Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 102/284/2014
Dosar nr._ apel pl. contravențională
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 12
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. L. B.
Judecător – A.-M. G.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanta - petentă I. T. A. C., domiciliatră în Târgoviște, ., ., ., județul Dâmbovița și apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județ Dâmbovița împotriva sentinței nr. 607/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
Cererea de apel formulată de apelanta petentă I. T. A. C. este timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței nr._/13.10.2014, iar cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru conform art. 36 din OG nr. 2/2001 așa cum a fost modificat prin art.53 din OUG nr. 80/2013 și art.1 alin.3 coroborate cu art.30 alin.1 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. G. pentru apelanta petentă I. T. A. C., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și consilierul juridic N. E. pentru apelantul intimat I. Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că în procedura de regularizare a cererii de apel au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: întâmpinare formulată de apelantul intimat I. Dâmbovița, întâmpinare formulată de apelanta petentă I. T. A. C., răspuns la întâmpinare formulat de apelantul intimat I. Dâmbovița, răspuns la întâmpinare formulat de apelanta petentă I. T. A. C., după care:
Tribunalul, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin.1din Noul Cod procedură civilă raportat la art. 95 pct. 2 NCPC, văzând că obiectul prezentului apel vizează o hotărâre pronunțată de Judecătoria Răcari, constată că Tribunalul Dâmbovița este competent general, material și teritorial să judece apelul.
Reprezentanții legali ai părților învederează instanței că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat și apreciază cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat, în temeiul dispozițiilor art. 478 alin 2 N .C.pr.civ tribunalul stabilește că apelul va fi soluționat pe baza probelor administrate în fața instanței de fond, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului ca fiind de aproximativ 1 termen de judecată și în baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă .
Instanța acordă cuvântul părților în dezbateri asupra apelului formulat de apelanta petentă I. T. A. C..
Avocat D. G. pentru apelanta petentă I. T. A. C. susține apelul formulat de apelanta petentă în sensul că a formulat două motive de apel, respectiv faptul că instanța de fond trebuia să facă aplicarea art.208 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, în mod greșit i-a fost respinsă plângerea contravențională cu privire la faptul că nu a purtat centura de siguranță, motive pentru care consideră că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Apărătorul apelantei petente susține că instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.208 Cod procedură civilă, întrucât apelantul intimat I. Dâmbovița nu a depus întâmpinare în termen de 25 de zile așa cum prevede legea, situație în care era decăzut din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dar instanța de fond nu a motivat sentința pe acest aspect. Urmează a se avea în vedere că, deși plângerea contravențională a fost comunicată intimatului la 1 aprilie 2014, iar întâmpinarea a fost depusă la data de 6 mai 2014, cu depășirea termenului prevăzut de art.201 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.208 Cod procedură civilă, deși prin răspunsul la întâmpinare a învederat instanței aceste aspecte, totuși instanța nu a făcut nicio referire la acest aspect .
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, apărătorul apelantei petente susține că agentul constatator era obligat să menționeze în procesul verbal contravenție numărul și marca autoturismului de patrulare pe care era montat aparatul cinemometru, pentru a face dovada îndeplinirea condițiilor prevăzute de punctul 5.2.1 din NML 021-05 pentru că legalitatea cinemometrului este valabilă numai pe autoturismul pe care acesta este montat.
Cu privire la faptul că apelanta petentă nu purta centura de siguranță, apărătorul acesteia susține că această contravenție nu putea fi constatată vizual de agentul constatator în trafic, iar autoturismul cu care circula era dotat cu un dispozitiv special care alarmează odată cu pornirea motorului să se cupleze și centura de siguranță, astfel că ea a purtat tot timpul centura, doar în momentul în care a fost oprită a desfăcut centura pentru a lua actele din torpedoul mașinii.
Cu privire la faptul că apelanta petentă a semnat procesul verbal de contravenție fără obiecțiuni, apărătorul acesteia susține că agentul de poliție i-a adus petentei procesul verbal și i-a spus să îl semneze fără obiecțiuni și pentru că ea se grăbea să ajungă la serviciu, s-a pierdut l-a semnat de primire, dar abia când a ajuns la serviciu l-a citit și a observat că i s-a reținut în sarcină și contravenția că nu purta centura de siguranță.
