fost audiati A. A. ( persoana care conform procesului verbal atacta nu ar fi avut incheiate forme legale de munca) si V. M..
Apararea petentei intimate in sensul ca in ziua de 4.04.2012, A. A. nu a facut altceva decit sa tina locul administratorului petentei este confirmata si sustinuta de probele administrate in cauza.
Astfel incepind chiar cu declaratia tip data in fata agentilor constatatori, se observa ca A. A. a consemnata faptul ca tine locul Domnului T. N., declaratie pe care o mentine si in instanta.
Acesat situatie este insa confirmata de martorul V. M.. Chiar daca s-ar putea pune problema subiectivitatii martorei A.,depozitia martorului V. vine si inlatura aceasta posibilitate.
Pe de alta parte, recurenta nu a propus si nici nu a produs o proba de aceeasi natura si contrara probei administrate de petenta.
Instanta de fond a realizat o interpretare eronata a probatoriului administrat in cauza, in opinia tribunalului solutia ce se impunea era aceea a anularii procesului verbal de contraventie atacat si nu inlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.
In aceste conditii urmeaza a se pastra sentinta fondului caci in recursul ITM nu se poate modifica sentinta in sensul anularii procesului verbal atacat.
F. de cele de mai sus, tribunalul urmeaza, ca vazind si dispozitile art 312 cod procedura civila va respinge recursul .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul intimat I. T. de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1075/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petiționară S.C. R. A. Prod SRL, cu sediul în comuna Dragodana, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. E. E. I. A.-M. G.
Grefier,
V. M.
Judecător fond- N. M. E.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.- EF
Ex.2/20.02.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 316/2014. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1599/2014.... → |
|---|
