Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 622/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 622/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 6594/120/2013
Dosar nr._ taxă poluare
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 622
Ședința publică din data de 07 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - E. I.
GREFIER - E. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta E. P. SRL, cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, având Cod fiscal RO_ și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat „I. P.” din Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 133B, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6, prin care a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 4448 lei, reprezentând taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii efective.
Cererea a fost legal timbrată cu 300 lei, taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței . nr._/27.11.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul prin av. R. P., conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele: cauza se află la primul termen de judecată în fond; cererea are ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; la data de 10.01.2014, pârâtele DGRFP Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, au depus întâmpinare, comunicată reclamantului, conform art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă; după care,
Instanța, din oficiu, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 131 Noul Cod de procedură civilă, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Av. R. P., pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâților la restituirea sumei de 4448 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, actualizată cu dobânda legală și plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat în cuantum de 500 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr._, reclamanta E. P. SRL a chemat în judecată pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 4448 lei, reprezentând taxă pe poluare, cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii sumei.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că a achiziționat autoturismul second-hand marca Skoda Superb, înmatriculat pentru prima dată în 2005, în Germania (stat membru al UE), pentru înmatricularea căruia în România, a fost obligată la plata taxei pe poluare instituită de OUG nr. 50/2008, în cuantum de 4448 lei, sumă achitată la conform chitanței . nr._/09.12.2008.
În continuarea acțiunii, reclamanta a susținut că această taxă specială, fără plata căreia nu ar fi putut înmatricula autoturismul achiziționat, contravine reglementărilor Uniunii Europene, acceptate și de către România prin Tratatul CE semnat la 01.01.2007, respectiv art. 110 din Tratatul CE, ce impune eliminarea oricăror forme de protecție ce decurg din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produse provenind din alte state și care, astfel, împiedică libera circulație a mărfurilor între statele membre ale uniunii europene.
Reclamanta apreciază că, în speță, trebuie să se facă aplicarea art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform căruia dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a acestor dispoziții, sens în care se invocă și practica CJE în cauzele C./Enel (1964) și Simmenthal (1976).
Totodată, reclamanta susține că taxa impusă de prevederile OUG nr. 50/2008 are caracter discriminatoriu, intenția legiuitorului fiind de a redirecționa consumatorul spre achiziționarea fie a unui autoturism nou, fie a unuia second-hand înmatriculat în România, favorizând astfel producția internă. Un alt tip de discriminare realizată de legiuitor este, în opina reclamantului, aceea între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1.07.2008 și cele care înmatriculează ulterior, câtă vreme doar acestea din urmă plătesc taxa pe poluare, deși este evident că poluează și autoturismele înmatriculate înainte de 1.07.2008.
Reclamantul invocă și decizia CEJ pronunțată la 07.04.2011 în cauza C 402/09, în sensul că art. 110 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 218 din OG nr. 92/2003, art. 30, 34, 110, 112 din TFUE, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 992-997 Cod civil, art. 1092 cod civil – plata nedatorată, art. 1084 rap. la art. 1082 Cod civil, în ceea ce privește folosul nerealizat.
În probațiune s-au depus la dosar, în copie, cererea de restituire a sumei de 4448 lei, înregistrată la AJFP Dâmbovița sub nr._/28.11.2013, înscrisuri care atestă proveniența autoturismului dintr-un stat membru al Uniunii Europene, cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare, certificat de înregistrare a societății reclamante la ORC de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, chitanța de plată a sumei de 4448 lei, decizia de calcul al taxei pe poluare nr._/05.12.2008, emisă de AFP Târgoviște.
Prin întâmpinarea formulată în temeiul art. 205 Cod Procedură Civilă, DGRFP Ploiești – AJFP Dâmbovița, a solicitat respingerea cererii reclamantei ca nelegală și netemeinică. Se arată că decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule a fost emisă conform OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, la data intrării acesteia în vigoare abrogându-se art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și eliminarea reglementărilor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 3 ani. În acest context, a fost necesar să se întreprindă unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor Curții Constituționale ale art. 148, pârâtele arată că potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005, „legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor”.
Totodată, art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare. Pârâta precizează faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte. Față de pretinsa încălcare a disp. art. 110 din TCE, invocată de reclamantă, pârâta arată că acestea au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Taxa pe poluare se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine, iar principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei pe poluare este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Pârâta apreciază, totodată, că dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală nu sunt aplicabile în speță întrucât restituirea solicitată de reclamantă nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a)-h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Totodată, pârâta arată că restituirea taxei se face conform condițiilor reglementate în art. 8 din OUG nr. 50/2008, iar reclamantul nu se regăsește în nici un dintre condițiile enumerate la acest articol.
Se solicită respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale, ca inadmisibil, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora, cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, în temeiul unui titlu, cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii – art. 117 alin. 1 lit. f.
Pârâții invocă și practica judiciară a Curții de Apel București, care în dosarul nr._/3/2009 a reținut în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 1026/22.04.2010, că este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legală.
În ce privește plata cheltuielilor de judecată, se solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, câtă vreme actele atacate de reclamant sunt temeinic și legal întocmite.
S-a solicitat judecarea în lipsa potrivit art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Tribunalul, analizând cererea reclamantei, în raport de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente cauzei, reține următoarele:
Reclamanta a achitat suma de 4448 lei, cu chitanța . nr._/09.12.2008 pentru înmatricularea în România a autoturismului marca Skoda Superb, nr. identificare TMBCU63U_, înmatriculat pentru prima dată în comunitatea europeană la data de 16.12.2005, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă (filele 16 - 17).
Curtea Europeană de Justiție a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratat).
Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența CJUE și ÎCCJ, având în vedere că reclamanta s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantei, constatând că suma plătită de aceasta nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamantă prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1084 coroborat cu art. 1082 Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei de poluare – 09.12.2008 – și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei, către reclamantă, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamanta E. P. SRL, cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, având cod fiscal RO_ și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat „I. P.” din Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 133B, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Obligă pârâții să restituie reclamantei suma de 4448 lei, încasată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data plății taxei – 09.12.2008, până la restituirea efectivă.
Obligă pârâții la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2014.
P., Grefier,
E. I. E. B.
Red.E.I./Tehnored.E.B.
7 expl./ 10.04.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 284/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 515/2014.... → |
|---|
