Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 887/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 887/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 1763/120/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 887
Ședința publică de la 26.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. M. G.
Grefier J. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici-Legea 188/1999” formulată de reclamantul S. FINANȚE PUBLICE TÂRGOVIȘTE SED LEX, cu sediul în Târgoviște, .. 166, J. Dâmbovița și prin reprezentant legal Raduica M. din Târgoviște, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5 și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, J. Prahova.
Acțiunea este timbrată cu 50 lei taxă de timbru, potrivit chitanței nr._ (108) din 29.10.2013, ce a fost atașată și anulată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că acțiunea se află la primul termen de judecată, după care:
Tribunalul ia act că prin întâmpinarea depusă la dosar, fila 59 din dosarul declinat, s-a solicitat judecata în lipsă din partea pârâtelor.
Din oficiu, în temeiul dispozițiilor art 131 raportat la art 248 alin 1 N.c.pr.civ, invocă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții invocate.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr 38/20.02.2014 Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin intermediul întâmpinării și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de 5.11.2013, sub nr._, reclamantul S. Finanțe Publice Târgoviște SED LEX, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, a formulat contestație împotriva deciziei J/2494/10 septembrie 2013, emisă de Ministerul Finanțelor Publice – DGRFP Ploiești prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziilor de eliberare din funcție.
În motivarea contestației reclamantul a susținut că decizia este nelegală și netemeinică, deciziile contestate fiind emite în cadrul procesului de reorganizare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, reglementat prin OUG nr. 74/2013 și prin HG nr.520/2013.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, subrogată în drepturile și obligațiile DGFP Prahova, a formulat întâmpinare în temeiul prevederilor art.205 din Codul de procedură civilă, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței față de împrejurarea că, în cadrul procedurii prealabile parcurse, reclamanta a înțeles să conteste deciziile de eliberare din funcție a funcționarilor publici din tabelul anexat.
Menționează faptul că, atât deciziile de eliberare din funcție cât și așa numita decizie de soluționare a contestației formulată de reclamant, nu a fost emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, aceasta nefiind autoritate publică centrală, pentru a fi competentă Curtea de Apel Ploiești.
Așa cum rezultă din chiar acțiunea formulata deciziile de eliberare din funcție a funcționarilor publici au fost emise în baza dispozițiilor O.U.G nr.74/2013 privind unele masuri pentru îmbunătățirea si reorganizarea activității A.N.A.F, a H.G nr.520/2013 privind organizarea si funcționarea A.N.A.F precum si a O.P.A.N.A.F nr.1104/01.08.2013 prin care s-a aprobat structura organizatorica a direcțiilor regionale a finanțelor publice si structurilor din cadrul acestora.
Potrivit art.10 din OUG nr.74/2013, în subordinea ANAF se înființează direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridica, prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului in care va fi stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziune prin absorbție a celorlalte direcții generale județene ale finanțelor publice din aria de competenta stabilita potrivit prevederilor alin.(3).
La alin.(3) se prevede ca, orașele in care își au sediul direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, aria de competenta a acestora, precum si lista direcțiilor generale județene ale finanțelor publice care se reorganizează ca direcții generale regionale ale finanțelor publice se stabilesc prin hotărâre a guvernului.
Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, înființate potrivit prevederilor alin.(3), preiau activitatea și competența tuturor direcțiilor generale județene ale finanțelor publice absorbite din aria de competenta, precum si a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora.
Iar la alin.(8) al art.10 din OUG nr.74/2013, se prevede ca, personalul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, precum si personalul direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni vamale, direcțiilor județene si a municipiului București pentru accize si operațiuni vamale, care se reorganizează prin fuziune prin absorbție, se preia in cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice in limita numărului de posturi aprobat in condițiile legii.
Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. IV din Legea nr.2/2013, articolul 109 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în MO al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: „Art. 109- Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 132 NCPC, Curtea, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița – completele specializate de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 11.04.2014, sub nr_, primind termen de judecată la data de 26.05.2014.
La termenul de judecată din data de 26.05.2014, Tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.
Analizând actele și lucrările dosarului asupra excepției necompetenței teritoriale invocate, instanța reține următoarele: Potrivit art. 10 al.1 din Legea contenciosului administrativ, competența materială asupra litigiilor privind acte administrative emise de autorități publice locale sau județene aparține, în fond, tribunalelor administrativ fiscale. Competența teritorială a tribunalelor, stabilită potrivit acestui criteriu, se reglementează de alin. 3 al aceluiași text de lege, în sensul că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau de la cel al pârâtului, dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. Or, în cauză, reclamantul și-a exprimat opțiunea în sensul alegerii între instanța competentă, potrivit legii, prin aceea că a înregistrat cererea de chemare în judecată la o instanță de la sediul pârâtului. Faptul că a adresat cererea unei instanțe necompetente material nu face să anihileze opțiunea sa cu privire la soluționarea cauzei de către instanța de la sediul pârâtului, ci poate numai să determine declinarea competenței către instanța de gradul inferior celei sesizate, ceea ce s-a și întâmplat în cauză. În plus, este de observat faptul că, la momentul la care pârâta a invocat, prin întâmpinarea existentă la f. 37-39, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, a solicitat admiterea acesteia și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Tribunalului Prahova, așadar ambele părți au urmărit ca soluționarea prezentei cauze să fie efectuată de către instanța competentă material de la sediul pârâtului, atât reclamantul, prin opțiunea exprimată odată cu promovarea acțiunii, cât și pârâtul, prin intermediul întâmpinării, motiv pentru care se apreciază că reglementarea de ordine privată a art. 10 al 3 din LCA ar fi, în aceste condiții, lipsită de orice eficiență în situația în care prezenta cauză ar fi soluționată de o altă instanță decât tribunalul de la sediul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a acțiunii având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici-Legea 188/1999”, formulată de reclamantul S. FINANȚE PUBLICE TÂRGOVIȘTE SED LEX, cu sediul în Târgoviște, .. 166, J. Dâmbovița și prin reprezentant legal Raduica M. din Târgoviște, .. 1, ., ., în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5 și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, J. Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.05.2014.
PREȘEDINTE,
G. A. M.
GREFIER,
J. C.
Red G.A. M/tehnored J.C
27.05.2014/4 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 508/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 323/2014.... → |
|---|