Apărătorul apelantei petente solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii contravenționale cu privire la cele două contravenții cu consecința exonerării de plata amenzii și a punctelor de penalizare, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii de apel și a răspunsului la întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic N. E. pentru apelantul intimat I. Dâmbovița, asupra apelului apelantei petente, învederează că legiuitorul a instituit un drept și o obligație pentru judecător să administreze toate probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, astfel că instanța de fond a administrat probele deja existente la dosar și a trecut peste decăderea intimatului din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții. Pe de altă parte, art. 254 Cod procedură civilă instituie unele excepții la decăderea din dreptul de a propune probe, respectiv cazul prevăzut la art.254 alin.2 pct.4 Cod procedură civilă, situația în care administrarea probei nu duce la amânarea judecății.
În condițiile în care instanța de fond a avut la dosar, la momentul judecării cauzei, întâmpinarea și suportul magnetic, ținând cont și de faptul că una dintre contravenții a fost constatată cu un mijloc tehnic și este singura dovadă cu privire la existența faptei, reprezentantul legal al apelantului intimat apreciază că în mod corect instanța a administrat probatoriul în cauză.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel al apelantei petente, consilierul juridic N. E. pentru apelantul intimat I. Dâmbovița susține că NML 021/05 specifică numai obligația ca agentul constatator să menționeze în procesul verbal dacă acea contravenție a fost constatată cu mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, nefiind prevăzut că trebuie indicat și numărul și marca autovehiculului pe care este montat aparatul, pentru că tot norma metodologică prevede că cinemometrele sunt sigilate metrologic. Instituția care efectuează verificarea metrologică sigilează cinemometrele împreună cu toate componentele, astfel ca să nu se poată interveni asupra lor, iar în cazul în care s-ar muta pe un alt autovehicul aceste sigilii ar fi distruse. În buletinul de verificare metrologică, la pct.1 sunt indicate marca cinemometrului și componentele, iar susținerea apelantei petente că aparatul a fost schimbat pe un alt autovehicul nu are suport.
Avocat D. G. pentru apelanta petentă I. T. A. C. susține că nu a afirmat că cinemometrul a fost schimbat pe o altă mașină, dar nu există nicio garanție că aparatul verificat metrologic a fost montat pe acea mașină și nu este culpa apelantei că agentul constatator nu a întocmit corect procesul verbal.
Consilierul juridic N. E. pentru apelantul intimat I. Dâmbovița arată că aceste date rezultă din buletinul de verificare metrologică a cinemometrului.
Instanța acordă cuvântul părților cu privire la apelul intimatului I. Dâmbovița.
Consilierul juridic N. E. pentru apelantul intimat I. Dâmbovița susține că art.4.4 din NML 021-05 a fost abrogat în anul 2009, dar instanța de fond a admis plângerea contravențională cu privire la prima contravenție, invocând acest text de lege abrogat. În forma actuală NML-ul a înlăturat interdicția de a utiliza cinemometrul în condiții de ceață, pentru că acest aparat nu este influențat de condițiile atmosferice. Întrucât nu mai există această interdicție, apreciază că cinemometrul a fost utilizat legal, iar înregistrările efectuate sunt corecte și instanța trebuia să țină cont de ele.
Solicită admiterea apelului formulat de apelantul intimat I. Dâmbovița pentru motivele expuse anterior și cele menționate în cererea de apel.
Avocat D. G. pentru apelanta petentă I. T. A. C. susține că într-adevăr pct.4 din NML 021-05 a fost abrogat, dar oricum plângerea contravențională trebuia admisă, pentru toate contravențiile, pentru motivele expuse în cererea de apel al apelantei petente. Instanța de fond a admis plângerea contravențională pentru prima contravenție având în vedere această normă abrogată, dar aceasta nu are nicio relevanță, atâta vreme cât existau și alte motive de anulare a procesului verbal.
