Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 619/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 619/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 6225/120/2013
Dosar nr._ taxă pt. emisii poluante
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 619
Ședința publică din data de 07 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - E. I.
GREFIER - E. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta M. M., cu domiciliul în ., ., județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul Individual de Avocatură V. B. din comuna Brănești, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții DGRFP Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6 și Administrația Finanțelor Publice P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, prin care se solicită anularea deciziei nr._/20.06.2012 emisă de AFP P. și obligarea pârâților la restituirea sumei de 1936 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, actualizată cu dobânda legală.
Cererea a fost timbrată cu 243 lei, taxă judiciară de timbru achitată conform chitanțelor nr._/12.11.2013, nr._/29.11.2013 și nr._/07.04.2014
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta prin av. V. B., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar (fila 20), lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că termenul a fost acordat pentru a da posibilitatea reclamantei să completeze taxa judiciară de timbru pentru capătul de cerere prin care solicită anularea deciziei de stabilire a taxei pentru emisii poluante; după care,
Instanța, din oficiu, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 1591 din Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/25.10.2010, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorul ales al reclamantei depune la dosar chitanța nr._/07.04.2014, pentru plata sumei de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru capătul de cerere privind anularea deciziei nr._/20.06.2012. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul reclamantului în susținerea cererii.
Av. V. B., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, anularea deciziei de stabilire a taxei pentru emisii poluante nr._/20.06.2012, emisă de AFP P. și obligarea pârâților la restituirea sumei de 1936 lei, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data plății până la restituirea integrală a sumei, precum și plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, conform chitanței în cuantum de 500 lei, pe care o depune la dosar.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanta M. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița, AFP P. și Administrația F. pentru Mediu, anularea deciziei nr._/20.06.2012 emisă de AFP P. și obligarea pârâților la restituirea sumei de 1936 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, actualizată cu dobânda legală.
În motivarea cererii, reclamanta susține că a achiziționat autoturismul second-hand, marca F., tip Doblo, provenind din Germania și înmatriculat pentru prima dată la 30.04.2001, pentru a cărui înmatriculare în România a fost obligată la plata unei taxe în cuantum de 1936 lei, conform deciziei nr._/21.06.2012 emisă de AFP P. și achitată de reclamantă conform chitanței . nr._/21.06.2012.
Reclamanta consideră că această taxă specială, fără plata căreia nu putea înmatricula autoturismul în circulație, contravine reglementărilor Uniunii Europene și este discriminatorie în sensul art. 110 din Tratatul Constitutiv al UE, care, în scopul de a asigura libera circulație a mărfurilor, interzice impozitele și taxele interne ce impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. Totodată, reclamanta invocă disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora, reglementările comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, autoritatea judecătorească trebuind să garanteze aducerea la îndeplinire a acestor dispoziții.
În drept, au fost invocate disp. art. 218 din OG nr. 92/2003, art. 25, 28, 90, 92, art. 110 din Tratatul CE, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 992-997 Cod civil, art. 1092, 1084 rap. la art. 1082 Cod civil, art. 124, 205-218 Cod procedură fiscală.
În susținerea cererii, s-au depus la dosar, în copie, carte identitate reclamantă, chitanța de plată a sumei de 1936 lei, certificat fiscal, decizie privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/20.06.2012, emisă de AFP P., contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit, tradus din limba germană, cartea de identitate a vehiculului și certificatul de înmatriculare.
Pârâții DGRFP Ploiești – AJFP Dâmbovița au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamantului ca nelegală și netemeinică, motivat de faptul că decizia de calcul al taxei pe emisii poluante pentru autovehicule a fost emisă conform Legii nr. 9/2012, iar de la data intrării acesteia în vigoare nu se mai poate face referire la încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât obligația de plată a taxei revine poluatorului indiferent de unde și când și-a cumpărat autovehiculul.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor Curții Constituționale ale art. 148, pârâtul arată că potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005, „legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor”.
