Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 305/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 305/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 3944/315/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA A II A CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR 305
Ședința publică din data de 04.06.2014
Completul constituit din:
Președinte: G. A. M.
Judecător: A. L. B.
Grefier: J. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă D. SRL cu sediul în Târgoviște, . 4, județ Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., ., împotriva sentinței nr 4858/18.12.2013 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, prin consilier juridic B.-M. N., lipsă fiind apelanta-petentă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar s-au depus de către apelanta-petentă răspuns la întâmpinare și note de ședință prin care solicită citarea martorului Neuhauser C. I. și efectuarea unei adrese către IJP Dâmbovița.
Intimatul, prin consilier juridic arată că a luat cunoștință de răspunsul la întâmpinare depus la dosar și de nota de probatorii, și nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în acest sens.
În temeiul dispozițiilor art 131 raportat la art 95 alin 2 N.c.pr.civ, instanța văzând că apelul formulat vizează o sentință pronunțată de Judecătoria Târgoviște, constată că Tribunalul Dâmbovița este competent să soluționeze prezenta cerere.
Tribunalul ia act că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat.
Intimatul, prin consilier juridic arată că se opune administrării probelor solicitate de apelantă prin nota depusă la dosar. În fața instanței de fond a solicitat încuviințarea probei testimoniale, fiind audiați martorii propuși de apelantă. Martorul indicat la acest termen de judecată nu a fost propus spre audiere în fața instanței de fond.
În ceea ce privește emiterea adresei către IJP Dâmbovița pentru a se comunica soluția în dosarul penal al martorului Neuhauser C. I. privind drepturile de autor, arată că nu există nicio legătură cu prezenta cauză, în acea cauză fiind vorba de verificări sub aspectul respectării legislației privind drepturile de autor.
Tribunalul în temeiul art.482 și art 478 raportat la art 254 și art 258 c.pr.civ, urmează a soluționa cauza pe baza probelor administrate în fața primei instanțe.
În ce privește probele indicate în nota depusă la dosar, la acest termen de judecată, de către apelant, ia act că art 478 alin 2 și art 479 alin 2 N c.pr.civ prevăd că instanța de apel poate încuviința administrarea de probe noi a căror necesitatea rezultă din dezbateri, această condiție nefiind îndeplinită de cererea de probatorii depusă la acest termen. Probele solicitate nu au fost indicate în cererea de apel, ca urmare apelantul este decăzut din dreptul de a propune probe și în plus nu sunt apreciate ca fiind concludente în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel formulată.
Intimatul, prin consilier juridic având cuvântul asupra cererii de apel formulată solicită respingerea apelului formulat ca nefondat, pentru motivele indicate în întâmpinare, fapta astfel cum a fost constatată de organele de poliție și ulterior de inspectorii ITM, în cadrul controlului efectuat, a fost confirmată de martorii audiați în cauză, declarațiile coroborându-se cu declarațiile de la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr 4858/18.12.2013 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta D. SRL împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/28.03.2013.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în luna ianuarie 2013 petentul a primit la muncă pe numitul Neuhauser C. I., fără a încheia cu acesta contract de muncă, motiv pentru care a fost sancționat în baza art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, cu amendă în cuantum de 10.000 lei, minimul legal prevăzut de lege.
Totodată, în aceeași lună, ca și în luna decembrie 2012, petentul nu a ținut evidența reală a orelor de muncă prestată de către salariați, motiv pentru care a fost sancționat în baza art. 260 alin. 1 lit. m din Codul Muncii, cu avertisment.
Faptele astfel cum au fost reținute au rezultat din procesul verbal și au fost confirmate de martorii audiați, care au relatat că la petentă a lucrat în calitate de DJ (disc jockey), o persoană numită I., cu nume nemțesc și că programul lor de lucru era de la orele 10.00 la 24.00, deci de 14 ore și nu de 11, așa cum se menționează în foile colective de prezență.
