Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 717/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 717/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 4047/120/2014
Tribunalul Dâmbovița
Mun. Târgoviște, Calea București
Nr. 3, jud. Dâmbovița
Telefon: 0245/_
Fax: 0245/_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.717
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. E.
Grefier: C.-E. G.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamantul B. C., CNP –_, domiciliat în Voluntari, Șoseaua Erou I. N., nr.12-26, vila 47, județul Ilfov, cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură „S. Cemian” – Mun. Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. Județean de Poliție Dâmbovița, cu sediul în Mun. Târgoviște, strada ., nr.64, județul Dâmbovița, având ca obiect pretenții despăgubiri-contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare au lipsit părțile.
Tribunalul, având în vedere lipsă părților la apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, sens în care, în raport de dispozițiile art. 104 alin. 13 din HCSM 387/2005 cu modificările și completările ulterioare, dispune lăsarea cauzei la ultima strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ultima strigare a cauzei a răspuns reclamantul B. C. prin avocat S. Cemian, lipsă fiind pârâtul I. Județean de Poliție Dâmbovița.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, la data de 23.06.2015 reclamantul a depus cerere precizatoare – un exemplar prin fax, prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Avocat S. Cemian depune la dosarul cauzei cererea precizatoare în două exemplare originale și chitanța . nr._(14)/23.06.2015, în cuantum de 400 lei și nr._(15)/23.06.2015, în cuantum de 155 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii modificatoare. Arată că urmare a acestei cereri și a faptului că între timp permisul a fost restituit reclamantului, obiectul acțiunii este reprezentat doar de solicitarea de obligare a pârâtului la plata sumei de 9000 lei cu titlu de despăgubiri.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița în raport de obiectul cererii astfel cum a fost precizat.
Avocat S. Cemian, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, invocată din oficiu.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la acest Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr._ 08.09.2014, reclamantul B. C., CNP –_, domiciliat în Voluntari, Șoseaua Erou I. N., nr.12-26, vila 47, județul Ilfov, cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură „S. Cemian” – Mun. Târgoviște, ., ., ., a chemat î judecată pârâtul I. Județean de Poliție Dâmbovița, cu sediul în Mun. Târgoviște, strada ., nr.64, județul Dâmbovița, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea permisului și la plata unor daune pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin procesul verbal . nr._/19.12.2010, emis de Poliția Rutieră Târgoviște, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 540 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 zile, constatându-se săvârșirea unor contravenții la regimul conducerii pe drumurile publice. De asemenea, s-a mai arătat că procesul verbal a fost contestat de către reclamant la Judecătoria Târgoviște, formându-se dosarul nr._, iar la data de 18.04.2011, s-a respins plângerea ca neîntemeiată, soluția rămânând definitivă.
Reclamantul a mai precizat că, în urma acestei soluții, în anul 2011, a achitat amenda, constatând că s-a pus în executare sancțiunea suspendării permisului, sens în care a subliniat faptul că a formulat cerere de constatare a prescripției executării acestei sancțiuni, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ și a solicitat un certificat de grefă cu care s-a prezentat la sediul pârâtei spre a i se restitui permisul, însă a fost refuzat verbal.
În continuare, a mai învederat că, urmare a refuzului verbal, a solicitat comunicarea în scris a refuzului de a i se restitui permisul, însă primind adresa i s-a comunicat faptul că nu i se restituie documentul personal pe motivul efectului lucrului judecat.
Reclamantul a apreciat că acesta constituie un raționament greșit, întrucât în primul dosar a avut ca obiect „plângere contravențională”, iar cel de-al doilea dosar „constatarea prescripției executării”.
În dovedirea cererii au fost atașate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: adresa nr._/2014, certificat de grefă dosar nr._, copie acțiune dosar nr._ .
În drept, a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă de către pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița la data de 20.10.2014, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În continuare, pârâtul a apreciat că motivele invocate de reclamant nu sunt de natură să ducă la anularea actului administrativ – dispoziția de suspendare a exercitării dreptului de conducere pe o perioadă de 120 zile, începând cu data de 11.09.2014, subliniind faptul că sancțiunea contravențională aplicată reclamantului a fost amenda contravențională, sens în care termenul de prescripție a aplicării sancțiunii complementare, conform art. 91 din OG nr. 92/2003, este de 5 ani și începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
S-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
În drept, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.