Cu privire la textele de lege invocate de apelantul intimat din întâmpinare respectiv art.22 alin.2, art.254 alin.5 și art.257 alin.2 Cod procedură civilă, referitoare la rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, apărătorul apelantei petente susține că atâta timp cât intimatul nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe, judecătorul nu poate, în baza rolului activ, să se substituie apelantului intimat și să administreze probe din oficiu, pentru că atunci ar fi lipsit de conținut art.208 Cod procedură civilă, cu privire la decăderea din dreptul de a propune probe. În opinia sa, judecătorul poate să admită probe din oficiu numai dacă prin întâmpinare s-au propus probe și sau administrat, iar acestea nu erau suficiente, astfel că textele de lege invocate de apelantul intimat nu sunt incidente.
Solicită respingerea apelului formulat de apelantul intimat I. Dâmbovița, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării și răspunsului la întâmpinare și nu solicită cheltuieli de judecată.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 607/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de I. T. A.-C. în contradictoriu cu INSPECTORATUL de POLIȚIE al JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, a anulat procesul verbal de contravenție .. nr._/08.01.2014 cu privire la sancțiunea amenzii în cuantum de 170 lei aplicată pentru fapta contravențională prev de art 121 al 1 din HG 1391/2006 rap. la art. 100 al 2 din OUG 195/2002, a menținut sancțiunea cu avertismentul aplicată pentru fapta contravențională prev. de art. 36 al 1 rap. la art. 99 al 2 din OUG 195/2002 și a exonerat petenta de la plata sancțiunii amenzii în cuantum de 170 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Instanța aconstatat că procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 O.G. nr. 2/2001 și a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care pot fi invocate din oficiu, iar cu privire la temeinicia procesului-verbal, a constatat că plângerea formulată de petentă este întemeiată în parte.
În ceea ce privește limita de viteză înregistrată de aparatul radar, instanța constată că potrivit art. 4.4 din Normele de metrologie legală NML 021-05 „Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere …. dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună”.
Potrivit planșei foto depusă la dosar și din înregistrările video se observă că, la momentul înregistrării vitezei cu ajutorul aparatului radar, erau condiții de ceață, astfel că potrivit art 4.4 din Normele de metrologie legală, măsurătorile efectuate cu aparatul radar nu pot fi avute în vedere de instanță la analizarea plângerii contravenționale întrucât nu constituie probe.
Prin urmare instanța a constatat că la dosar nu există nicio probă din care să rezulte cu certitudine viteza cu care circula petenta, rapoartele întocmite de agentul constatator având la bază tot măsurarea vitezei efectuată cu ajutorul aparatului radar, astfel că aceste înscrisuri fac dovada doar a prezenței în trafic a petentei, aspect care însă nu este contestat.
Astfel, instanța a reținut că nu se poate stabili prin mijloacele de probă aflate la dosar viteza cu care circula petenta la momentul surprinderii în trafic, iar cum aceasta contestă viteza menționată în cuprinsul procesului verbal, asupra limitei de viteză cu care aceasta se deplasa planează un dubiu, care nu a fost eliminat prin probe de intimată, astfel că instanța va admite plângerea cu privire la această faptă contravențională, dând eficiență principiului „in dubio pro reo”, aplicabil și în cazul plângerilor contravenționale.
În privința celei de a doua fapte contravenționale reținută în sarcina petentei, privitoare la nepurtarea centurii de siguranță, instanța, având în vedere raportul întocmit de agentul constatator, care face dovada până la înscrierea în fals și ținând cont că petența nu a adus probe pentru a dovedi netemeinicia susținerilor acestuia, a constatat că petenta nu a răsturnat prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucura procesul verbal contestat cu privire la cea de-a doua faptă contravențională.
Împotriva aceste sentințe au declarat apel atât petenta I. T. A.- C., cât și intimatul I. Dâmbovița.
