Anulare act administrativ. Decizia nr. 3384/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3384/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 23760/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3384/2014
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta A. C.-MITROPOLIA OLTENIEI, în contradictoriu cu pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR, P. M. C., C. C., C. C. A., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns Av. F. L. pentru reclamantă, consilier juridic Ț. C. pentru pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C. și pârâtul C. C., personal, lipsind pârâta C. C. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că P. M. C. a depus la dosar răspuns la adresa instanței.
La interpelarea instanței, apărătorul reclamantei arată că a observat răspunsul Primăriei M. C. și nu are de formulat alte cereri. De asemenea, pârâții arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei arată că din răspunsul Primăriei M. C. rezultă că Ansamblul Arhiepiscopiei C. și Mitropoliei Olteniei este monument istoric, iar din expertiza efectuată în dosar rezultă că acesta are 6070 m2, ansamblu din care face parte și Paraclisul Mitropolitan – Toți Sfinții Tălpășești. Tot din adresa Primăriei M. C. mai rezultă și faptul că imobilul deținut de pârâți este monument istoric. Apreciază că, în cauză sunt incidente prevederile art. 9 și 59 din Legea 422/2001, conform cărora distanța dintre cele două imobile trebuie să fie de cel puțin 100 m.
În acest sens, apărătorul reclamantei arată că, potrivit art. 9 din Legea 422/2001, în imobilul deținut de pârâți se pot organiza anumite evenimente dar numai cu acordul cultului religios cu care se învecinează. Astfel, autorizația de construcție s-a emis cu încălcarea prevederilor OG 839/2009 și a Legii 50/1991, având în vedere că art. 27 pct. b din OG 839/2009 prevede că acordul vecinilor este necesar pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, acord care lipsește în cazul de față. Chiar dacă există acordul Ministerului Culturii, nu rezultă că există și acordul vecinilor.
De asemenea, art. 27 alin. 3 din OG 839/2009, stipulează expres obținerea acestui acord din partea vecinilor pentru a se preveni disconfortul provocat de gaze, noxe, zgomot.
În concluzie, solicită admiterea acțiunii și anularea autorizației de construire nr. 878/17.08.2012, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu expert.
Consilier Juridic Ț. C. pentru pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., solicită respingerea acțiunii și menținerea autorizației de construire, având în vedere că nu se impune obținerea acordului vecinilor, avizul de la Ministerul Culturii – Direcția Monumente Istorice fiind depus la dosar.
Pârâtul C. C. solicită respingerea acțiunii, apreciind că autorizația de construire nu poate fi anulată din prisma motivelor invocate de reclamantă, nefiind încălcate dispozițiile art. 9 din Legea 422/2001 și art. 27 din OG 839/2009. Arată că, într-adevăr, Legea 422/2001 menționează o zonă de protecție a monumentelor istorice, dar nu se interzice eliberarea autorizațiilor de construire. Mai mult, se prevede că aceste autorizații se emit cu avizul Ministerului Culturii, aviz care este depus la dosar. Legea nr. 50/1991 menționează expres situațiile în care se solicită acordul vecinilor, cauza de față neîncadrându-se în nici una din aceste situații. De asemenea, arată că imobilul deținut de pârâți nu se învecinează cu imobilul reclamantei, ci se află pe o altă stradă, în zonă existând restaurante, ateliere de tâmplărie etc.
În concluzie, apreciază că nu există motiv legal pentru anularea autorizației de construire, sens în care solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 10.12.2012, reclamanta A. C. – MITROPOLIA OLTENIEI, a chemat in judecata P. M. C. prin Primar, pentru anularea autorizației de construire nr. 878 din 17 august 2012 având ca titulari pe C. C. si C. C. A..
În fapt, arată că, autorizația de construire mai sus menționata s-a eliberat nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 27 din Ordinul 839 din 12.10.2009 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Astfel, conform art. 27 intitulat „Acordul vecinilor", este necesar conform pct. „b": „pentru lucrări de construcții necesare in vederea schimbării destinației in clădiri existente".
Conform art. 27 alin. 3 din același Ordin, situațiile prevăzute la alin. 1 lit. „b" corespund cazurilor în care, urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistenta si cea propusa, atât in situația in care se aduc modificări de destinație a spatiilor in interiorul unei clădiri, cât si in situația in care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibila cu caracterul si funcționalitatea zonei in care urmează sa se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorita zgomotului, circulației, degajării de noxe, etc. Imobilul pentru care s-a emis autorizația de construire nr. 878 din 17.08. 2012 este învecinat cu A. C.-Mitropolia Olteniei. Imobilul are destinația de spațiu de alimentație publica in care se organizează nunti, botezuri si alte evenimente de la care se produc zgomote perturbând slujbele religioase ce au loc in Paraclisul Mitropolitan din incinta Arhiepiscopiei C. - Mitropolia Olteniei.