Au fost anexate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: listare portalul instanțelor de judecată privind soluția plângerii contravenționale formulate de reclamant, adresă Brigada Rutieră nr._/13.05.2014, actul administrativ atacat și răspuns plângere prealabilă.
La data de 05.11.2014, reclamantul B. C. a depus răspuns la întâmpinare, subliniind faptul că, din adresele depuse de pârâtă reiese că nu se justifică măsura suspendării, precum și că, prin adresa din 22.05.2014, i s-a comunicat reclamantului că, începând cu data de 11.09.2014, a fost suspendat dreptul de conducere pe o perioadă de 90 zile, ca urmare a procesului verbal de contravenție din decembrie 2010, iar la data de 16.06.2014, pârâtul a revenit cu adresă similară, cu aceeași temeiuri juridice, cu o perioadă de suspendare de 120 zile, pentru încălcarea disp. art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 192/2002, data de începere a acestui termen fiind 11.09.2014.
S-a mai învederat că pârâta nu a explicat suspendarea a fost dispusă pentru un termen mai lung, subliniind faptul că între cele două adrese reclamantului nu avea de îndeplinit nicio obligație, iar termenul de predare a permisului era 11.09.2014, precum și faptul că pârâta nici nu a explicat în întâmpinare de ce măsura a fost dispusă la mai mult de 3 ani de la posibilitatea instituirii sale și mult după ce reclamantul achitase amenda, având în vedere faptul că regimul prescripției pentru cealaltă sancțiune nu mai ținea de regimul prescripției primei sancțiuni.
Prin încheierea de ședință din data de 02.12.2014, s-a dispus, în temeiul disp. art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, suspendarea judecarea cauzei, ca urmare a lipsei părților.
La data de 23.06.2015, reclamantul B. C. a depus precizări și modificări, învederând că, prin plângerea introductivă, a atacat dispoziția de reținere a permisului de conducere din data de 13.08.2014 solicitând restituirea permisului, cerere care însă a rămas fără obiect subliniind faptul că, din data de 28.11.2014 i-a fost restituit permisul de conducere datorită expirării pretinsei perioade de suspendare.
În continuare, reclamantul a mai arătat că își menține punctele de vedere exprimate în plângerea inițială, în sensul că nu mai putea opera suspendare prin contravenția săvârșită în anul 2010, și a apreciat că reținerea permisului pentru perioada 14.05.2014 – 28.11.2014 este în parte nelegală, deoarece permisul nu putea fi reținut decât pentru contravenția săvârșită în anul 2014 și a solicitat o dezdăunare, reprezentând lipsa de folosință a permisului în cuantum de 9000 lei și, potrivit dispozițiilor art. 3 alin.1 lit. c din OUG nr. 80/2013, a prezentat o notă de timbraj de 555 lei.
Cu privire la competența materială, reclamantul a lăsat la aprecierea instanței, însă a apreciat că despăgubirile civile decurgând din aplicarea unui act administrativ nelegal, competența rămâne în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248, alin. 1 din C.pr.civ., excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată de instanță din oficiu în condițiile art. 130, alin. 2 din C.pr.civ., în raport de actele și lucrările cauzei, tribunalul o constată întemeiată, motiv pentru care o va admite pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit disp. art. 132, alin. 1 din C.pr.civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să se stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
Așa fiind, tribunalul constată că obiectul cauzei a fost reprezentat inițial de cererea reclamantului de anulare a dispoziției de reținere a permisului său de conducere reprezentată de adresa nr._/16.06.2014, act prin care pârâta a comunicat reclamantului măsura suspendării dreptului său de a conduce pentru o perioadă de 120 de zile, potrivit prevederilor art. 102, alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 R, de solicitarea de obligare a pârâtei la restituirea permisului de conducere și de obligare a pârâtei la plata unor daune pentru fiecare zi de reținere a permisului.
Ulterior, după ce la primul termen de judecată, judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa părților și după repunerea acesteia pe rol, reclamantul, în condițiile art. 204, alin. 1 din C.pr.civ. și-a modificat cererea arătând că solicitarea de restituire a permisului de conducere a rămas fără obiect însă solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 9000 lei cu titlu de despăgubiri datorate pentru pretinsa suspendare nelegală a permisului său de conducere.