Totodată, art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare. Pârâta precizează faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte. Față de pretinsa încălcare a disp. art. 110 din TCE, invocată de reclamantă, pârâta arată că acestea au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Taxa pe poluare se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine, iar principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei pe poluare este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Pârâții apreciază, totodată, că dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală nu sunt aplicabile în speță întrucât restituirea solicitată de reclamantă nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a)-h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Mai mult, taxa pe poluare se restituie numai în anumite condiții, reglementate în art. 7și 12 din Legea nr. 9/2012, ori reclamantul nu se regăsește în niciuna dintre aceste prevederi.
Se solicită respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale, ca inadmisibil, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora, cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, în temeiul unui titlu, cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii – art. 117 alin. 1 lit. f.
Pârâții invocă și practica judiciară a Curții de Apel București, care în dosarul nr._/3/2009 a reținut în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 1026/22.04.2010, că este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legală.
În ce privește plata cheltuielilor de judecată, se solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 451 Cod procedură civilă, câtă vreme actele atacate de reclamantă sunt temeinic și legal întocmite.
S-a solicitat judecarea în lipsa potrivit art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâte, susținând că acestea invocă texte de lege care nu își găsesc aplicarea în speța de față sau care nu mai sunt în vigoare.
În ceea ce privește acordarea dobânzii legale, reclamanta susține că taxa nefiind legală, este obligatoriu ca partea care a folosit această sumă de bani să fie obligată a plăti dobânda aferentă, practica judiciară în materie fiind unitară în acest sens.
Totodată, solicită și plata cheltuielilor de judecată, întrucât, dacă pârâtul ar fi fost de bună credință ar fi restituit această taxă reclamantului, care nu ar fi apelat la instanță pentru rezolvarea litigiului.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că acțiunea reclamantei este admisibilă în parte, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
În privința capătului de cerere prin care se solicită restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, tribunalul reține că solicitarea reclamantei este întemeiată.
Reclamanta a achiziționat autovehiculul marca F., tip Doblo, nr. de identificare ZFA_38, înmatriculat anterior într-un stat membru UE (Germania), la data de 30.04.2001, astfel cum rezultă din înscrisul depus de reclamantă la dosar – fila 17.
Pentru înmatricularea in România a acestui autoturism, reclamanta a plătit taxa pentru emisiile poluante prevăzuta de Legea nr. 9/2012, în sumă de 1936 lei, potrivit Deciziei de stabilire emisă de AFP P. (fila 15) si chitanței . nr._/21.06.2012 (fila 13).
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamanta a achitat suma de 1936 lei:
” (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Alineatul (2) a fost suspendat prin OUG nr. 1/2012, începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013. Prin urmare, în prezent, ca urmare a suspendării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate in România și care sunt în circulație.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 – forma în vigoare - rezultă că pentru un autoturism produs în România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o nouă înmatriculare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România. Aceeași taxă se percepe însă dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat prima dată în România.
În consecință, instanța reține că Legea nr. 9/2012 este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de față.
Astfel, art. 110 din TFUE vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție ce pot rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar dacă taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele care provin din alte state membre UE, este evident caracterul său echivalent al unei taxe vamale.
În consecință, instanța apreciază că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În consecință, întrucât, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constată cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisii poluante ca fiind întemeiată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamantă prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1489 Noul Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule – 21.06.2012 și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită anularea deciziei de stabilire a taxei pentru emisii poluante nr._/20.06.2012 emisă de AFP P., tribunalul urmează să dispună respingerea acestuia, având în vedere că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută la prev. de art. 7 alin. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu cele ale art. 205, 207 alin. 1 și 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și nu a contestat actul administrativ fiscal în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea acestuia.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează să respingă capătul de cerere privind anularea deciziei de stabilire a taxei pentru emisii poluante.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 743 lei către reclamantă, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta M. M., cu domiciliul în ., ., județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul Individual de Avocatură V. B. din comuna Brănești, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții DGRFP Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6 și Administrația Finanțelor Publice P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița.
Obligă pârâții să restituie reclamantei suma de 1936 lei, încasată ca taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data de 21.06.2012 până la plata efectivă.
Obligă pârâții la plata sumei de 743 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Respinge în rest cererea.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2014.
P., Grefier,
E. I. E. B.
Red.E.I./Tehnored.E.B.
7 expl./10.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 462/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 305/2014.... → |
|---|
