Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 353/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 2296/262/2014
Dosar nr._ apel pl. contraventionala
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 353
Ședința publică din data de 6 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. L. B.
Judecător – A.-M. G.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul – intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ..64, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 1600/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă O. A. E., domiciliată în București, ..23, ., ..
Cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru conform art. 36 din OG nr. 2/2001 așa cum a fost modificat prin art.53 din OUG nr. 80/2013 și art.1 alin.3 coroborate cu art.30 alin.1 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilierul juridic N. E. pentru apelantul intimat IPJ Dâmbovița, lipsă fiind intimata petentă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru. după care:
La interpelarea instanței, reprezentantul legal al părții prezente apreciază că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal este competent să soluționeze apelul.
Tribunalul, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin.1Cod procedură civilă raportat la art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă, văzând că obiectul prezentului apel vizează o hotărâre pronunțată de Judecătoria Găești, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece apelul.
Consilierul juridic N. E. pentru apelantul intimat IPJ Dâmbovița învederează că nu are cereri de formulat sau alte probe de administrat și apreciază cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 478 alin 2 Cod procedură civilă, stabilește că prezenta cauză va fi soluționată pe baza probelor administrate în fața instanței de fond.
În baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă, tribunalul deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul părților.
Consilierul juridic N. E. pentru apelantul intimat IPJ Dâmbovița, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție, pentru motivele expuse detaliat în cuprinsul cererii de apel.
Susține cererea de apel în sensul că a criticat sentința instanței de fond pentru că, deși a constatat comiterea faptei contravenționale, a înlocuit amenda cu avertismentul și nu a ținut cont de împrejurările săvârșirii contravenției. Situația de fapt este redată în cuprinsul raportului agentului constatator, faptele comise de intimata petentă fiind constatate în mod direct.
În opinia sa, instanța de fond a înlocuit cu ușurință sancțiunea amenzii cu avertismentul, în condițiile în care faptele comise de intimata petentă au un grad de pericol social ridicat.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1600/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ instanța a admis, în parte, plângerea formulată de petenta O. A. E., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului Dambovita, a modificat procesul-verbal de contravenție . nr._/17.06.2013 în sensul că a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată prin actul atacat cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei și avertisment deoarece la data sus menționată, în jurul orelor 20.00, aceasta aflându-se pe stradă a adresat injurii și expresii jignitoare membrilor familiei B..
Totodată a provocat și a participat la scandal în loc public, fapte prevăzute și pedepsite de diusp.art.3, pct.1 și 24 rap.la art.4 alin 1, lit.b din Legea 61/1991 rep.
Instanța a reținut că, desi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art.34 rezulta ca procesul verbal contraventional face dovada deplina a situatie de fapt si a încadrarii in drept pana la proba contrara.
Astfel, cu toate ca petenta a contestat situatia de fapt retinuta, precizand in plangere ca aceasta nu corespunde realitătii, nu a facut nici o dovada in acest sens, care sa rastoarne prezumtia de legalitate si veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauză au fost date două declarații de martori contradictorii, instanța apreciind ca sinceră declarația martorului asistent C. G. în condițiile în care aceasta se coroborează cu declarațiile olografe date de membrii familiei B., dar și cu raportul întocmit de agentul de poliție care a constatat în mod direct și nemijlocit faptele contravenționale reținute în sarcina petentei.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța a apreciat drept nejustificată amenda aplicată.
Astfel, dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, art. 5 din OG 2/2001 stabilește că sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar în conformitate cu dispozițiile alin. 5 ale aceluiași articol „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
Totodată, potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
Față de textele cele expuse, instanța, având în vedere și circumstanțele săvârșirii faptelor așa cum au fost descrise în procesul verbal, a apreciat că aplicarea amenzii nu se justifică, apărând ca o sancțiune excesivă, astfel că a admis, în parte, plângerea petentei și a dispus modificarea procesului-verbal de contravenție . nr._/17.06.2013, în sensul că a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în 200 lei cu avertisment, considerând că aceasta este o sancțiune suficientă pentru a conduce la formarea unei atitudini viitoare adecvate față de regulile încălcate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița care a solicitat admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale și a menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În motivele de apel, intimatul a susținut că instanța de fond a înlocuit amenda cu avertisment citând doar dispozițiile art.21 alin.3, art.5 și art.7 alin.3 din OG nr. 2/2001, fără a arăta, în concret, în ce măsură reclamanta a îndeplinit vreuna dintre condițiile impuse de textele de lege pe care le-a enunțat.
Agentul constatator care a constatat in mod direct si nemijlocit faptele, a analizat concret situația de fapt și a aplicat pentru una dintre fapte doar minimul de amenda, iar pentru cealaltă faptă a aplicat sancțiunea avertismentului.
În opinia sa, prin înlocuirea acestui minim de amenda cu avertisment, practic instanța de fond a lipsit de substanța instituția constatării si sancționării faptelor contravenționale, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a arătat nici un moment că ar regreta faptele comise, solicitând doar anularea procesului verbal de contravenție și abia în cursul procesului, în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
Mai arată apelantul intimat că instanța de fond nu numai că nu a luat act de apărarea tendențioasă a reclamantei și nu a făcut nimic în acest sens, dar a și înlocuit acel minim de amendă cu avertismentul.
Intimata petentă O. A. E. nu a formulat răspuns la întâmpinare sau alte apărări în cauză.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este întemeiat, urmând a fi admis pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Tribunalul, examinând sentința apelată, în raport de motivele de apel, de actele și lucrările dosarului, dar și față de dispozițiile legale incidente în cauză urmează a admite apelul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a procedat la înlocuirea amenzii cu avertismentul invocând doar dispozițiile legale fără a arăta, în concret, care dintre condițiile impuse de textul de lege, au fost îndeplinite de petentă.
Raportat la condițiile concrete și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, tribunalul apreciază că se impunea menținerea sancțiunii amenzii.
Astfel, petenta a săvârșit faptele în prezența organelor de poliție, întrucât constatarea faptei s-a făcut, în mod direct și nemijlocit. În condițiile în care prezența organelor de poliție nu a avut nici un efect asupra manifestării atitudinii antisociale a petentei, nu există garanția că prin înlocuirea amenzii cu avertismentul, comportamentul acesteia va fi corijat pe viitor și nu va mai săvârși astfel de fapte.
Se are în vedere și aspectul că deși faptele au fost comise de față cu organul constatator, acesta a dat dovadă de clemență aplicându-i pentru una din fapte sancțiunea avertismentului, iar pentru cea de-a doua minimul prevăzut în norma de încriminare. Pe de altă parte reclamanta, deși nu a recunoscut sau regretat fapta, a solicitat, în subsidiar înlocuirea amenzii, ceea ce denotă că aceasta nu conștientizează că se face vinovată de faptele ce i-au fost imputate, motiv pentru care instanța de control judiciar urmează ca în baza art. 480 C.pr.civ. să admită apelul și să schimbe sentința apelată, în sensul respingerii plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de apel formulată de apelantul – intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ..64, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 1600 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă O. A. E., domiciliată în București, ..23, ., ., și în consecință:
Schimbă sentința apelată, în sensul că respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 mai 2015.
Președinte,Judecător,
A. L. B. A.- M. G.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. ALB/ȘEM
4 ex/22.06.2015
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Judecator fond – C. D. D.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 225/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
