Anulare act administrativ. Sentința nr. 180/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 180/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 4805/120/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 180
Ședința publică din: 12.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. I. D.
Grefier: C. Ț.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C. P., domiciliat in . Voievozilor, ..108, județul Dâmbovița, reprezentat convențional de Cabinetul de Avocat M. G., în contradictoriu cu pârâtul, C. L. Răzvad, cu sediul in comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns, reclamantul, prin avocat M. G., pârâtul prin avocat Michael G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art.131 alin.1, din noul cod de procedura civila, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul prevederilor art.95, pct.1, din noul cod de procedura civila.
Apărătorii reclamantului și pârâtului, având cuvântul pe rând, invederează instanței că nu mai au cereri de formulat și nici probe de administrat.
Tribunalul, nemaifiind formulate alte cereri, invocate excepții sau solicitate probe pentru a fi administrate, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art.244 alin.1 din noul cod de procedura civila, declară cercetarea procesului încheiată și apreciază că pricina se poate judeca la prezentul termen de judecată.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea cererii având in vedere art.31din Legea 215/2001 republicată, unde la alin.(1) se arata ca, hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de cei interesați la instanța de contencios administrativ în termen de 5 zile de la adoptare sau, în cazul celor absenți de la ședință, de la comunicare. Aliniatul(2), mentioneaza ca, instanța de contencios administrativ se pronunță în cel mult 30 de zile. In acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă.
Solicita cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru .
Apărătorul pârâtului având cuvântul, solicită respingerea cererii ca nefondată arătând că toată construcția juridică a reclamantului în argumentarea cererii de anulare a HCL Răzvad nr.39/17.09.2014, se bazează pe împrejurarea că sentința nr.1060/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ar fi definitivă încă de la data pronunțării sale, fapt ce nu corespunde realității.
Din punct de vedere procedural sunt obligați să pună în aplicare dispozitivul hotărârii judecătorești (iar dispozitivul sentinței nr.1060/26.06.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița menționează în mod expres calea de atac a recursului, care a și fost declarată - ANEXA 1 - cererea de recurs), neavând posibilitatea de a interpreta legea peste voința judecătorului (astfel cum pretinde reclamantul).
Mai mult decât atât, indicarea în mod expres în dispozitiv a căii de atac a recursului de către judecătorul ce a pronunțat sentința nr.1060/26.06.2014 a Tribunalului Dâmbovița nu poate fi considerată o simplă eroare materială (ci în cel mai bun caz pentru reclamant o eroare de judecată care ar putea fi teoretic rectificată numai de către instanța superioară prin soluționarea căii de atac), având în vedere împrejurarea că ulterior comunicării hotărârii, reclamantul a formulat cerere de îndreptare eroare materială în dosarul nr._, cerere ce a fost respinsă de către judecătorul cauzei la data de 02.10.2014
In opinia paratei, acțiunea pendinte nu ar putea fi soluționată favorabil decât în condițiile în care reclamantul va putea pune la dispoziția instanței un exemplar al hotărârii judecătorești (sentința nr.1060/26.06.2014) care să poarte mențiunea că este definitivă (devenită definitivă anterior ședinței de consiliu local din data de 28.07.2014 și nu urmare a soluționării cererii de recurs). Arata ca nu solicita cheltuieli de judecata.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, Secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul C. P., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul C. L. Răzvad, anularea HCL nr.39/17.09.2014, privind modificarea anexei nr.65, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Răzvad.
In motivarea cererii se arată că prin sentința nr.1060/26.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Dâmbovița a dispus anularea Hotărârii Consiliului L. Răzvad nr.32/28.11.2013, prin care au fost validați membrii Consiliului L. Răzvad.
Potrivit legii, art.31^1, din Legea 215/2001 republicată, hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de cei interesați la instanța de contencios administrativ în termen de 5 zile de la adoptare sau, în cazul celor absenți de la ședință, de la comunicare. Instanța de contencios administrativ se pronunță în cel mult 30 de zile. In acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă.
Este lesne de observat faptul că sentința nr.1060/26.06.2014 este definitivă și irevocabilă.
Prin urmare, cătă vreme nu s-a reluat procedura de validare și nu a fost validat un nou consiliu local, considera reclamantul că membrii Consiliului L. validați prin HCL nr.32/28.11.2013 nu puteau și nu aveau dreptul conferit de lege spre a fi convocați și vota hotărâri de consiliu local.