În cererea de apel formulată, petenta I. T. A. –C. a susținut că instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 208 C.proc.civ., potrivit cărora nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu dispune altfel. Plângerea contravențională a fost comunicată intimatului la data de 1 aprilie 2014, iar întâmpinarea a fost formulată la 6 mai 2014, cu depășirea termenului de 25 de zile prevăzut de art. 201 alin. 1 C.proc.civ. Deși la data de 10 iunie 2014 a formulat răspuns la întâmpinare în care a invocat prevederile art. 208 C.proc.civ, totuși prima instanță nu a făcut nici o referire la acest aspect, esențial pentru soluționarea cauzei. In consecință, admițând parțial pângerea, prima instanță trebuia să o exonereze și de sancțiunea punctelor de penalizare, ceea ce nu s-a întâmplat.
Se susține în continuare că agentul constatator nu a menționat în procesul - verbal de contravenție marca și numărul de înmatriculare al autoturismului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, deși legalitatea acestuia este valabilă numai pe autoturismul pe care acesta este montat, astfel cum prevăd dispozițiile pct. 5.2.2. din Norma de Metrologie Legală N.M.L. - 021 – 05.
Al doilea motiv de apel invocat de apelanta petentă se referă la faptul că, în mod greșit, i-a fost respinsă plângerea cu privire la faptul că nu a purtat centură de siguranță, întrucât agentul de poliție nici nu putea, vizual, să constate că nu a purtat centură de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice, centură, pe care ea a purtat-o, mai ales că autoturismul pe care îl conducea este prevăzut cu alarmă specială pentru atenționare aplicare centură de siguranță, imediat după pornirea motorului.
În cererea de apel formulată apelantul intimat I. Dâmbovița a susținut că instanța a de fond a admis în mod nelegal și netemeinic plângerea contravențională, invocând un text de lege ce este abrogat, respectiv art.4.4 din Ordinul 301/2005 privind aprobarea NML 021-05.
Totodată, în opinia sa, instanța a anulat în mod eronat procesul verbal de contravenție cu privire la sancțiunea amenzii în cuantum de 170 lei aplicată pentru fapta contravențională prevăzută de art. 121 alin.1 din HG 1391/2006 rap. la art.100 alin.2 din OUG nr. 195/2002 și a menținut sancțiunea avertismentului pentru fapta contravențională prevăzută la art.36 alin.1 rap. la art. 9 alin.2 din OUG nr. 195/2002 deoarece agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului pentru fapta prevăzută la art.36 alin.1 rap. la art. 9 alin.2 din OUG nr. 195/2002 și sancțiunea amenzii de 170 lei pentru contravenția prevăzută de 121 alin.1 din HG 1391/2006 rap. la art.100 alin.2 din OUG nr. 195/2002.
Pentru aceste considerente, apelantul intimat a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii în fond a plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
La data de 14.11.2014 apelantul intimat I. Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a susținut că, în primul rând, fapta de a nu purta centura de siguranță, a fost constatată, in mod direct si nemijlocit, prin propriile simțuri, de către agentul constatator și, în condițiile in care fapta a fost constatata in mod direct și nemijlocit de către agentul constatator, revine apelantei-petente obligația de a aduce probe cu care sa răstoarne prezumția de legalitate si veridicitate de care se bucura procesul verbal de contravenție ca act autentic incheiat de un reprezentant al statului aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu. In caz contrar, agenții de poliție sunt, practic, lipsiți de posibilitatea de a constata contravenții dacă nu au mijloace tehnice suplimentare care să completeze probatoriul, invocând jurisprudența CJUE în cauza N. G. contra României.
În opinia apelantului intimat apelanta-petentă a avut o atitudine pasivă, nu a propus probe în sprijinul afirmațiilor sale și s-a mulțumit numai să afirme că cele consemnate în procesul - verbal de contravenție nu sunt reale, dar simpla susținere a apelantei ca nu a încălcat regulile de circulație pentru care a fost sancționată nu este suficienta pentru a înlătura prezumția de legalitate si veridicitate de care se bucura procesul verbal de contravenție.
