Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 230/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 2250/262/2013
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA
SECTIA A IIA CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr.230
Sedinta publica din 07.05.2014
Instanta constituita din
P. – C. M.
JUDECATOR – G. B.
GREFIER – C. Ț.
Pe rol se afla soluționarea apelului declarat de I. Județean de Politie Dâmbovița, cu sediul in Târgoviște, ., nr.64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.17/14.01.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni, in dosarul nr._, intimat fiind S. N., domiciliat in comuna B., ..133, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut in ședința publica au răspuns, intimatul personal, lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința învederând modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul in care se afla judecata
Tribunalul, in conformitate cu prevederile art.131, din noul Cod de procedura civila, stabilește ca instanța sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina.
Intimatul, după ce a luat cunoștință de motivele de apel, arată că nu mai are cereri de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul in fond.
Tribunalul având în vedere dispozițiile art.238, din noul cod de procedura civila, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la acest termen și, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, să se mențină hotărârea primei instanțe de fond ca temeinică și legală având in vedere probatoriul administrat in cauză.
Tribunalul rămâne in pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberind asupr apelului de fata:
Prin sentinta nr.17, din 14 ianuarie 2014, Judecatoria Moreni, a admis în parte plângerea formulată de petentul S. N., în contradictoriu cu intimatul I. Județean De Poliție Dâmbovița, a anulat în parte procesul-verbal de contravenție atacat și a înlăturat sancțiunile aplicate petentului S. N., în baza art.11/10 și 101/1/4, din OUG nr.195/2002.
A dispus totodata, înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 160 lei, cu sancțiunea avertisment.
Conform art.453, Cod procedură civilă, instanta a obligat intimata să achite petentului suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Verificind procesul-verbal contestat, sub aspectul legalității sale, instanta a apreciat că acesta cuprinde elementele esențiale prevăzute de art.17, respectiv art.16, din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că acesta este un act administrativ ce se bucură de o prezumție relativă a veridicității celor constatate de către agentul constatator. Situația de fapt poate fi contrazisă însă, prin administrarea de probe de către cel care formulează plângerea, probe care să creeze cel puțin un dubiu suficient de important cu privire la realitatea faptică și juridică reținută de către agentul constatator, astfel încât acest dubiu să poată fi interpretat în favoarea celui acuzat și să ducă la anularea procesului-verbal.
A retinut instanta ca in ceea ce privește fapta de a fi circulat fără să poarte centura de siguranță, petentul a propus proba cu un martor, care s-ar fi aflat cu el în autoutilitară, la momentul opririi în trafic, însă, pe paercursul dezbaterilor, a renunțat la această probă, situație fata de care, instanța a constatat că nu s-a administrat nici o probă care să dovedească contrariul celor constatate de agentul de poliție sau care să creeze instanței vreun dubiu cu privire la acest aspect.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută, instanța a apreciat că nu există nici o probă la dosar care să ducă la concluzia că petentul este noul proprietar al autoutilitarei marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_ și, în această calitate, nu a respectat dispozițiile art.11 alin.10 raportat la art.100 alin.1 pct.4 din O.U.G. nr.195/2002.
Declarația verbală a conducătorului auto că ar fi cumpărat respectiva autoutilitară, nu constituie o probă valabilă în acest sens, în lipsa unui contract de vânzare-cumpărare care să nu poate fi contestat de către părți. Conform certificatului de înmatriculare aflat în copie la dosarul cauzei, actualul proprietar al autoutilitarei respective este S.C. C. Prod S.R.L, iar din declarația data de administratorul acesteia (cu valoare probatorie de înscris) rezultă că, la data de 03.07.2013, aceasta a fost dată în probă petentului S. N., fără a se ajunge la vreo înțelegere cu privire la vânzarea sa.
Pentru aceste considerente, instanța a reținut că sancțiunea aplicată pentru fapta prevăzută și sancționată de art.11/10 și 101/1/4 din O.U.G. nr.195/2002, este neîntemeiată și a anulat parțial procesul-verbal.