Având in vedere cele mai sus menționate solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
În dovedirea acțiunii înțelege sa se folosească de proba cu interogatoriu, înscrisuri si proba cu martori.
La data de 18.02.2013, pârâta P. M. C. prin Primar a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Primul aspect pe care-l învederează este cel al excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. C..
Potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 P. reprezintă o structura funcționala, fără personalitate juridica, menită să aducă la îndeplinire dispozițiile primarului și hotărârile consiliului local și sa rezolve treburile colectivității locale.
Rezulta așadar, ca P. M. C. neavând personalitate juridica nu poate sta în fata instanțelor de judecată.
Apreciază faptul că în astfel de litigii calitate procesuala poate avea numai primarul având în vedere faptul ca în raport de dispozițiile Legii nr. 215/2001 acesta reprezintă unitatea administrativ teritoriala în raporturile cu terții, iar în raport de dispozițiile Legii nr. 50/1991 acesta are atribuții în ceea ce privește autorizarea lucrărilor de construcții și la respectarea disciplinei executării lucrărilor de construcții.
Potrivit Ordinul nr. 839 Ministerului Transporturilor, Lucrărilor Publice si Locuinței prin care s-au aprobat Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 50/1991, documentația care se depune în vederea emiterii autorizației de construire este considerată completă dacă, pe lângă cererea pentru emiterea autorizației se prezintă următoarele documente:
a) certificatul de urbanism
b) actul doveditor al titlului asupra imobilului care să îi confere solicitantului dreptul de execuție a lucrărilor de construcții
c) proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire
d) avizele si acordurile cerute prin Certificatul de urbanism.
Așadar, pentru emiterea autorizației nu se pot impune alte avize si acorduri decât cele arătate expres în certificatul de urbanism, act care, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, este actul de informare prin care autoritățile fac cunoscute solicitantului regimul juridic, economic, tehnic al terenurilor si construcțiilor si stabilesc lista cuprinzând avizele si acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
Analizând certificatul de urbanism nr. 857/15.05.2012 se constată că acordul vecinilor perimetrali nu a fost solicitat de către P. deoarece imobilul fiind conform PUG într-o zona mixtă, locuințe si spatii cu alta destinație, nu se impunea acordul vecinilor.
În ceea ce privește acordul vecinilor, acesta este cerut în formă autentică, potrivit legii în următoarele cazuri:
- în cazul construcțiilor noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate, numai daca lucrările noi impun luarea unor măsuri de intervenție pentru protejarea imobilelor existente;
- în cazul amplasării de construcții noi cu alte funcțiuni decât cele ale clădirilor învecinate si dacă prin natura activităților adăpostite de acestea se produce poluare de orice fel;
- pentru lucrări care au ca scop schimbarea destinației de locuință a clădirilor, precum si a spatiilor cu altă destinație din aceeași clădire, dacă prin natura activităților se produce poluare de orice fel.
Analizând situațiile de mai sus se constată că toate cele trei sunt străine situației din speță în măsura în care destinația construcției corespunde cu funcțiunea zonei.
Față de cele prezentate, solicită admiterea, în teză principală, a excepției invocate ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar solicită respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În drept, își întemeiază prezenta pe prevederile art. 115-118 Cod Procedură Civilă.
La termenul din data de 04.03.2013 reclamanta arată că înțelege să cheme în judecată și pe P. M. C., ca emitent al actului, C. C., C. C. A.
Prin încheierea din data de 04.03.2013, instanța a luat act de modificarea cadrului procesual și a dispus conceptarea și citarea în cauză, în calitate de pârâți, a Primarului M. C. și a numiților C. C. și C. C. A..
La data de 01.07.2013, pârâții C. C. și C. C. A. au formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care solicită respingerea acțiunii prin care reclamanta A. C.- Mitropolia Olteniei a solicitat anularea autorizației de construire nr. 878 din 17.08.2012.
Invocă excepția inadmisibilității acțiunii, sub doua aspecte:
În primul rând consideră acțiunea inadmisibila întrucât, in cauza nu a fost îndeplinita procedura prealabila.