Din actele dosarului tribunalul constată că măsura suspendării permisului de conducere al reclamantului, reprezintă o măsură de punere în executare a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce, sancțiune aplicată reclamantului prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.12.2010, devenită executorie ca urmare a respingerii plângerii contravenționale formulată de reclamant, plângere respinsă prin sentința civilă nr. 1542/18.04.2011 pronunțată de judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ (a se vedea dosarul atașat).
Potrivit disp. art. 32, alin. 2 din OUG nr. 2/2001 R, „controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. 1”, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Prin urmare, în temeiul acestei norme speciale, tribunalul reține revine în competența exclusivă a judecătoriei competența de soluționare a cererii prin care se contestă nelegalitatea punerii în executare a unei sancțiuni complementare de natura celei contestate de reclamant în cauză, respectiv Judecătoriei Târgoviște.
Pe de altă parte, tribunalul constată că urmare a modificării cererii de către reclamant, obiectul acesteia este reprezentat doar de solicitarea de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru perioada de timp pentru care pretinde că în mod nelegal i-ar fi fost pusă în aplicare executarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată are deci, un obiect pur patrimonial, nefiind precedată de vreo acțiune în contencios administrativ pentru anularea vreunui act administrativ, sau pentru constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de soluționare a unei cereri în termenul legal astfel încât să fie atrasă competența instanței de contencios administrativ în condițiile prev. de art. 19 din legea nr. 554/2004, condiții prevăzute de art. .
Condiționarea admisibilității acțiunii în daune care să fie de competența instanței de contencios administrativ, de soluționarea unei acțiuni anterioare de către instanța de contencios administrativ, rezultă din chiar conținutul art. 19 alin. 1 al Legii nr. 554/2204 conform căreia, când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Or, contestarea actului prin care s-a pus în executare sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce fiind de competența exclusivă a judecătoriei, rezultă că și cererea de despăgubiri întemeiată pe pretinsa nelegalitate a punerii în executare a acestei sancțiuni este tot de competența instanței de drept comun, respectiv a judecătoriei, în condițiile art. 94, pct. 1, lit. j din C.pr.civ., aceasta întrucât valoarea despăgubirilor pretinse de reclamant este cu mult sub limita de 200 000 lei prevăzută de acest text de lege.
De altfel, în acest sens este și practica constantă a instanțelor judecătorești, sub acest aspect avându-se în vedere decizia 2089/06.06.2006 a Î.C.C.J. Secția de C. Administrativ și Fiscal, decizie afișată pe site-ul Curții.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, tribunalul constată că excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, în condițiile art. 130 alin. 2 din C.pr.civ. )termenul din 23.06.2015 fiind primul termen de judecată la care părțile au fost citate după modificarea cererii), apare ca fiind întemeiată, competența de soluționare în fond a prezentei cauzei revenind Judecătoriei Târgoviște, instanță în circumscripția căreia a fost comisă contravenția sancționată cu sancțiunea complementară a cărei punere în executare a fost contestată.
Ca efect al admiterii excepției, competența materială a soluționării cererii formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâtul I. Județean de Poliție Dâmbovița, va fi declinată în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Văzând și disp. art. 132, alin. 3 din C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul B. C., CNP –_, domiciliat în Voluntari, Șoseaua Erou I. N., nr.12-26, vila 47, județul Ilfov, cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură „S. Cemian” – Mun. Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. Județean de Poliție Dâmbovița, cu sediul în Mun. Târgoviște, strada ., nr.64, județul Dâmbovița, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
Jud. N. E. C.-E. G.
Red NE/Tehnored.CEG
4 ex./30.06.2015
..06.2015
B. C.
I. Județean de Poliție Dâmbovița
Tribunalul Dâmbovița
Mun. Târgoviște, Calea București
Nr. 3, jud. Dâmbovița
Telefon: 0245/_
Fax: 0245/_
Dosar nr._
CĂTRE,
JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._ întrucât, conform sentinței nr. 717/23.06.2015, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul B. C., CNP –_, domiciliat în Voluntari, Șoseaua Erou I. N., nr.12-26, vila 47, județul Ilfov, cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură „S. Cemian” – Mun. Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. Județean de Poliție Dâmbovița, cu sediul în Mun. Târgoviște, strada ., nr.64, județul Dâmbovița, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Dosarul Tribunalului Dâmbovița nr._ conține un număr de ……… file, cusute și numerotate, la care este atașat:
- dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște (61 file).
Președinte, Grefier,
Jud. N. E. C.-E. G.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 688/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 265/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
