Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 155/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 504/283/2013
Dosar nr._ apel pl. contraventionala
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 155
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – A.-M. G.
Judecător – A. L. B.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-petent N. N. M., domiciliat în P., ., jud.Dâmbovița împotriva sentinței nr. 67/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județ Dâmbovița.
Cererea de apel este timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței nr._/8.08.2014
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelantul petent N. N. M. a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin.1 raportat la art. 95 pct. 2 Noul Cod procedură civilă, văzând că obiectul prezentului apel vizează o hotărâre pronunțată de Judecătoria P. stabilește că este competent general, material și teritorial să judece apelul.
În temeiul art.482 raportat la art. 478, art. 254 și art. 258 Cod procedură civilă, urmează a soluționa cauza pe baza probelor administrate în fața instanței de fond.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit dispozițiile art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 67/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ instanța a respins plangerea contravențională formulată de petentul N. N. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița, a menținut procesul-verbal de contravenție . nr._/02.03.2012 întocmit de Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița și a obligat petentul la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/2.03.2014, s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru că, la aceeași dată, la ora 08:08, a condus autoturismul înmatriculat cu numărul_, pe DN 71, km 65, în localitatea P., cu viteza de 101 km/h, fiind înregistrat de cinemometrul tip radar Autovision BEE III ROM 390 montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_.
Petentului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 675 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și s-a dispus reținerea permisului de conducere al petentului în vederea punerii în aplicare a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Petentul a semnat procesul-verbal, iar la rubrica „mențiuni” s-a arătat că acesta a formulat obiecții.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale imperative de ordine publică, a căror nerespectare constituie cauză de nulitate absolută expresă și că agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal avea calitatea de agent constatator, potrivit art. 15 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, iar procesul-verbal conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost în mod corespunzător încadrată juridic, în conformitate cu prevederile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002,
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție, prin înscrisurile și înregistrarea video depuse la dosarul cauzei. Astfel, din înregistrarea video a faptei contravenționale, care se coroborează cu transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar în data de 17.05.2013, ora 08.08, reiese că la momentul înregistrării, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ circula cu viteza de 101 km/h în localitate.
De asemenea, se constată că este îndeplinită condiția constatării contravenției prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, respectiv cu aparatul radar . 390, iar conform buletinului de verificare metrologică nr._/21.02.2013, cu valabilitate 1 an, mijlocul de măsurare a vitezei este unul omologat și verificat metrologic la data de 02.03.2013.
Referitor la susținerea petentului, care a arătat că a circulat cu o viteză inferioară celei de 101 km/h, aceasta nu a fost reținută de instanță, nefiind aptă a combate înregistrările efectuate cu mijloace tehnice omologate.
Cu privire la solicitarea petentului de a se avea în vedere o posibilă eroare a aparatului radar, instanța a reținut că cerințele cuprinse în Norma de Metrologie Legală 021-05/2005, modificate, printre care se numără și anumite erori tolerate, nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, ci cu ocazia evaluărilor în vederea aprobării de model. Prin urmare, a interpreta altfel, în sensul că la stabilirea rezultatului măsurării vitezei de către un cinemometru verificat metrologic se pot avea în vedere limitele erorilor tolerate, înseamnă a contraveni dispozițiilor cuprinse în N.M.L. 021-05 și interpretării date acestora chiar de către emitentul actului normativ.
Prin urmare, în speță nu există niciun dubiu care să profite petentului,, intimatul făcând pe deplin dovada depășirii vitezei legale maxime admise cu 51 km/h de către petent.
De asemenea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că sancțiunea aplicată petentului pentru depășirea vitezei maxim admise cu mai mult de 50 km/h a fost în mod corect individualizată de agentul constatator, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei petentului.
Instanța a apreciat că gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de petent, respectiv depășirea vitezei legale maxim admise cu 51 km/h, este suficient de ridicat pentru a atrage o sancțiune pecuniară, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost individualizată la limita minimă prevăzută de legea specială, respectiv 9 puncte amendă, în valoare de 675 lei.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională.
În conformitate cu dispozițiile art. 36 alin.2 din O.G. nr.2/2010 a dispus și obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 20 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul N. N. M. care a criticat sentința pentru netemenicie.
În motivele de apel a susținut că instanța de fond a dat o interpretare total eronată dispozițiilor art 3.1.1 lit c din NML 021-05, in sensul că erorile tolerate nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, ci cu ocazia evaluarilor in vederea aprobării de model, dar acest raționament este total greșit întrucât: potrivit art 1.2 din NML 021-05 cerințele metrologice si tehnice sunt necesare pentru ca cinemometrele sa fie introduse pe piață, puse in funcțiune sau utilizate.
La pct 3.1.1. lit c din aceste norme se menționează foarte clar faptul că eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei este de +/-4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h daca cinemometrul radar a fost folosit in regim de deplasare, fiind evident faptul că acestea sunt erorile maxime admise pentru ca cinemometrele sa poată fi omologate, deci, trebuie sa se încadreze în aceste valori.
Concluzionând, apelantul petent arată că este posibil ca viteza reală cu care a circulat să fi fost mai mare sau mai mica cu 4% decât cea înregistrată (101 km/h), adică 105 sau 97 Km/h, creându-se astfel un dubiu, mai ales că pentru o viteză de până in 100km/h nu se dispune măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile, măsură mai împovărătoare decât sancțiunea principală, iar dubiul cu privire la viteza reală există si acest dubiu îi profită.
La data de 5.08.2014 I. Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât instanța de fond a analizat procesul verbal de contravenție, în funcție de materialul probator administrat în cauză și a constatat că acesta este legal și temeinic.
Contrar susținerilor, potrivit NML 021-2005 erorile maxime tolerate sunt aplicate în patru cazuri strict enumerate, iar valorile înregistrate în trafic de un aparat cinemometru trebuie interpretate ca atare, asupra lor neputând fi aplicate erorile maxime tolerate prevăzute de norma mai sus menționată.
Din adresa ..C. Communications Systems SRL nr. 4271/14.06.2013 rezultă că eroarea maximă tolerată pe care a avut-o aparatul cinemometru folosit la constatarea contravenției este mai mică de 1km/h, ceea ce face ca și în cazul în care s-ar scădea din viteza înregistrată eroarea maximă tolerată, viteza cu care a circulat petentul tot ar fi fost cu mai mult de 50km/h mai mare decât viteza legală, astfel că procesul verbal este temeinic și legal și nu poate fi anulat.
Apelantul petent N. N. M. nu a formulat răspuns la întâmpinare, dar a depus la dosar concluzii scrise prin care a susținut că a susținut inca de la faza de aplicare a contravenției ca viteza cu care se deplasa era una
inferioara celei consemnate in procesul -verbal de contravenție, in sprijinul acestei afirmații a adus o prevedere legala si anume rapoartele tehnice, cu erorile maxime tolerate NML 021-05/2005.
Apelantul petent apreciază că nu trebuie dată eficienta si valoare probatorie buletinului de verificare metrologica, pentru că, după cum a observat el acest înscris este produs pro cauza si conține o . erori ce denota graba cu care s-a încercat a fi procurat în scopul exclusiv de a induce in eroare atat instanța de judecata cat si apelantul .
Mai arată apelantul că aparatul radar a fost dus la verificare in data de 28.05.2013 (aceasta data este menționata in adresa „ dosarul nr._ din 28.05.2013) și s-a emis un buletin de verificare metrologica din data de 21.02.2013, prin care radarul a fost declarat admis, însă cu mai mult de 3 luni anterioare datei la care a fost supus testelor, motiv pentru care această adresă nu poate fi luată în considerare.
De altfel, aceste înscrisuri întitulate,, Buletin de măsurări” nici nu poarta o stampila a societății care a asigurat verificarea radar, ci numai semnătura a unui anume verificator metrolog si acest fapt numai pe pagina 1 a acestuia, paginile 2 si 3 nu mai poarta nicio semnătura.
Al treilea motiv, pentru care apelantul petent apreciază că îl îndreptățește să afirme ca politia nu a făcut decât sa creeze un dubiu cu privire la justețea sancțiunii aplicate in raport de susținerea ca nu circula cu viteza menționata in procesul verbal de contravenție, este acela că din consemnările înscrise în acest buletin de măsurări se poate observa că aparatul radar avea abateri în regim de patrulare de 1% la viteza de 92,1 km/h, ceea ce conduce la concluzia că la o viteză mai mare, eroarea este și mai mare.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
În ceea ce privește motivul de apel, în sensul că instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor art.3.1.1. lit.c din NML 021-05, deoarece nu a aplicat, la viteza constatată de agentul constatator, marja de eroare de +- 4%, tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat, întrucât potrivit Ordinului Biroul R. de Metrologie nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)", astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 187 din 14 iulie 2009 privind modificarea si completarea Normei de metrologie legala NML 021-05, aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 301/2005, la pct. 5. se prevede: „ 5.1. Atestarea legalitãții unui cinemometru se realizeazã numai dupã demonstrarea conformitãții acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilã pentru introducerea pe piața și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare. 5.2. Atestarea legalitãții se realizeazã prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legalã în vigoare. 5.2.1. În buletinele de verificare metrologicã, eliberate în urma verificãrilor inițiale și a verificãrilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționeazã în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie sã se menționeze marca și numãrul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilã numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuãrii verificãrii metrologice.”
Ca urmare, aplicarea Normelor metrologice, care reglementează, conform art. 1.1 „cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie sã le îndeplineascã cinemometrele utilizate la mãsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicãrii prevederilor legislației rutiere”, este realizată prin verificarea metrologică de către instituții special abilitate, care, în urma verificărilor, eliberează buletinele de verificare metrologicã, menite să demonstreze conformitatea cinemometrului cu cerințele metrologice și tehnice.
Odată demonstrată această conformitate, se realizează, potrivit textului de lege pre-citat, atestarea legalității cinemometrului. Ca urmare, nu poate fi contrazisă, în nici un mod, măsurarea vitezei realizată cu un cinemometru a cărui încadrare în cerințele metrologice și tehnice a fost constatată și certificată de către instituția dotată cu mijloace specifice de realizare a verificărilor prevăzute de Norme.
A considera altfel ar conduce la ipoteze inacceptabile, întrucât nu s-ar putea explica de ce o instanță, care face aprecieri generale cu privire la marja de eroare în care trebuie să se încadreze măsurarea unei viteze de către un aparat radar (și care constituie rezultatul final al verificării metrologice) nu ar putea face aprecieri și cu privire la alte cerințe metrologice și tehnice reglementate de Norme, cum ar fi de pildă dacă cinemometrul îndeplinește cerințele specificate la paragraful 3.1.1 (erori maxime tolerate pentru mãsurarea vitezei) după verificarea funcționării cinemometrelor sub acțiunea factorilor de influenta: temperatura, umiditatea relativã, tensiune electrica de alimentare în domeniul: [U(n) - 10%] V ... [U(n) + 20%] V, unde U(n) este tensiunea nominalã de alimentare, specificatã de fabricant, radiație electromagnetica intensitatea câmpului electromagnetic 10 V/m în domeniul de frecvente 27 MHz ... 1000 MHz, impulsuri de interferenta, descãrcãri electrostatice, vibrații sinusoidale.
Or, este evident că toate aceste elemente pur tehnice, necesare a fi avute în vedere pentru a se determina dacă măsurarea vitezei de către un anumit cinemometru se încadrează sau nu în marja de eroare prevăzute de pct.3.1.1 al Normelor, sunt verificate de către Biroul Român de Metrologie Legală la momentul emiterii buletinului de verificare metrologică, acesta fiind unica instituție abilitată să se pronunțe cu privire la marja de eroare a măsurătorilor realizate de un aparat cinemometru și în consecință să ateste legalitatea respectivului aparat.
Ca urmare, odată ce s-a făcut dovada că aparatul radar consemnat în cuprinsul procesului verbal are verificare metrologică valabilă la data utilizării sale, temeinicia faptei de conducere pe drumurile publice cu o anumită viteză, depistată de aparatul radar respectiv, este de necontestat.
În raport de aceste considerente, tribunalul urmează ca în baza art.480 Cod procedură civilă, va respinge apelul promovat de apelantul petent, menținând sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-petent N. N. M., domiciliat în P., ., jud.Dâmbovița împotriva sentinței nr. 67/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județ Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2015.
Președinte,Judecător,
A.- M. G. A. L. B.
Grefier,
Antuaneta B.
PROCES -VERBAL
Pentru doamna judecător G. A. M.
aflată în concediu de studii
prezenta se semnează de noi,
Președinte Secție
G. B.
Red. ALB
Tehnored AB/ALB
4ex/ 19.03.2015
Dosar nr._
Judecătoria P.
Judecator fond – M. D.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 12/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 161/2015.... → |
|---|