Potrivit articolului 2 lit. j din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, plângerea prealabila este definita ca fiind cererea prin care se solicita autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, examinarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia, iar articolul 7 alin. l din lege prevede ca înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata . său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
Cum, in cauza, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile reiese, fără dubiu, că cererii de chemare in judecata îi lipsește una dintre condițiile de admisibilitate ale acțiunii in contencios administrativ si, in consecința, solicită sa respingeți ca inadmisibila cererea de chemare in judecata.
Solicită sa se observe ca a respectat dispozițiile prevăzute de art. 109 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila ce prevăd momentul procesual pana la care parații, pot invoca neîndeplinirea procedurii prealabile, respectiv momentul la care se depune întâmpinarea
În al doilea rând, invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata întrucât apreciază ca nu este posibila anularea autorizație de construire fără a se solicita, in prealabil sau concomitent, si anularea certificatului de urbanism.
Conform art. 6 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, certificatul de urbanism este definit ca fiind actul de informare prin care autoritățile prevăzute in art. 4 in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate si aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor si construcțiilor existente la data solicitării si stabilesc cerințele urbanistice care urmează sa fie îndeplinite in funcție de specificul amplasamentului precum si liste cuprinzând avizele si acordurile legale, necesare in vederea autorizării.
Rezulta, așadar, ca certificatul de urbanism stabilește obligații pentru părți prin faptul ca impune condițiile pe care solicitantul trebuie sa le îndeplinească pentru obținerea ulterioare a autorizației de construire, produce consecințe de natura celor prevăzute de art. 2 lit. c din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, conferind certificatului de urbanism caracterul unui act administrativ.
Fără îndeplinirea tuturor cerințelor impuse prin certificatul de urbanism, solicitantul nu poate obține autorizația de construire.
În consecința, apreciază ca este inadmisibila acțiunea in anularea unui act administrativ, respectiv autorizația de construire, fără ca in prealabil sa se solicite anularea certificatului de urbanism, ca si act administrativ in baza căruia autoritatea publica a emis autorizația de construire.
În situația in care se va trece peste excepțiile invocate solicită respingerea pe fond, ca nefondata a acțiunii reclamantei.
Conform dispozițiilor art. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, republicata: „acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, este necesar pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate".
Astfel, legiuitorul a prevăzut, în mod expres si limitativ, situațiile în care este necesar acordul vecinului, situații care nu se regăsesc în speță.
De asemenea, art. 27 alin. l din Ordinul nr. 839/12.10.2009 pentru probarea normelor metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991, republicată, menționează că: „Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I "Piese scrise" a cap. A. "Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.", prevăzut în anexa nr. 1 la lege, este necesar în următoarele situații:
a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora;
b) pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente;
c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate",.
În alin. 3 din acest articol se precizează că: „Situațiile prevăzute la alin. l lit. b) și c) corespund cazurilor în care, urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistenta și cea propusa, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul șl funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele pot fi cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe, etc.
Din textele normative, mai sus menționate, reiese că rațiunea inserării unei condiții pentru eliberarea unei autorizații de construire privitoare la acordul vecinilor în anexa 1 a Legii 50/1991, nu poate fi decât aceea de respectare a bunei vecinătăți.
Scopul obținerii acordului vecinilor, anterior eliberării autorizației este suprimarea inconvenientelor care ar putea decurge din schimbarea destinației de locuința a unei construcții în aceea de spațiu comercial, deoarece o asemenea activitate poate antrena o . consecințe negative, cum ar fi poluarea, zgomotul, aglomerația, staționarea unor autovehicule care să stânjenească accesul auto al vecinilor, perceperea intensității acestor efecte fiind influențată de considerațiile personale ale fiecăruia, or, in speța, solicită sa se observe faptul ca imobilul este înconjurat numai de spatii comerciale si anume Hotel Restaurant Central, Casa de Pensii, Restaurant Casa Z., Sediu Administrativ, Reclamanta si ateliere de confecționat tâmplărie, lumânări etc.
Mai mult decât atât, reclamanta încearcă sa inducă instanța in eroare, atunci când afirma ca Palatul Mitropolitan si biserica sunt vecine cu imobilul pârâților, întrucât așa cum reiese din fotografiile anexate, acestea se afla pe . foarte multe apropiate (chiar lipite de Patul Mitropolitan), așa cum se poate observa din planșele foto anexate.
Or, atâta timp cât destinația spațiului in litigiu este acela de spațiu de alimentație publica dreptul de proprietate al reclamantei si interesele sale legitime în ceea ce privește exploatarea propriului imobilul, nu sunt afectate întrucât activitatea care se desfășoară în spațiu nu este una de natură a genera o poluare fonică sau de a crea alt gen de disconfort.