Aceștia contrazic și susținerile petentului în sensul că numitul Neuhauser C. I. ar fost angajat de barmanul angajat al petentei, menționând că acesta a desfășurat activitatea de „disc jockey” încă din lunile noiembrie - decembrie 2012.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție, s-a observat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.
Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent privind lipsirea de posibilitatea de a face obiecțiuni, acesta nu poate atrage nulitatea procesului verbal în cauză, de vreme ce petentul avea posibilitatea de a-și face în fața instanței toate apărările pe care le-ar fi făcut și în fața agentului constatator. Prin urmare, vătămarea pricinuită dreptului la apărare al petentului a fost astfel înlăturată.
Analizând, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, modul de individualizare a sancțiunilor aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța a constatat că sancțiunea aplicată a fost proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Având în vedere gravitatea faptei petentului, fapta de primire la muncă a unor persoane fără avea încheiat un contract de muncă fiind una dintre cele mai grave în domeniul relațiilor de muncă, instanța a reținut un grad de pericol social ridicat al faptei.
Totodată, în raport de faptul că petentul nu a recunoscut fapta săvârșită, ba chiar mai mult, a încercat să inducă instanța în eroare prin invocarea unor împrejurări nereale în legătură cu fapta pentru care a fost sancționat, nu se vădește ca fiind mai potrivită aplicarea unei sancțiuni mai ușoare pentru petent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța a respins plângerea formulată, aceasta fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr 4858/18.12.2013 a fost declarat apel de către apelanta- petenta D. SRL, solicitând anularea procesului verbal, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Critică sentința instanței de fond pentru că aceasta nu a ținut cont de faptul că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, întrucât acesta a fost încheiat de intimata în baza unei adrese efectuate de organele de poliție ca urmare a unui control din 26.01.2013 abia la 28.03.2013, fără ca organul constatator și sancționator ITM să constate existența vreunei contravenții. Astfel normele de competență cu privire la agenții constatatori sunt norme de ordine publică, iar nerespectarea competenței este sancționată cu nulitatea absolută a procesului verbal.
Cum procesul verbal de contravenție nu a fost dresat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, apreciază că procesul verbal este nelegal, câtă vreme agentul constatator nu a constatat prin propriile simțuri existența elementelor constitutive ale contravenției.
Instanța de fond nu a ținut cont nici de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții.
Societatea nu a avut nicio legătură cu persoana identificată de poliție, aceasta nefiind angajata societății și participând la un eveniment organizat de o altă persoană, astfel cum a reieșit și din declarația acesteia.
A apreciat că în baza OG 2/2001 instanța avea obligația de a-l cita ca martor pe Neuhauser C. I., acesta rezultând din procesul verbal de contravenție.
Dealtfel instanța putea să constate că raportul de muncă presupune o durată normală de muncă și o repetabilitate a acesteia, lucru ce nu este valabil în cazul de față, din toate probele dosarului reieșind că barul respectiv, unde susține intimata că ar fi lucrat numitul Neuhauser, este o locație separată de restaurant, activitatea fiind una ocazională.
În drept a invocat prevederile art 34 din OG 2/2001 și art 468 și următoarele C.pr.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat.
Contrar susținerilor din plângere fapta a fost constatată personal de inspectorii de muncă, în urma verificărilor informațiilor și înscrisurilor puse la dispoziția organele de poliție de angajator.
Sentința atacată este legală și temeinică instanța de fond apreciind în mod corect că faptele astfel cum au fost reținute au fost confirmate și de martorii audiați care au relatat că numitul I. a desfășurat activitatea de disc jokey încă din lunile noiembrie-decembrie 2012, infirmând susținerile din plângere potrivit cărora era barman.
Chiar numitul Neuhauser I. a declarat în fața organelor de poliție că a desfășurat activitate pentru petentă în data de 26.01.2014, cât și în zile de 24-25.01.2013.
Apelanta nu este la prima abatere în ceea ce privește primirea la muncă a unor persoane fără contract de muncă, fiind sancționată pentru primirea a 5 persoane fără contract.