Tocmai pentru a nu se invoca necunoașterea dispozițiilor Sentinței nr.1060/26.06.2014, a depus la sediul Primăriei Răzvad, Certificatul de grefă care atesta soluția instanței, iar cu privire la împrejurarea că soluția este definitivă și irevocabilă rezultă din dispozițiile legale prezentate mai sus, fiind de neacceptat necunoașterea acestora.
Considera o rea credință și un abuz în serviciu din partea persoanelor care au elaborat și au înaintat actele premergătoare ședinței de consiliu local, pe de o parte Primarul comunei care, deși a primit notificarea nr.6961/04.07.2014, precum și sentința comunicată de către instanța de judecată, a procedat la convocarea unui consiliu care nu avea legitimitatea cerută de lege, iar pe de altă parte există o neglijență voită din partea secretarului comunei, care având obligația legală de a acorda viza de legalitate pentru actele consiliului, a omis cu rea voință să aducă la cunoștința consilierilor invalidați consecințele juridice generate de către sentința nr.1060/26.06.2014.
Solicita sa se constate faptul că HCL Răzvad nr.36/28.07.2014 a fost adoptată de către persoane care nu mai dețineau mandatul de consilier.
Într-adevăr, potrivit art.45, alin.1 din Legea 215/2001, republicată, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, însă în cauza dedusă judecății persoanele care au participat la adoptarea hotărârii a cărei anulare o solicităm și-au pierdut mandatul de consilier ca urmare a sentinței nr.1060/26.06.2014, definitivă și irevocabilă.
Solicită să se constate că după pronunțarea sentinței nr.1060/26.06.2014 nu s-a reluat procedura de constituire a Consiliului L. Răzvad astfel cum este prevăzut în dispozițiile art.30-31 din Legea 215/2001 republicată, situație în care persoanele care au adoptat hotărârea contestată nu mai dețineau calitatea de consilier local al UAT Răzvad.
Parata a formulat intampinare ca reacție la cererea introductivă formulată de reclamantul C. P., solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
Arata ca, toată construcția juridică a reclamantului în argumentarea cererii de anulare a HCL Răzvad nr.39/17.09.2014, se bazează pe împrejurarea că sentința nr.1060/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ar fi definitivă încă de la data pronunțării sale, fapt ce nu corespunde realității.
Astfel, deși cunoștea dispozițiile art.311 din Legea nr.215/2001 invocate de reclamant, în speța de față nu se poate ignora normele legale cu caracter procedural, respectiv prevederile art.425 alin.(3) din Codul de procedură civilă, in care se araca ca, in partea finală a dispozitivului, se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunțării ei, mențiunea că s-a pronunțat în ședință publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum și semnăturile membrilor completului de judecată. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta și instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac. Astfel cum i-a explicat reclamantului și prin răspunsul la plângerea prealabilă, având în vedere aceste dispoziții legale, dar și împrejurarea că atât în cuprinsul certificatului de grefă depus prin cererea nr.6961/04.07.2014, cât și în sentința nr.1060/26.06.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița se menționează expres că această hotărâre este supusă căii de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicare și nu se face nici o referire la faptul că ar fi executorie de la fond, astfel ca, nu aveau deschisă posibilitatea de a ignora dispozitivul unei hotărâri judecătorești și de a proceda la aplicarea directă a unor norme legale.
Din punct de vedere procedural pirita este obligata să pună în aplicare dispozitivul hotărârii judecătorești (iar dispozitivul sentinței nr.1060/26.06.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița menționează în mod expres calea de atac a recursului, care a și fost declarată - ANEXA 1 - cererea de recurs), neavând posibilitatea de a interpreta legea peste voința judecătorului (astfel cum pretinde reclamantul).
Mai mult decât atât, indicarea în mod expres în dispozitiv a căii de atac a recursului de către judecătorul ce a pronunțat sentința nr.1060/26.06.2014 a Tribunalului Dâmbovița, nu poate fi considerată o simplă eroare materială (ci în cel mai bun caz pentru reclamant o eroare de judecată care ar putea fi teoretic rectificată numai de către instanța superioară prin soluționarea căii de atac), având în vedere împrejurarea că ulterior comunicării hotărârii, reclamantul a formulat cerere de îndreptare eroare materială în dosarul nr._, cerere ce a fost respinsă de către judecătorul cauzei la data de 02.10.2014 (ANEXA 2 - extras portalul instanțelor).