În consecința, acordul vecinilor nu a fost obligatoriu la emiterea autorizației de construire privind schimbarea destinației spațiului întrucât nu se află în in nici unul din cazurile expres si limitativ, prevăzute de dispozițiile art. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, republicata si de art. 27 din OMTLPL nr. 839/2009, activitatea ce desfășoară in spațiu neproducând poluare, noxe si nici măcar vreun disconfort, iar imobilul, cu vechea destinație, ar fi imposibil de utilizat întrucât, așa cum a arătat, imobilul are ca vecini numai spatii comerciale.
Arătă ca imobilul se afla . locuințe si spatii cu alta destinație, ca in aceeași zona mai exista imobile ce au aceeași destinație, ca activitatea ce se desfășoară in spațiu presupune un program de funcționare normal specific acestui gen de activitate iar eventualele mici neajunsuri care ar putea fi determinate de acest gen de prestări servicii, trafic de persoane, diverse evenimente, etc. sunt insesizabile, în contextul în care imobilul se învecinează cu clădirea administrativa si atelierele Arhiepiscopiei (care in timpul zilei produc mai multa poluare fonica decât activitatea desfășurata in spațiu) si nu cu Paraclisul Mitropolitan, cum tendențios si nereal afirma reclamanta.
Solicită să se observe că, singurul motiv invocat de reclamant, ca disconfort, este acela ca, prin activitatea desfășurata in imobil sunt perturbate slujbele religioase, ipoteza fără suport probator întrucât imobilul in litigiu nu se învecinează cu vreun lăcaș de cult iar la orele la care se desfășoară slujbe religioase activitatea in orice spațiu comercial de alimentație publica (restaurant) este foarte redusa, aproape inexistenta.
Apreciază ca reclamanta exercita un drept in mod abuziv întrucât dreptul sau nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a păgubi o alta persoană, astfel in raport de motivele invocate prin întâmpinare, solicită admiterea, in principal, a excepțiilor invocate iar in subsidiar respingerea ca nefondata a acțiunii reclamantei.
La data de 23.09.2013, instanța a respins excepțiile inadmisibilității invocate de pârâții C..
Prin încheierea din data de 14.10.2013, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice, specialitatea topografie. cadastru și geodezie, iar la data de 04.11.2013, cauza a fost suspendată în baza art. 242 pct. 2 C., pentru lipsa părților.
La data de 17.02.2014, cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamantei, la data de 02.09.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit în cauză.
La termenul din data de 08.09.2014, pârâta a depus la dosarul cauzei lista monumentelor istorice din jud. D., arătând că Lg 442/2001, protejează monumentele istorice prin prevederea unei zone de protecție de 100 m .
La data de 08.09.2014 cauza a fost luată în pronunțare, dar prin încheierea din data de 15.09.2014, cauza a fost repusă pe rol pentru a pune în discuția părților completarea probatoriului, sens în care s-a dispus emiterea unei adrese către P. M. C. cu mențiunea de a preciza dacă există o zonă de protecție instituită pentru monumentul istoric Paraclisul Mitropolitan, dacă această zonă de protecție este inclusă în planul urbanistic, dacă există o servitute de utilitate publică și reglementări speciale de construire prin Planul de Urbanism.
La data de 17.11.2014, P. M. C. a depus la dosar răspuns la adresa instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. C., instanța precizează că nu este întemeiată. Astfel, instanța reține că deși este o structură funcțională, în sensul art. 77 din Legea 215/2001, fără personalitate juridică, P. „duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale", astfel încât, desfășurând o activitate administrativă în nume propriu, P. este subiect al raportului administrativ, având capacitate de drept administrativ (aptitudinea de a fi subiect în raporturile juridice administrative, reclamate de realizarea competenței sale).
Pe fond, instanța reține că la data de 14.08.2012, pârâții C. C. și C. C. A. au solicitat pârâtei P. M. C., emiterea autorizației de construire pentru imobilul situat în C. .. 1, în vederea schimbării destinației din locuință în spațiu alimentație publică,, fără modificări structurale și amenajare terasă neacoperită cu alei pietonale și parcaje.
Autorizația de construire a fost emisă la data de 17.08.2012, purtând nr. 878.
Conform art. 7 din Lg 50/1991, "(1)Autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care cuprinde, în copie, următoarele documente:
a)certificatul de urbanism;
b)dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;)
c)documentația tehnică - D.T;
prevederi din Art. 21 din capitolul II, sectiunea 1 (Norme Metodologice din 2009) la data 23-nov-2009 pentru Art. 7, alin. (1), litera C. din capitolul I
Art. 21: Documentația tehnică - D.T.