Cu privire la susținerea reclamantei ca a purtat centura de siguranță, aceasta nu poate fi primită deoarece faptul că mașina condusă de către apelanta-petentă este prevăzută cu alarmă specială pentru atenționare aplicare centură de siguranță nu dovedește faptul că ea a folosit centura de siguranță la momentul controlului în trafic și coroborând constatarea directă a agentului de poliție cu faptul că apelanta-reclamantă a semnat procesul verbal de contravenție fără „obiecțiuni”, rezultă vinovăția apelantei și o recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa.
Apelantul intimat susține în continuare că în cazul unor neregularități cum ar fi nemenționarea de către agentul constatator în descrierea faptei a mărcii și numărului de înmatriculare a mașinii de poliție pe care este montat, sancțiunea ce ar putea fi incidentă este nulitatea relativă, în măsura în care apelanta-petentă ar face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea actului sancționator. Or, ea nu a făcut această dovad, fiind incidente dispozițiile Deciziei nr. XXII/2007 a l.C.C.J.(R.I.L.).
Se susține și faptul că potrivit art. 22 alin. 2 din codul de procedură civilă și art. 254. alin. 5 Cod de procedură civilă, prin prisma rolului activ al judecătorului cauzei acesta trebuie să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice chiar împotriva voinței părților, filmarea video fiind esențială soluționării cauzei și instanța, prin aceste documente și mijloace materiale de probă, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, prevenind orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pentru aplicarea corectă a legii.
La data de 19.11.2014, în temeiul art. 201 alin.1 și art.205 Cod procedură civilă, apelanta petentă I. T. A.-C. a formulat întâmpinare prin care a susținut că, chiar dacă instanța de fond a invocat ca temei de drept al admiterii plângerii pct.4.4 din Norma metrologică legală NML 021-05, trebuia să facă aplicarea să facă aplicarea dispozițiilor art. 208 C.proc.civ. Se susține și faptul că, în mod greșit, i-a fost respinsă plângerea cu privire la faptul că nu a purtat centură de siguranță, cu motivarea că nu a produs probe pentru a dovedi netemeinicia celor consemnate în raport de agentul constatator și că nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, atâta vreme cât se impunea sancțiunea decăderii intimatului de a mai propune probe și apoi pentru că raportul conține doar o explicitare a procesului verbal de contravenție.
Apelanta petentă I. T. A.-C. și apelantul intimat I. Dâmbovița au formulat răspunsuri la întâmpinare, prin care au reiterat, în esență, susținerile din cererile de apel și din întâmpinări.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește apelul formulat de apelanta petentă I. T. A.-C., se reține că motivele invocate de acestea vizează: neaplicarea, de către instanța de fond, art. 208 NCpc cu privire la modul de depunere a întâmpinării de către intimatul I. Dâmbovița; admițând parțial plângerea, prima instanță ar fi trebuit să exonereze petenta și de sancțiunea punctelor de penalizare, ceea ce nu a făcut; agentul constatator nu a menționat numărul de înmatriculare al autoturismului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul; motivarea instanței de fond cu privire la lipsa dovezii care să răstoarne prezumția de temeinicie a celor reținute în procesul verbal contravențional privitor la fapta de a nu purta centura de siguranță este în contradicție cu obligația acesteia de a aplica prevederile art. 208 NCpc.
Cu privire la apelul declarat de intimatul apelant I. Dâmbovița, se reține că argumentele acestuia au vizat faptul că prima instanța a utilizat în motivarea soluției un text legal abrogat, și anume art. 4.4.din ordinul 301/2005, iar anularea procesului verbal s-a efectuat eronat, dat fiind că sancțiunea amenzii fusese aplicată de agentul constatator pentru fapta prevăzută și sancționată de art. 121 al.1 din HG 1391/2006 rap. La art. 100 al.2 din OUG 195/2002, și sancțiunea avertismentului pentru fapta prevăzută de art. 36 al.1 rap. La art. 99 al.2 din OUG 195/2002.
Referitor la motivul de apel constând în aceea că instanța de fond în mod greșit a administrat proba cu înregistrarea video a abaterii constatate, în condițiile aplicabilității sancțiunii decăderii intimatului din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții, instanța de apel apreciază că acest argument nu poate conduce la anularea hotărârii pronunțate.
Aceasta, întrucât procedura de soluționare a litigiilor în materie contravențională, deși are la bază prevederile Codului de procedură civilă, în virtutea art. 47 din OG 2/2001, totuși această reglementare generală trebuie circumscrisă specificului reglementărilor speciale privind procedura de soluționare a plângerilor contravenționale, prevăzute de art. 31-36 din Ordonanța privind regimul juridic al contravențiilor.
Ca urmare, chiar dacă regula de drept comun presupune că, fiind îndeplinite condițiile pentru aplicarea sancțiunii decăderii pentru nerespectarea termenului de depunerea a întâmpinării, acest fapt conduce la imposibilitatea părții decăzute din dreptul de a propune probe, se reține că art. 208 NCpc prevede că această sancțiune este aplicabilă „dacă legea nu prevede altfel”. Or, reglementarea specială din OG 2/2001, și anume art. 34 al. 1 prevede că „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal…”. Ca urmare, există obligația legală pentru instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale de a administra orice probă necesară pentru lămurirea cauzei, or această obligație poate conduce și la lipsirea de eficiență a sancțiunii decăderii din dreptul de a mai propune probe. De aceea, prin aplicarea respectivei sancțiuni de către instanța fondului urmează a se înțelege, în situația din speță, o decădere din dreptul de a mai invoca excepții, altele decât cele de ordine publică, și nu imposibilitatea administrării dovezilor necesare lămuririi cauzei (cu atât mai mult cu cât aceste probe necesare existau și erau depuse la dosar).
În ceea ce privește modul de apreciere de către prima instanță a probelor administrate în fața sa, se reține prioritar că fapta reținută în sarcina apelantei petente prin procesul-verbal atacat a constat în aceea că la data de 08.01.2014, ora 08.59, pe DN 71 Răcari, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 75 km/h, în localitate, fiind înregistrat de aparatul radar . 149 pe hardul XDK nr. 2 și nu a purtat centura de siguranță, fapte prevăzute și sancționate de art. 121 al 1 din HG 1391/2006 rap. la art. 100 al.2 din OUG 195/2002 (fapta de depășire cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul, constatată, potrivit legii, prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic) și art. 36 al. 1 rap. la art. 99 al. 2 din OUG 195/2002 (nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță). Pentru prima faptă a fost aplicată sancțiunea avertismentului, iar pentru cea de-a doua sancțiunea amenzii de 170 lei și 5 puncte de penalizare, acesta fapt decurgând din topografia consemnării faptelor contravenționale și corelativ, a sancțiunilor aplicate.
Încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina petentei a fost corect efectuată de agentul constatator, iar sancțiunile aplicate s-au încadrat în limitele prevăzute de lege.
Ca urmare, anulând procesul verbal pentru sancțiunea amenzii de 170 lei aplicată pentru fapta contravențională prevăzută de art. 121 al 1 din HG 1391/2006 rap. la art. 100 al. 2 din OUG 195/2002 (fapta de depășire cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul, constatată, potrivit legii, prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic) și menținând sancțiunea avertismentului pentru fapta contravențională prevăzută de art. 36 al. 1 rap. la art. 99 al. 2 din OUG 195/2002 (nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță), prima instanță a luat această dispoziție cu neobservarea corectă a modului de sancționare concretă aplicat de agentul constatator.
Ca urmare, dat fiind că sancțiunile aplicate prin procesul verbal contestat au fost dispuse în sensul contrar celui reținut de prima instanță, sentința apelată va fi anulată în vederea remedierii acestuia aspect.
Se reține că prima sentință a fost criticată și sub aspectul nereținerii de către prima instanță a împrejurării că agentul constatator nu a menționat numărul de înmatriculare al autoturismului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, fără a se observa împrejurarea că în cuprinsul procesului vebral este consemnat un element cert de identificare a cinemometrului utilizat pentru depistarea abaterii, și anume aparatul radar . 149, același pentru care există depusă la dosar dovada verificării metrologice.
