Pretentii. Sentința nr. 618/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Sentința nr. 618/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 673/120/2014*

Dosar nr._

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA-SECȚIA I CIVILĂ

Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale

SENTINȚA CIVILĂ NR. 618

Ședința publică din data de 28.04. 2014

Instanța constituită din:

Președinte:M. M.

Asistent judiciar:M. M.

Asistent judiciar:V. B.

Grefier:E. B.

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect „ litigiu de muncă - drepturi bănești”, acțiune formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul T., cu sediul în orașul T., ., nr. 1, județul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul N. M. E., domiciliat în comuna Sălcioara, ., județul Dâmbovița.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.29, alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 precum și în conformitate cu dispozițiile art.270 din Codul muncii, republicat.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic C. N. S. în calitate de reprezentant al reclamantei, lipsă fiind pârâtul N. M. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:

În temeiul dispozițiilor art. 2 și 6 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, tribunalul face cunoscut părții prezente că persoanele fizice sau juridice pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, convenind să soluționeze pe

această cale orice conflict ivit între ei, în materie civilă, comercială, familiei, penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege, având totodată posibilitatea să solicite ajutor public judiciar, în condițiile dispozițiilor art. 6 și art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar.

Consilier juridic C. N. S. depune la dosarul cauzei împuternicire de reprezentare a reclamantei U.A.T. Orașul T..

La cererea instanței reprezentantul reclamantei face cunoscut faptul că pârâtul nu mai este angajatul U.A.T. Oraș T., dar pe perioada angajării a fost funcționar public și a îndeplinit funcția de inspector de specialitate.

Tribunalul din oficiu pune în discuția reprezentantului reclamantei excepția necompetenței funcționale a Secției I Civile din cadrul Tribunalului Dâmbovița, având în vedere că pârâtul a fost funcționar public în cadrul U. Oraș T..

Consilier juridic C. N. S. având cuvântul pentru reclamantă asupra excepției invocate, lasă la aprecierea instanței a dispune.

Tribunalul potrivit art. 136 Noul Cod de procedură civilă rămâne în deliberare asupra excepției invocate.

TRIBUNALUL:

Asupra excepției de față:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ 13.02.2014 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N. M. E. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 982 lei, reprezentând salariu de merit, încasat de acesta în mod necuvenit, conform Deciziei Camerei de Conturi Dâmbovița nr.33/2013, a sumei de 391 lei reprezentând beneficiul nerealizat, calculat până la data de 31.01.2014 prin aplicarea unei cote de 2%/lună din suma datorată și plata sumei reprezentând beneficiul nerealizat, calculată până la data plății efective.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în luna aprilie 2013 Curtea de Conturi a efectuat un audit financiar în urma căreia a emis decizia nr.33, prin care s-a constatat că sumele acordate de ordonatorii de credite au fost stabilite ilegal și acordate necuvenit și s-a stabilit măsura recuperării acestor sume de la cei care le-au încasat.

Reclamanta a mai precizat că prin adresa nr.8231/13.08.2013 i-a comunicat pârâtului că sumele încasate cu titlul de salariu de merit au fost stabilite ca fiind necuvenite, în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României și i s-a pus în vedere să restituie aceste sume.

În drept, au fost invocate prevederile art.256 alin.1 Codul muncii.

Au fost anexate, în copie, decizia nr.33/2013 a Camerei de Conturi Dâmbovița (extras), raportul de audit financiar nr.5017/16.05.2013 al Camerei de Conturi Dâmbovița (extras), dovada efectuării plății sumelor reprezentând spor de dificultate, situația întocmită de Direcția Economică cuprinzând calculul sumelor datorate, a dobânzilor și penalităților aferente, adresa nr. 8231/13.08.2013.

Pârâtul, deși legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, reține că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N. M. E. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 982 lei, reprezentând salariu de merit, încasat de acesta în mod necuvenit, conform Deciziei Camerei de Conturi Dâmbovița nr.33/2013, a sumei de 391 lei reprezentând beneficiul nerealizat, calculat până la data de 31.01.2014 prin aplicarea unei cote de 2%/lună din suma datorată și plata sumei reprezentând beneficiul nerealizat, calculată până la data plății efective.

Mai reține Tribunalul Dâmbovița – Secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale că, în conformitate cu conținutul acțiunii și cu actele de la dosar, pârâtul este funcționar public.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă iar dacă se declară necompetentă, hotărârea pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competențe.

În plus, față de aceste două texte legale mai sus invocate, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură civilă, dispozițiile secțiunii privind necompetența și conflictele de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Făcând aplicarea în cauză a tuturor textelor legale invocate tribunalul constată că excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă a Tribunalului Dâmbovița - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale este întemeiată urmând a fi admisă. Urmare admiterii excepției dosarul urmează a fi trimis Secției a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă a Tribunalului Dâmbovița, invocată din oficiu.

Declină soluționarea cauzei la Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dâmbovița și trimite dosarul secției competente.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședința publică din data de 28.04.2014.

JUDECĂTOR

ASISTENȚI JUDICIARI

M. M.

M. M.

V. B.

GREFIER

E. B.

Red. M.M./Tehnored. N.O./B.E.

4 ex./07.05.2014

- comunicat 2 ex. sentință părților -

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 618/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA