Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 883/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 883/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 1301/120/2014
Dosar nr._ taxă pe poluare
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 883
Ședința publică din 23 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. M.
GREFIER: R. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe reclamantul L. D., domiciliat în ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetelor de Avocat Asociate „ A. P.-E.-T. I.” din municipiul Moreni, ., nr. 56, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în municipiul Ploiești, .. 22, județul Prahova, prin care solicită restituirea sumei de 1.774 lei, plătită cu titlu de taxă pe poluare, împreună cu dobânzile aferente sumei, de la data încasării și până la restituirea efectivă.
Cerere timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 300 lei, conform chitanței . nr._ (38)/07.02.2014 (fila 6).
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare;
- la data de 17 aprilie 2014 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a depus la dosar întâmpinare;
Instanța, din oficiu, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 131Cod procedură civilă, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Față de referatul întocmit în cauză de grefierul de ședință, aflat la fila 40, instanța constată că deși pe rolul acestei instanțe au fost înregistrate alte dosare având aceleași părți, obiect și cauză cu ale prezentului dosar aflat la primul termen de judecată, între acestea nu există identitate conform art. 139 NCPC.
Considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă instanța estimează că procesul poate fi soluționat la acest termen de judecată, iar în temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
Notă:
După strigarea cauzei, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat în instanță avocat T. I., apărătorul reclamantului L. D., care a depus la dosar chitanța nr. 811/22.04.2014 reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă de C. Administrativ, sub nr._ din 20.03.2014, reclamantul L. D., domiciliat în ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetelor de Avocat Asociate „ A. P.-E.-T. I.” din municipiul Moreni, ., nr. 56, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în municipiul Ploiești, .. 22, județul Prahova, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 1.774 lei, plătită cu titlu de taxă pe poluare, împreună cu dobânzile aferente sumei, de la data încasării și până la restituirea efectivă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat, în esență, că pentru a putea să-și înmatriculeze autoturismul marca Volkswagen achiziționat din spațiul comunitar, a plătit la data de 11.10.2010 suma de 1.774 lei, cu chitanța . nr._, cu titlu de taxă pe poluare, conform deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/11.10.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Moreni, taxă impusă de OG nr. 50/2008.
Se arată că deși a solicitat restituirea acestei taxe ca fiind contrară normelor comunitare, cererea a fost respinsă, deși dreptul său la restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare izvorăște din aplicarea directă a normelor de drept comunitar, în speță art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a CE, independent de soarta actului cu caracter fiscal emis în vederea perceperii acestei taxe, act emis în baza unor norme legale interne ce contravin dreptului comunitar și care, în baza dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României urmează a fi ignorate în causa pendente.
A susținut reclamantul că, prin împrejurarea aplicării directe a dreptului comunitar, conform prevederilor exprese ale art. 148 alin. 2 din Constituția României, raporturile juridice dintre reclamant și instituția pârâtă, privesc exclusiv restituirea unei sume nedatorate, în afara raționamentelor de natură fiscală privind atacarea unui act administrativ-fiscal, deci și în afara termenelor speciale cu care operează Codul de procedură fiscală. Or, conform art.110 (exart. 90 paragraful 1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, niciunul dintre statele membre nu poate aplica produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, produselor naționale similare.
De asemenea, reclamantul susține că OUG nr. 50/2008 este contrară și dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa pe poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor noi produse în România.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 110 din Tratat, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală; art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, în ceea ce privește folosul nerealizat, respectiv dobânda legală calculată de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective a acesteia.
În temeiul art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei, copii de pe următoarele înscrisuri: Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule din 11.10.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Moreni; duplicat chitanță . Nr._/11.10.2010; documentele de identitate și de proveniență ale autovehiculului; adresa nr. 7309/28.02.2014 înaintată reclamantului de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița; cerere de restituire a taxei pe poluare, înregistrată la AJFP Dâmbovița la data de 28.02.2014 sub nr. 7308.
La data de 17 aprilie 2014, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât legislația în vigoare prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, organele fiscale fiind obligate să aplice prevederile dispozițiilor OG nr. 50/2008 de modificare a Legii nr. 571/2003, fără a considera că această ordonanță pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Totodată, precizează că reclamantul nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008 și, ca atare, obligația de plată a taxei pe poluare îi revine ca fiind legal datorată.
S-a arătat că din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul Comunității Europene nu a fost încălcat prin instituirea acestei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare.
S-a precizat că opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește”.
De asemenea, solicită respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală potrivit cărora cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabili la organul fiscal, în temeiul titlului.
Se menționează, ca practică judiciară, dosarul nr._/3/2009 al Curții de Apel București- Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, în care s-a reținut în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 1026/22.04.2010, că este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legală.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care reclamantul va solicita acest lucru, solicită respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 451-453 Noul Cod de procedură civilă.
În baza art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților și având în vedere textele de lege incidente în materie, tribunalul apreciază că acțiunea reclamantului este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat cu chitanța . nr._/11.10.2010 suma de 1.774 lei cu titlu de taxă pe poluare, pentru autovehiculul marca Volkswagen, an fabricație 1994, cu prima înmatriculare la 12 aprilie 1994, procurat dintr-un stat membru UE, procedură în urma căreia s-a finalizat operațiunea de înmatriculare în România a acestui autoturism.
Taxa pe poluare i-a fost percepută reclamantului invocându-se dispozițiile OUG nr. 50/2008.
Apreciind că taxa pe poluare i-a fost încasată cu încălcarea legislației comunitare, reclamantul a solicitat la organul financiar competent restituirea taxei și a primit răspuns de la organul fiscal în sensul că suma respectivă a fost încasată în baza Legii nr. 9/2012 și nu poate fi restituită.
În aceste condiții, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, acțiunea promovată formând obiectul prezentei cauze.
OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 și prevede la art. 4 că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Prin Decizia nr.802/19.05.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 50/2008, însă taxa de poluare stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008 este contrară 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, iar în România, stat membru al Uniunii Europene urmare aderării, reglementările comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Obligarea la plata taxei de poluare reprezintă o aplicare eronată a prevederilor legale comunitare (art. 110 TFUE) și având în vedere principiul preeminenței dreptului comunitar se apreciază că în mod nejustificat reclamantul a fost obligat la plata taxei pe poluare.
Potrivit practicii C.J.C.E., un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 110 TFUE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă, în toate cazurile, posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii. In materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 110 TFUE urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele ce se află deja pe piața națională. Art. 110 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Scopul general al art. 110 (exarticolul 90 par.1) din TFUE este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor TFUE, această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Susținerea pârâtei, constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale TFUE, cu principiile instituite de C.J.C.E. în urma deciziilor de interpretare, precum și cu recenta decizie pronunțată de ICCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii ( decizia nr. 24/2011 pronunțată în dosarul nr. 9/2011 ), taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit .
În acest context, instanța evidențiază cauza C‑402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România) - cauza T., la data de 7.04.2011, cauză în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat și a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în același sens și la data de 7.07.2011 în cauza C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Gorj (România)- cauza N..
În această cauză, s-a subliniat că, aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009, atât timp cât toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis totodată că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79, Hans J. I/S c. Ministère danois des impôts .> Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat prin recenta decizie nr. 24/2011 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă principiul echivalenței și al efectivității.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România, în cauză devenind incidente dispozițiile art. 117 lit. d) Cod procedură civilă fiscală, atât timp cât încasarea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, s-a realizat „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”, situație în care dreptul contribuabilului de a cere restituirea sumei se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În raport de considerentele expuse, ce sintetizează jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul constată că suma plătită de reclamant, cu titlu de taxă pe poluare, este contrară dispozițiilor comunitare și se impune restituirea ei, motiv pentru care acțiunea urmează a fi admisă.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1489 Noul Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei pe poluare și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul L. D., domiciliat în ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetelor de Avocat Asociate „ A. P.-E.-T. I.” din municipiul Moreni, ., nr. 56, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în municipiul Ploiești, .. 22, județul Prahova, și în consecință:
Obligă pârâții să restituie reclamantului suma de 1.774 lei, încasată cu titlu de taxă pe poluare, plus dobânda legală aferentă, începând cu data plății și până la restituirea efectivă a taxei.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 377 lei, cu titlul cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2014.
Președinte, Grefier,
C. E. M. R. O.
Red. C.E.M.
Tehnored R.O.
7ex/18.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 467/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 858/2014. Tribunalul... → |
|---|
