Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 603/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 603/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 5561/120/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA NR. 603
Ședința publică din data de 4 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. B.
GREFIER – A. G.
Pe rol fiind solutionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții B. M. în numele și pentru toți reclamanții, S. M. C., B. M., R. E., P. M., A. M., N. E., B. M. M., B. E. A., D. P., G. A., L. E., A. R., toți cu domiciliul ales la B. M. din Fieni . . ap.10 ., în contradictoriu cu pârâta ., județul Dâmbovița, având ca obiect Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns parata prin avocat C. A., cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că dosarul a fost amânat pentru comunicarea cererii precizatoare reclamanților, după care:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) C.proc.civ. își verifică din oficiu competența și constată că este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în raport de dispozițiile art.32 din OG 2/2001.
Instanța în temeiul disp. art. 248 NCPC pune în discuție excepțiile invocate, prin întâmpinare, de pârâta .> Avocat C. Adrina arată că, a invocat excepția prescripției întrucât aceasta a început să curgă înainte de . noului cod de procedură civilă și că, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii . Astfel că, dreptul la acțiune privind dobânda legală, care este un accesoriu al creanței principale se naște odată cu dreptul la acțiune privind creanța principală.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active arată că nici o persoană dintre reclamanții nominalizați în acțiune nu au lucrat la sediul pârâtei.
Instanța interpelează dacă, în momentul de față aceste persoane lucrează în cadrul primăriei și au calitatea de funcționari publici.
Avocat C. Adrina arată că, reclamanții sunt funcționari publici, lucrează în cadrul primăriei Buciumeni si solicită a se lua act că numai susține și insistă în soluționarea acestei excepții.
Instanța ia act că pârâta arată că nu mai susține excepția lipsei calității procesuale active a reclamantilor.
Avocat C. Adrina, arată că, în cazul în care instanța va respinge excepția prescripției, solicită admiterea în parte a cererii de chemare în judecată pentru o perioadă începând cu trei ani în urmă față de data introducerii cererii de chemare în judecată 29.12.2014 și nu mai devreme de 30.12.2011 și până la data plății efective a drepturilor solicitate . Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul în raport de dispozițiile art. 248 alin. 4 Cod procedură civilă, unește excepția prescripției cu fondul cauzei, urmând să se pronunțe asupra acesteia o dată cu hotărârea dată asupra fondului cauzei și constatând că, prin cererea introductivă s-a solicitat judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor legale imperative reglementate de art. 394 Cod proc. civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra contenciosului administrativ de față:
Reclamanții B. M. în numele și pentru toți reclamanții, S. M. C., B. M., R. E., P. M., A. M., N. E., B. M. M., B. E. A., D. P., G. A., L. E., A. R., având calitatea de funcționari publici, au chemat în judecată pârâta ., pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 pana la zi, reactualizat în funcție de indicele inflației la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanții au precizat că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci a reprezentat. în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind. în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Or, raportat la această concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. în acest sens, aceeași instanță a stipulat, în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă."
Mai mult decât atât,poate cel mai important argument venea chiar din dispozitivul deciziei nr. 21/2013 care nu prevedea imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci "Stabilește că. în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011. potrivit dispozițiilor art. j. din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări."
Apreciază reclamantii că, dreptul de a beneficia de acest premiu a fost câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
In legătură cu acest principiu, era de observat că prin art. 1 din Codul civil era consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă la art. 15 alin. (2) din Constituție, principiul neretroactivității legilor.
Față de cele mai sus expuse, se solicită admiterea acțiunii
În probațiune, au fost depuse înscrisuri din care rezultă încadrarea ca funcționari publici la unitatea pârâtă
în drept: art. 25 din Legea nr. 330/2009. art. 1 din Codul civil. art. 15 alin. 2. 20. 41. 44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a IICJ.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, apreciind că rațiunea pentru care sumele corespunzătoare pentru premiul anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, sub aspect bugetar au fost avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă personalului bugetar în anul 2011.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată .
La termenul din data de 2 aprilie 2015, pârâtul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune precizând totodată că, în cazul în care instanța va respinge excepția prescripției, solicită admiterea în parte a cererii de chemare în judecată pentru o perioadă începând cu trei ani în urmă față de data introducerii cererii de chemare în judecată 29.12.2014 și nu mai devreme de 30.12.2011 și până la data plății efective a drepturilor solicitate.
Pe fondul cauzei, examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că acțiunea reclamanților are ca obiect obligarea pârâtei la plata premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub sintagma de „al 13-lea salariu”, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală cuvenită până la data plății efective.
Tribunalul, analizând cererea dedusă judecății în raport de actele și lucrările dosarului, de susținerile părților și de dispozițiile legale incidente, o constată ca fiind nefondată urmând să o respingă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Problema de drept dedusă judecății prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, aceea a plății către reclamanți, funcționari publici, a premiului anual aferent anului 2010, în condițiile art.25, din Legea-cadru nr.330/2009, a fost soluționată de către Înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia nr.21/18.11.2013, publicată în Monitorul Oficial nr.37/16.01.2014, decizie dată în procedura recursului în interesul legii, reglementată de dispozițiile art.514-518, din Codul de procedura civila.
Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art.25, din Legea-cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1, din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări, așa cum în cauză au solicitat reclamanții.
Astfel potrivit art.8 din Legea nr.285/2010 „sumele corespunzãtoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordã începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorãrilor salariale ce se acordã în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”, instanta retinand ca sintagma „acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorãrilor” prevazuta de lege este cea care a condus Înalta Curte de Casație și Justiție la adoptarea solutiei mai sus amintite.
Or, potrivit dispozițiilor art.517, alin.4, din codul de procedura civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Prin urmare, dat fiind efectul obligatoriu al soluției pronunțată în recurs în interesul legii, tribunalul va respinge cererea formulată de reclamanti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanții B. M. în numele și pentru toți reclamanții, S. M. C., B. M., R. E., P. M., A. M., N. E., B. M. M., B. E. A., D. P., G. A., L. E., A. R., toți cu domiciliul ales la B. M. din Fieni . . ap.10 ., în contradictoriu cu pârâta ., județul Dâmbovița
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică, azi, 4 iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. B. A. G.
Red. GB/AG
Ex.4/03.07.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 265/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 225/2015.... → |
|---|