Apelantul-petent a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței apelate prin admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
Procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art 16 din OG 2/2001, respectiv nu a fost indicat la constatarea faptei modul în care a fost constatată această contravenție, procesul verbal fiind încheiat în baza altui act de constatare încheiat de un alt organ care nu avea competența să verifice raporturile de muncă.
Apelanta nu a săvârșit contravenția reținută întrucât respectiva persoană nu a avut niciodată raporturi de muncă cu societatea, motiv pentru care nu i-a fost plătit vreun drept salarial. Ori în lipsa unor raporturi de muncă nu se poate reține săvârșirea faptei, mai ales că spațiul unde poliția a făcut control este separat de restaurant și a fost de mai multe ori închiriat altor persoane pentru a desfășura propriile activități.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarea situație de fapt:
Pe baza unei sesizări a Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Dâmbovița, inspectorii intimatului ITM s-au deplasat la data de 14.02.2013 la restaurant-clubul „C.” aparținând societății apelante D. SRL, unde au solicitat evidența orelor de muncă prestate de către angajați pentru luna februarie, în scopul verificării informației primite din partea IPJ Dâmbovița, în sensul că societatea petentă a primit la muncă o persoană, pe nume I. C. Neuhauser, fără a încheia contract individual de muncă acestuia. Întrucât administratorul punctului de lucru nu a prezentat această evidență a orelor de muncă prestate de angajați pentru luna februarie 2013, conform prevederilor art. 19 din Codul muncii, și având în vedere declarația dată de numitul I. C. Neuhauser în fața organelor de poliție la data de 26.01.2013, din care a reieșit faptul că acesta lucra în respectivul local ca DJ de trei zile, difuzând muzică în scop ambiental, nefiind angajat cu contract de muncă (f. 37-39 și 40 din dosarul de fond), inspectorii ITM au concluzionat că societatea petentă se face vinovată de primirea la muncă a unei persoane fără încheierea CIM, data săvârșirii aceste fapte fiind 26.01.2013, ora 22,45, precum și de fapta de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat. Pentru prima faptă i s-a aplicat petentei amenda de 10.000 lei, iar pentru a doua faptă i s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
Ca urmare, trebuie făcută distincție între sesizarea făcută inspectorilor ITM și împrejurarea că aceștia s-au deplasat la sediul petentei unde au constatat efectiv faptul că declarația dată de o persoană conform căreia aceasta presta activitate pentru societate nu a putut fi infirmată de către apelanta petentă, ca urmare, fapta sancționată a fost constată de ITM.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea termenului prevăzut de art. 13 al.1 din OG 2/2001.
Din probele administrate în fața primei instanțe, probe propuse de către societatea petentă în scopul dovedirii aspectului că numitul I. C. Neuhauser nu a prestat activitate pentru apelanta petentă (f. 70), reiese contrariul, respectiv martorii au arătat că „în timpul iernii 2012-2013 la petentă a lucrat o persoană numită I., ca DJ în clubul C., care lucra pentru societate și nu pentru barman. Acesta a venit la societate ca DJ în lunile noiembrie-decembrie 2012”, de asemenea „la începutul anului 2013 mă aflam la serviciu la punctul de lucru al petentei unde se afla și un DJ pe care îl chema I., iar numele nu i-l mai rețin, dar știu că era un nume nemțesc; era a treia oară când îl vedeam pe acesta lucrând ca DJ”.
Ca urmare, pe baza acestor dovezi se apreciază că este corectă aprecierea instanței de fond în sensul că plângerea contravențională nu a fost întemeiată, urmând a fi respinsă cererea de apel, în baza art. 480 al.1 NCpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-petentă D. SRL cu sediul în Târgoviște, . 4, județ Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., ., împotriva sentinței nr 4858/18.12.2013 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. A. M. A. L. B.
Proces-verbal,
Pentru domnișoara judecător A. L. B., aflată în concediu de odihnă, prezenta se semnează de noi,
Președintele Sef de Secție, B. G.
Grefier
J. C.
Judecător fond: N. M. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr_
Red G.A.M /tehnored J.C
07.07.2014/4 EX
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 619/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 607/2014.... → |
|---|