Veridicitatea existenței contravenției în cazul depășirii vitezei legal admise pe sectorul de drum respectiv este condiționată, pe de o parte, de îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute în Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legal nr. 187/2009, în sensul de a se verifica dacă înregistrarea respectivă a fost efectuată cu un aparat ce deține buletin de verificare metrologică valabil (5.2. Atestarea legalitãții se realizeazã prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legalã în vigoare. 5.2.1. În buletinele de verificare metrologicã, eliberate în urma verificãrilor inițiale și a verificãrilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționeazã în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie sã se menționeze marca și numãrul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilã numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuãrii verificãrii metrologice.) Dacă această condiție este îndeplinită, orice susținere a petentului în sensul de a contrazice înregistrarea (respectiv că nu a rulat cu viteza înregistrată, că trebuie avută în vedere marja de eroare prevăzută în Norme, că aparatul GPS cu care era dotat autovehiculul petentului înregistra o altă viteză, că alte vehicule circulau cu viteză mai mare decât a petentului sau alte asemenea eventuale apărări) nu mai pot fi reținute de instanță, prezumția de nevinovăție fiind pe deplin înlăturată, conform normelor menționate.
În ceea ce privește împrejurarea că prima instanță a motivat hotărârea pronunțată întemeindu-se pe prevederile pct. 4 din Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" se reține că pct. 4 al acestuia ct normativ a fost abrogat de pct. 28 din anexa la ORDINUL nr. 187 din 14 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 546 din 6 august 2009, așadar nu se afla în vigoare la data pronunțării soluției, și nici la data săvârșirii faptelor.
Mai mult, se reține că apelanta petentă contestă realitatea faptei de a nu fi purtat centura de siguranță, cu toate acestea, nu a produs nicio dovadă care să răstoarne prezumția de veridicitate a aspectelor consemnate de agentul constatator, nici în fața instanței de fond, nici în fața instanței de apel.
În aceste circumstanțe, se reține aprecierea CEDO în cauza H. ș. a. contra României., formulată în ceea ce privește prezumția relativă a valabilității celor reținute prin procesele verbale de contravenție în materia circulației rutiere: „Curtea precizează, asemenea reclamanților, că instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca ei să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A. împotriva României). Reclamanții văd în acest fapt o atingere adusă dreptului lor la respectarea prezumției de nevinovăție. Curtea nu subscrie la această opinie. Curtea reamintește că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, și Adoud împotriva].
Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare”. În plus, “prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, după cum subliniază instanțele naționale sesizate prin contestațiile reclamanților. În continuare, Curtea notează că reclamanții au avut posibilitatea de a contesta legalitatea și temeinicia proceselor-verbale în litigiu în fața instanțelor cu jurisdicție deplină, care erau astfel competente să le anuleze, dacă le considerau nule sau neîntemeiate”.
Ca urmare, însăși CEDO acordă o importanță specială “prezumției relative de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră”, peste care nu se poate trece decât în condițiile în care s-ar face o incontestabilă dovadă a lipsei de temeinice a procesului verbal de contravenție.
Astfel, în lumina acestei noi hotărâri a CEDO, a devenit evident că nu se poate duce la extrem principiul “in dubio pro reo” pentru a fi lipsite de eficacitate constatările din procesele verbale de contravenție, iar aceasta chiar în absența unor dovezi contradictorii din partea celor vizați.
Așa fiind, în temeiul art. 480 al. 1 și 6 NCpc, va fi respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta petentă I. T. A.-C., urmând a fi admis apelul formulat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu consecința respinge ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate de apelanta petentă împotriva procesului verbal contravențional . nr._/08.01.2014, întocmit de I. Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta petentă I. T. A.- C., domiciliată în Târgoviște, ., ., . împotriva sentinței nr. 607/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ .
Admite apelul formulat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județ Dâmbovița împotriva sentinței nr. 607/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ .
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2015.
Președinte,Judecător,
A. L. B. A.- M. G.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. GAM
Tehnored AB/GAM
5ex/23.02. 2015
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Judecator fond – D. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 180/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 23/2015.... → |
|---|
