Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 515/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 515/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 8677/315/2013
Dosar nr._ apel – plângere contravențională
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 515
Ședința publică din data de 15 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – I. E.
Judecător – E. F.
Grefier – B. E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – petent Canura M. C., domiciliat în Câmpulung, ., ., parter, . împotriva sentinței civile nr. 656/13.02.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, având ca obiect „plângere contravențională”.
Cererea de apel nu a fost timbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul – petent a fost citat pentru acest termen cu mențiunea de a timbra apelul cu 20 lei, taxă judiciară de timbru; după care,
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului și rămâne în pronunțare pe excepție.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată:
La data de 10.09.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgoviște, sub nr._, plângerea contravențională pe care contestatorul C. M. C. a formulat-o împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 30.08.2013 încheiat de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, că a fost amendat pentru depășirea vitezei legale însă nu a avut dovada încălcării regimului de viteză. De asemenea, procesul verbal a avut lipsuri în completare și nu a fost semnat de un martor asistent.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
La dosar a fost atașată întâmpinare și înscrisuri doveditoare de către intimat, respectiv rapoartele agenților constatatori, planșe foto și suport înregistrare video, buletin de verificare metrologică și atestat operator radar, precum și fișa conținând antecedentele contravenționale ale petentului.
În prezența apărătorului petentului a fost vizionată înregistrarea video furnizată de intimat, încheindu-se un proces verbal în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 656/13.02.2014, Judecătoria Târgoviște a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. M. C. în contradictoriu cu intimatul IPJ Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 30.08.2013 încheiat de intimatul IPJ Dâmbovița a fost sancționat contestatorul C. M. C. cu 720 de lei, față de faptul că la acea dată ora 03.45 ar fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Câmpulung din Municipiul Târgoviște, cu o viteză de 103 km/h. S-a considerat că faptele constituie contravenție potrivit art. 121 al.1 din HG nr.1391/2006, sancționată la art.101 al.3 lit.e) din OUG nr.195/2002. A fost dispusă și măsura reținerii permisului de conducere în vederea suspendării.
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește inexistența unui martor asistent, aceasta este explicabilă în contextul în care petentul a semnat procesul verbal încheiat de agentul constatator neexistând astfel nici o încălcare a prevederilor art.19 din OG nr.2/2001.
Instanța a apreciat descrierea faptei și circumstanțele în care a avut loc corespunzătoare, fiind indicate elementele esențiale de timp, spațiu și viteza concretă pe care ar fi avut-o petentul când a circulat pe drumul public, iar neprecizarea ocupației și a locului de muncă al acestuia nu îi aduce nici o vătămare și nu constituie un motiv pentru a se reține nulitatea (relativă) a actului atacat.
În ceea ce privește situația de fapt reținută prin procesul verbal cu privire la depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum în cauză, instanța a constatat că aceasta este dovedită de intimat așa cum îi cade în sarcină.
În cauza A. c. României din 4.10.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată încălcarea de către România a art.6 din convenție ce vizează dreptul la un proces echitabil prin încălcarea prezumției de nevinovăție în cazul materiei contravenționale. Se arată că a prezuma că procesul verbal contravențional beneficiază de o prezumție de legalitate și veridicitate, sarcina probei contrare revenind contravenientului ce trebuie astfel să-și dovedească nevinovăția, este contrar dreptului la un proces echitabil, materia contravențională, prin sancțiunile aplicabile intrând în sfera penalului conform art. 6 CEDO ce implică prezumția de nevinovăție a persoanei căreia i se aduce o acuzație. Ca atare nu procesul verbal contravențional în sine poate demonstra vinovăția contravenientului ci probele ce au stat la baza emiterii sale, în cazul de față proba esențială fiind o constatare tehnică efectuată cu aparatul radar, precum și constatarea directă a agenților constatatori (asupra locului și timpului la care ar fi survenit constatarea respectivă).
Din conținutul plângerii și a procesului verbal atacat rezultă că petentul contestă situația de fapt, iar procesul verbal este încheiat nu pe baza constatărilor ex propris sensibus ale agentului constatator ci pe baza unui mijloc tehnic, respectiv măsurarea vitezei unui autovehicul cu ajutorul aparatului radar.
Intimatul atașează la dosar dovada efectuării unei măsurători a vitezei autoturismului condus de petent, aparatul radar înregistrând viteza de 103 km/h.
Se mai remarcă și faptul că marja de eroare de măsură pentru aparatul radar instalat pe un autovehicul staționat pentru o viteză mai mare de 100 km/h este, potrivit normei metrologice de +/- 3 % din valoarea măsurată (3.1.1 lit.b din normă - NML 021-05 din 23 noiembrie 2005), aparatul radar având o marjă de eroare mai mică ce se încadrează în norma metrologică.
Instanța a constatat că pe înregistrare apare viteza măsurată de aparatul radar ca fiind de 103 km/h, chiar la începutul înregistrării video atașate la dosar de către intimat, viteza scăzând până când petentul a oprit autoturismul pe care-l conducea la semnalizarea corespunzătoare a agentului de poliție. Tot din înregistrarea depusă se poate remarca faptul că autovehiculul poliției era staționat, iar numărul autoturismului condus de petent a fost focalizat atunci când acesta s-a apropiat, neexistând nici un alt autoturism care să fi circulat prin apropiere în acel interval de timp. Nu există astfel nici un dubiu că viteza de 103 km/h a fost înregistrată de aparatul radar cu privire la autoturismul condus de petent.
Chiar ținând cont de o marjă de eroare concretă pe care ar fi putut-o avea aparatul radar (la măsurătorile efectuate cu ocazia verificării metrologice a aparatului radar cu valabilitate 1 an de zile, marja maximă de eroare a fost de 2,3 km/h, conform adresei BBSC Comunications System SRL) viteza minimă ce ar fi putut-o avea autovehiculul condus de petent se încadrează în fapta sancționată de organele de poliție (depășirea vitezei cu peste 50 km/h, față de viteza maximă legală de 50 km/h de pe tronsonul de drum respectiv).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a considerat-o corectă, raportat de clasa de contravenție a faptei săvârșite și raportat la sancțiunile aplicate anterior petentului, inclusiv pentru încălcarea regimului de viteză maximă legală.
Petentul C. M. C. a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel depuse în scris la dosarul cauzei, apelantul petent susține că, din procesul verbal contestat rezultă că viteza de deplasare a autoturismului era de 103 km/h iar din planșele foto și celelalte acte depuse de intimat, rezultă că viteza de deplasare era de 106 km/h, ori, pentru ca procesul verbal să fie valid, toate datele trecute în acesta trebuie să corespundă realității.
Mai mult, susține apelantul, din planșele foto depuse la dosar de către intimat, nu rezultă cu certitudine că autoturismul filmat este autoturismul condus de către petent, respectiv Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ .
Apelantul consideră că nu poate fi sancționat contravențional atâta timp cât din probele depuse la dosar de către intimat nu reiese cu certitudine că petentul într-adevăr a săvârșit contravenția care i se impută, conform procesului verbal, respectiv că se deplasa cu autoturismul Dacia L., nr. de înmatriculare_, cu viteza de 103 km/h.
Pentru considerente expuse, apelantul petent solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și admiterea plângerii contravenționale, în sensul exonerării de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466, 468, 470, 471, 475, 476, 480 Cod procedură civilă.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției, ca fiind legal și temeinic.
Intimatul susține că, deși filmarea a fost efectuată pe timp de noapte, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că reclamantul este cel care a condus cu viteza în cauză, deoarece în cadru apare numai autoturismul său, iar filmarea este cursivă, fără întreruperi și nu există nici un dubiu cu privire la faptul că autoturismul înregistrat cu viteza de 103 km/h este același cu cel oprit în fața autospecialei poliției
De asemenea, nu există nici un dubiu cu privire la faptul că fapta antisocială a fost constatată în localitate, întrucât în filmare se observă un autoturism parcat pe un podeț de intrare într-o curte. De asemenea, deși apelantul a consemnat în cuprinsul procesului verbal obiecțiunile sale, acesta nu a contestat decât sancțiunile prevăzute, fără a contesta locul comiterii contravenției.
Mai mult, apărătorul apelantului a participat la vizionarea în ședință publică a suportului magnetic, luând la cunoștință despre comiterea contravenției.
În aceste condiții, intimatul apreciază că formularea căii de atac nu urmărește înfăptuirea justiției și pronunțarea unei decizii temeinice și legale, ci numai exonerarea de răspundere contravențională, îmbrăcând forma unui abuz de drept, intimatul solicitând să se aplice apelantului amenda judiciară prevăzută de lege, în baza art. 12 alin. 2 rap. la art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.
La termenul de judecată fixat pentru soluționarea apelului, tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării judiciare a apelului.
Plângerea contravențională a fost înregistrată la instanța de fond la data de 10 septembrie 2013, dată la care era în vigoare OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și care în art. 19 dispune că în materie contravențională, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.
Pentru termenul din 15 octombrie, apelantul a fost citat cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei, însă până la pronunțarea sentinței nu s-a depus această dovadă, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 482 raportat la art. 197 C.pr.civ., tribunalul va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelantul – petent Canura M. C., domiciliat în Câmpulung, ., ., parter, . împotriva sentinței civile nr. 656/13.02.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 15 octombrie 2014.
P., JUDECATOR,
I. E. E. F.
Grefier,
B. E.
Judecător fond: P.-D. Cărpiniș
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. I.E./tehnored. B.E.
4 ex/ 10.11.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 622/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 300/2014.... → |
|---|