Noul Cod de procedură civilă reglementează expres mecanismul remediu în cazul în care judecătorul a menționat inexact în cuprinsul hotărârii o cale de atac neprevăzută de lege, prin cuprinsul dispozițiilor art.457 alin.(3), anume, dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac.
In raport de această normă procedurală conchide fără a greși faptul că în ipoteza în care în mod greșit s-ar fi consemnat în dispozitivul sentinței nr.1060/2014 a Tribunalului Dâmbovița calea de atac a recursului, este atributul exclusiv al instanței de control judiciar să constate o asemenea eroare, urmând ca efectele unei asemenea constatări să se producă pentru viitor (de la data pronunțării deciziei).
In opinia paratei, acțiunea pendinte nu ar putea fi soluționată favorabil decât în condițiile în care reclamantul va putea pune la dispoziția instanței un exemplar al hotărârii judecătorești mentionate, care să poarte mențiunea că este definitivă (devenită definitivă anterior ședinței de consiliu local din data de 28.07.2014 și nu urmare a soluționării cererii de recurs).
Totuși această cerință ar fi greu de îndeplinit în condițiile în care dosarul nr._ se află actualmente în fața Curții de Apel Ploiești, în judecarea căii de atac a recursului, cu termen de judecată la data de 08.12.2014 -ANEXA 3 - extras portal, iar cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamant a fost respinsă de Tribunalul Dâmbovița la data de 02.10.2014.
Interpretarea reclamantului în sensul că s-ar putea ignora dispozitivul unei hotărâri judecătorești și să se aplice direct norma de drept material, este deosebit de periculoasă întrucât în această ipoteză orice justițiabil nemulțumit de conținutul unei hotărâri judecătorești în care a fost parte, apreciind că judecătorul cauzei a greșit, ar putea să nesocotească hotărârea și sa aplice legea după propria viziune (ceea ce ar conduce la un haos total).
Astfel cum i s-a arătat reclamantului și prin răspunsul la plângerea prealabilă, autoritatea administrativa pirita înțelege să respecte întocmai soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești și ca de îndată ce sentința nr.1060/26.06.2014 va deveni definitivă din punct de vedere procedural (dacă acest lucru se va întâmpla urmare a soluționării recursului promovat), sa ia masurile care se impun.
In schimb, până când va interveni o astfel de situație pirita este obligata să își desfășoare activitatea în mod normal, autoritatea pârâtei fiind una cu caracter de interes public local.
În concluzie, solicită respingerea acțiunii ca nefondată .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța urmează a admite acțiunea, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr.1060, din 26 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Dâmbovița a dispus anularea HCL Răzvad nr.32/28.11.2013, prin care au fost validați membrii Consiliului L..
Potrivit art. 1^1 din Legea nr.215/2001 republicat, hotărârea mai sus menționată era definitivă și irevocabilă, astfel că în baza acesteia, membrii Consiliului L. Răzvad aleși în ședința din data de 28.11.2013, și-au pierdut calitatea de consilieri locali.
În situația dată, HCL nr.39/17.09 2014, apare ca fiind adoptată de niște consilieri care nu mai dețineau această calitate.
Instanța nu poate reține susținerea reprezentantului pârâtului, în sensul că hotărârea nr.1060/26 iunie 2014 a fost pronunțată, din eroare, cu calea de atac a recursului, astfel că din moment ce această hotărâre nu devenise irevocabilă, consilierii aleși la data de 28.11.2013, aveau în continuare această calitate.
Calea de atac, împotriva unei hotărâri, este stabilită de lege și nu de judecător, astfel că pârâtul trebuia să respecte dispozițiile art. 31^1 din Legea nr.215/2001, care prevedeau că hotărârea pronunțată este definitivă și irevocabilă și să nu se prevaleze de o eroare a instanței, care îi profita.
Față de aceste considerente, instanța urmează a admite acțiunea și în consecință va anula HCL nr.39/17.09 2014, emisă de C. L. Răzvad, ca nelegală.
PRNTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul C. P., domiciliat in . Voievozilor, ..108, județul Dâmbovița, reprezentat convențional de Cabinetul de Avocat M. G., în contradictoriu cu pârâtul, C. L. Răzvad, cu sediul in comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița.
Anulează HCL nr.39/17.09.2014, emisă de . al comunei Răzvad.
Obligă pârâtul la plata sumei de 50 lei taxă de timbru către reclamant.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publică din data de 12.02.2015.
Președinte Grefier
C. I. D. C. Ț.
Red.CID
Tehnored.CȚ
4 ex/11.03.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 162/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 12/2015.... → |
|---|
