Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 760/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 760/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 6967/120/2013
Dosar nr._ taxă poluare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 760
Ședința publică din 05 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta ., cu sediul în Târgoviște, .. 86, județul Dâmbovița, înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul Dâmbovița sub nr. J_, având CUI RO_, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294 Corp A, sector 6, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, prin care se solicită obligarea pârâților la restituirea sumei de 4983 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă.
Cererea a fost timbrată cu suma de 300 lei, taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței . nr._/23.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că reclamanta a depus la dosar, prin serviciul registratură, decizia de calcul al taxei pe poluare și cerere de lăsare a cauzei la ultima strigare, în subsidiarul căreia solicită judecata în lipsă; după care,
În temeiul art. 254 coroborat cu art. 258 NCPC, tribunalul încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Raportat la probele propuse și încuviințate, în baza art. 238 NCPC, instanța estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta . a chemat in judecată pârâții DGFP Dâmbovița, AFP pentru Contribuabili Mijlocii Târgoviște, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 4983 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că la data de 23.10.2008 a achiziționat un autoturism marca Mitsubishi Canter, prima înmatriculare producându-se la data de 08.02.1993 în Germania, țară membru a Uniunii Europene.
Pentru a putea înmatricula acest autoturism în România, reclamanta a fost obligată la plata unei taxe pe poluare în sumă de 4983 lei, potrivit OUG nr. 50/2008.
În opinia reclamantei, în mod nelegal pârâta AFP pentru Contribuabili Mijlocii i-a refuzat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, câtă vreme aceasta este contrară legislației comunitare, practicii instanțelor judecătorești române, precum și Deciziei nr. 24/14.11.2011 pronunțată de ÎCCJ.
În continuarea acțiunii, reclamanta a susținut că această taxă este contrară disp. art. 110 din Tratatul UE, care interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pe poluare pentru autoturismele înmatriculate și reînmatriculate aici.
Reclamanta a apreciat că, în speță, trebuie să se facă aplicarea art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform căruia dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a acestor dispoziții, sens în care se invocă și practica CJE în cauzele C./Enel (1964) și Simmenthal (1976).
Totodată, reclamanta apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală, având în vedere că încasarea sumei s-a realizat prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale, iar dreptul reclamantei de a cerere restituirea sumei cu titlu de taxă pe poluare se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, în conformitate cu dispozițiile art. 135 Cod procedură fiscală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 117 pct. d), art. 135, art. 70, art. 124 Cod procedură fiscală, art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 148 din Constituția României, art. 25, art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 1531 – 1536 cod civil și art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus, în copie, adresa nr. A/_/01.08.2013, emisă de Instituția Prefectului județului Dâmbovița – SPCRPCÎV, din care rezultă provenința autoturismului din Germania și data primei înmatriculări în circulație a acestuia, cartea de identitate a vehiculului, cererea de restituire a taxei, înaintată de reclamantă către AFP Târgoviște și răspunsul instituției pârâte, certificat de înmatriculare auto, chitanța de plată a sumei de 4983 lei, înscrisuri care atestă proveniența autoturismului din spațiul comunitar, certificat constatator eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, certificat de înregistrare la oficiul registrului comerțului a societății reclamante, decizia de calcul al taxei pe poluare.
Prin întâmpinarea formulată în temeiul art. 205 Cod Procedură Civilă, DGRFP Ploiești – AJFP Dâmbovița, a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nelegală și netemeinică. Se arată că decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule a fost emisă conform OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, la data intrării acesteia în vigoare abrogându-se art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și eliminarea reglementărilor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 3 ani. În acest context, a fost necesar să se întreprindă unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor Curții Constituționale ale art. 148, pârâtele arată că potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005, „legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor”.
Totodată, art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare. Pârâta precizează faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte. Față de pretinsa încălcare a disp. art. 110 din TCE, invocată de reclamantă, pârâta arată că acestea au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Taxa pe poluare se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine, iar principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei pe poluare este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Pârâta apreciază, totodată, că dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală nu sunt aplicabile în speță întrucât restituirea solicitată de reclamantă nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a)-h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Totodată, pârâta arată că restituirea taxei se face conform condițiilor reglementate în art. 8 din OUG nr. 50/2008, iar reclamantul nu se regăsește în nici un dintre condițiile enumerate la acest articol.
Se solicită respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale, ca inadmisibil, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora, cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, în temeiul unui titlu, cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii – art. 117 alin. 1 lit. f.
Pârâții invocă și practica judiciară a Curții de Apel București, care în dosarul nr._/3/2009 a reținut în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 1026/22.04.2010, că este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legală.
În ce privește plata cheltuielilor de judecată, se solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, câtă vreme actele atacate de reclamant sunt temeinic și legal întocmite.
S-a solicitat judecarea în lipsa potrivit art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta s-a opus apărărilor formulate de pârâtă, pentru motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cererii reclamantei, tribunalul reține că solicitarea acesteia este întemeiată pentru motivele ce succed.
Reclamanta a achitat suma de 4983 lei, cu chitanța . nr._/12.12.2008, pentru înmatricularea în România a autovehiculului marca Mitsubishi Canter, nr. identificare JMBFE444FOKA61370, înmatriculat pentru prima dată în Germania, la data de 08.02.1993, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă (fila 11).
Curtea Europeană de Justiție a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratat).
Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența CJUE și ÎCCJ, având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantului, constatând că suma plătită de acesta nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamantă prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1084 coroborat cu art. 1082 Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei de poluare – 12.12.2008 – și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, către reclamantă, constând în taxă judiciară de timbru, tribunalul luând act că onorariul avocatului va fi solicitat pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în Târgoviște, .. 86, județul Dâmbovița, înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul Dâmbovița sub nr. J_, având CUI RO_, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294 Corp A, sector 6, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița.
Obligă pârâții să restituie reclamantei suma de 4983 lei, încasată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data de 12.12.2008, până la restituirea integrală.
Obligă pârâții la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2014.
P., Grefier,
E. I. E. B.
Red.E.I./Tehnored.E.B.
7 expl./ 08.05.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 8/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 174/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