Potrivit art.21, alin.3, din OG nr.2/2001, sanctiunea contraventionala trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de împrejurarile în care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si, de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Acest principiu al proportionalitatii sanctiunii contraventionale cu periculozitatea sociala a contravenientului sau gradul de pericol social al faptei, este prevazut si în dispozitiile art.5, alin.5, din OG nr.2/2001, care astfel se coroboreaza cu reglementarea art.21, alin.3, din acelasi act normativ.
Instanta a apreciat ca fiind redus gradul de pericol social al faptei contraventionale ce formeaza obiectul prezentei cauze, ca urmarea produsa este minima si ca fapta nu a produs o urmare materiala socialmente periculoasa, motiv pentru care, in raport de art.7, alin.2 si art.3, din OG nr.2/2001, a considerat ca sanctiunea avertismentului este suficienta pentru a asigura resocializarea viitoare si îndreptarea contravenientului.
Pentru aceste motive, a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 160 lei, aplicată pentru fapta prevăzută de art.36, alin.1, din OUG nr.195/2002, cu sancțiunea avertisment.
A facut aplicarea art.453, Cod procedură civilă si a obligat intimata să achite petentului suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, acesta fiind în culpă procesuală în ceea ce privește aplicarea neîntemeiată a sancțiunii contravenționale pentru fapta prevăzută de art.11/10 și 101/1/4, din OUG nr.195/2002.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel in termen legal IPJ Dambovita, criticind-o pentru nelegalitate si netemeinicie, motivat de faptul ca in mod gresit a dispus inlocuirea amenzii cu avertisment pentru neportul centurii de siguranta, fapta fiind constatata in mod direct de agentul constatator, iar aceasta constatare nu a fost inlaturata prin alte probe.
Mai mult chiar, din fisa istoric a abaterilor depusa la dosar, s-a demonstrat ca petentul a mai fost sanctionat pentru savirsirea unor astfel de fapte.
Ca atare, acordarea clementei nu mai este suficienta pentru indreptarea conduitei contraveniientului., motiv pentru care, sanctiunea amenzii trebuie sa fie mentinuta.
Mai critica solutia instantei prin aceea ca au fost acordate in totalitate cheltuielile de judecata, in conditiile in care, instanta a admis in parte plingerea si ca atare, cheltuielile de judecata trebuiau reduse la jumatate.
Analizând sentinta, prin prisma criticilor formulate si avind in vedere probele administrate si textele de lege incidente, tribunalul constata ca apelul este nefondat si il va respinge, motivat de aceea ca in mod corect, instanta de fond a apreciat că in ceea ce privește fapta de a fi circulat fără să poarte centura de siguranță, petentul a propus proba cu un martor, care s-ar fi aflat cu el în autoutilitară, la momentul opririi în trafic, însă, pe paercursul dezbaterilor, a renunțat la această probă, situație fata de care, in mod corect s-a apreciat că nu s-a administrat nici o probă care să dovedească contrariul celor constatate de agentul de poliție sau care să creeze instanței vreun dubiu cu privire la acest aspect.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate pentru aceasta fapta, instanta a considerat ca fiind o fapta cu un grad redus de pericol social, ca urmarea produsa este minima si ca prin aceasta nu s-a produs o urmare materiala socialmente periculoasa, motiv pentru care, in raport de art.7, alin.2 si art.3, din OG nr.2/2001, a considerat ca sanctiunea avertismentului este suficienta pentru a asigura resocializarea viitoare si îndreptarea contravenientului.
Cit priveste motivul de apel referitor la cheltuielile de judecata, tribunalul va respinge acest motiv, intrucit, suma la care intimata a fost obligata reprezinta taxa de timbru, aceasta neputind fi defalcata, dupa cum instanta a admis in parte sau in totalitate calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de I. Județean de Politie Dâmbovița, cu sediul in Târgoviște, ., nr.64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.17/14.01.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni, in dosarul nr._, intimat fiind S. N., domiciliat in comuna B., ..133, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2014
P., Judecator,
C. M. G. B.
Grefier,
C. Tuțulea
Judecător fond: R. M. R.
Judecătoria Moreni
Dosar nr._
Red.GB
Tehnored.VM
4 ex/ 25.05.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 253/2014. Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 379/2014. Tribunalul... → |
|---|
