Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 414/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 414/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 187/283/2014
Tribunalul Dâmbovița
Mun. Târgoviște, Calea București
Nr. 3, jud. Dâmbovița
Telefon: 0245/_
Fax: 0245/_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr.414
Ședința publică din data de 17 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. E.
JUDECĂTOR: E. I.
GREFIER: R. M.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 416 pronunțată la data de 8 mai 2014 de Judecătoria P., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul- petent N. C., domiciliat în P., Cartier P. . Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul- petent N. C. personal, lipsă fiind apelantul- intimat IPJ Dâmbovița.
procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatului- petent.
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
În baza art.219 alin.1 NCPC, instanța verifică identitatea intimatului- petent N. C.- CI . nr._.
Intimatul- petent învederează instanței faptul că nu mai are ale cereri de formulat și nici alte probe de solicitat.
Instanța având în vedere că nu au fost propuse probe noi în apel, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimatul- petent N. C., având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care s-a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 NCPC, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.416/8.05.2014, Judecătoria P. a admis în parte plângerea formulată de reclamantul N. C. împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._ din 02.02.2014, încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, în sensul că a dispus dispuse înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 510 lei aplicată prin procesul – verbal atacat, cu avertisment, luând act că nu au fost solicitate cheluieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ din 02.02.2014, petentul N. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 510 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 1611, lit. m, din HG nr. 1391/2006, întrucât, la data de 02.02.2014, în jurul orelor 16,20, a circulat cu bicicleta pe drumul public acoperit cu zăpadă, procesul – verbal fiind semnat fără obiecțiuni de către contravenient.
In acord cu jurisprudența CEDO, instanța de fond a motivat că plângerea contravențională se încadrează în principiu, în noțiunea de „acuzație în materie penala” prevăzuta de art. 6 paragraful 1 CEDO, ceea ce face ca în cauză să devină incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeana, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Instanța subliniază însă ca, din perspectiva aceleiași jurisprudența sub aspectul sarcinii probei, art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravenționala judiciara reglementata de OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a reținut că prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției nu este contrara dispozițiilor art. 6 din Convenție si, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând astfel modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța a apreciat ca acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absoluta reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care sa poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecata.
Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a apreciat ca acesta se bucura si de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativa care poate fi răsturnata prin administrarea probei contrarii, probă pe care contestatorul nu a înțeles să o administreze.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă că la data de 02.02.2014, în jurul orelor 16,20, a circulat cu bicicleta pe drumul public acoperit cu zăpadă fiind însoțit de martorul S. Rabin. Susținerile reclamantului, în sensul că drumul nu era acoperit cu zăpadă nu au fost reținute, depoziția martorului S. Rabin, fiind astfel apreciată subiectivă prin prisma faptului că și acesta la rândul său a fost somat de către organele de poliție să se oprească, însă a refuzat. În acest sens, instanța reține că susținerea acestuia referitoare la împrejurarea că la data mai sus menționată a circulat pe drumurile publice din orașul P. însoțit de reclamantul din prezentul dosar, se coroborează cu susținerile agenților de poliție care au arătat că au somat două persoane să se oprească, însă nu au reușit să identifice decât una singură, cealaltă reușind să scape.
Având în vedere însă dispozițiile art. 5 alin. 5, art. 21 alin. 3, precum și ale art. 34 din OG nr. 2/2001, care permit instanței investite cu soluționarea plângerii să hotărască asupra legalității și temeiniciei procesului – verbal precum și asupra sancțiunii care trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în limitele prevăzute de actul normativ, ținându-se seama, totodată, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța, apreciind gradul minor al pericolului social al faptei și lipsa urmărilor acesteia, a dispus înlocuirea amenzii cu avertisment, sancțiune ce se apreciază a îndeplini rolul preventiv educativ.
Impotriva sentinței a declarat apel intimatul, solicitând, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, modificarea sentinței, în sensul respingerii plângerii și mențișnerii procesului verbal de contravenție.
Se susține de către apelantă că instanța de fond a acordat clemență cu foarte multă ușurință, fără să observe că fapta comisă de petent se sancționează de lege cu 6-8 puncte amendă, respectiv 510-680 lei, sancțiunea pecuniară fiind aplicată la minimul prevăzut de lege.
Se arată, totodată, că fapta reclamantului are un grad de pericol social ridicat, deoarece drumul era acoperit cu zăpadă, reclamantul putând să alunece pe gheață, în fața unei mașini ce circula pe drumul național, ori era supus riscului accidentării, stabilitatea pe zăpadă a unei biciclete fiind redusă.
Examinând sentința sub toate aspectele prin reanalizarea probelor dosarului în virtutea caracterului devolutiv al apelului, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente la cazul dedus judecății.
In mod corect instanța de fond a constatat existența faptei contravenționale, trăgând concluzia pe baza probelor administrate și a prezumției de veridicitate și legalitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, în contextul în care petentul nu a produs nicio probă, mai mult, a semnat fără obiecțiuni procesul verbal.
Așa cum a motivat instanța de fond nu s-a făcut în cauză din partea agentului constatator dovada unor urmări periculoase concrete ale faptei, din fotografiile existente la dosar rezultând împrejurarea că zona amprizei drumului și a trotuarului era acoperită cu zăpadă pe alocuri, fără caracter de continuitate, riscul producerii presupuselor accidente fiind minim.
Intru atare situație, o amendă de 510 lei aplicată contravenientului se privește a fi deosebit de oneroasă, prin raportare la criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin.3, rap. laart.5 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind suficientă pentru modelarea conduitei contravenientului în respectul față de lege avertizarea cu consecințele comiterii unor asemenea fapte în viitor.
Prin urmare, soluția pronunțată de instanță se privește a fi în concordanță cu dispozițiile legale enunțate, motiv pentru care apelul va fi respins și sentința primei instanțe menținută în integralitatea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 416 pronunțată la data de 8 mai 2014 de Judecătoria P., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul- petent N. C., domiciliat în P., Cartier P. . Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.09.2014.
P., JUDECATOR,
F. E. E. I.
Grefier,
R. M.
Judecător fond M. G.
Judecătoria P.
Dosar fond_
Red. E.I.
Tehnored. V.M.
4 expl./2.10.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 961/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 57/2014.... → |
|---|