(1) Documentația tehnică - DT este, potrivit definiției din anexa nr. 2 la Lege, documentația tehnico-economică distinctă care stă la baza emiterii autorizației de construire/desființare și prin care se stabilesc principalele coordonate privind încadrarea în indicii urbanistici aprobați, amplasarea construcțiilor și relațiile acestora cu vecinătățile, schemele și fluxurile funcționale, compoziția spațială, structura de rezistență, expresia de arhitectură, dotarea și echiparea construcțiilor, inclusiv soluțiile de asigurare, branșare și racordare a acestora la infrastructura edilitară urbane necesare, după caz.
(2) Potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Lege, autorizația de construire/desființare se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor.
(3) În funcție de scopul solicitării, documentația tehnică - D.T. poate fi:
a) documentație tehnică - D.T. (D.T.A.C.+D.T.O.E.) pentru autorizarea executării lucrărilor de construire, inclusiv pentru lucrările aferente organizării executării lucrărilor;
b) documentație tehnică - D.T. (D.T.A.D.+D.T.O.E.) pentru autorizarea executării lucrărilor de desființare a lucrărilor/construcțiilor, inclusiv pentru autorizarea lucrărilor aferente organizării executării lucrărilor.
(4) Documentația tehnică - D.T., alcătuită din piese scrise și desenate și completată cu elementele de identificare și datele tehnice conform anexei la "Formularul-model F.8 - CERERE pentru emiterea autorizației de construire/desființare" va respecta următoarele condiții:
a) se elaborează în baza conținutului-cadru prevăzut în anexa nr. 1 la Lege și cu respectarea prevederilor legislației specifice din domeniul construcțiilor și instalațiilor pentru construcții, arhitecturii, amenajării teritoriului și urbanismului;
b) se elaborează de colective tehnice de specialitate și se semnează, în condițiile prevăzute la art. 9 din Lege;
c) se verifică, în condițiile legii, de verificatori de proiecte atestați.
(5) Potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Lege, măsurile specifice pentru protecția mediului stabilite prin actul administrativ al autorității competente pentru protecția mediului, precum și cerințele din avizele și acordurile emise vor fi avute în vedere la elaborarea documentației tehnice - D.T. și nu pot fi modificate prin procedura de autorizare ori prin autorizația de construire.
d)avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul administrativ al acesteia;)
f)dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și a autorizației de construire", art 10 din același act normativ statuând că "Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții în zonele asupra cărora s-a instituit, potrivit legii, un anumit regim de protecție prevăzut în planurile de amenajare a teritoriului și în documentațiile de urbanism aprobate, se va proceda după cum urmează:
a)în zonele construite protejate, în zonele de protecție a monumentelor istorice, definite potrivit legii, și în ansamblurile de arhitectură și siturile arheologice, solicitantul va obține avizul conform al Ministerului Culturii și cultelor, pe baza documentațiilor de urbanism avizate și aprobate conform legii;
b)în cazul lucrărilor de intervenții asupra construcțiilor monumente istorice, pe lângă avizul Ministerului Culturii și Cultelor se vor obține avizele specifice cerințelor de calitate a construcțiilor, potrivit prevederilor legale".
Conform art. 27 din NM de aplicare a Lg 50/1991 "(1)Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I "Piese scrise" a cap. A. "Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.", prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații:
a)pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora;
b)pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente;
c)în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
(2)Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundației construcției existente, afectarea gradului de însorire.
(3)Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) corespund cazurilor în care, urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistentă și cea propusă, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe, etc".
Cum, în speță nu se regăsește niciuna din situațiile menționate de lege, instanța constată că, în mod justificat, autorizația de construire a fost eliberată fără a se solicita acordul reclamantei.
În acest sens instanța are în vedere funcționalitatea zonei, imobilul fiind situat în zonă mixtă de locuințe și spații cu altă destinație.
În ceea ce privește afirmația reclamantei că, prin zgomotul produs în imobilul pârâților are loc o perturbare a slujbelor religioase ce au loc în Paraclisul Metropolitan, instanța apreciază că nu este susținut de probele administrate în cauză. Astfel, având în vedere schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța constată că Paraclisul Metropolitan nu se învecinează direct cu imobilul pârâților C., imobilul reclamantei care este în imediata vecinătate a imobilului pârâților, fiind cel identificat pe schiță prin C2-atelier de tâmplărie, despre care expertul menționează că reclamanta a precizat că a fost amenajat ca spații de cazare(chilii), dar nu a prezentat documente în acest sens.
Față de lipsa documentelor privind autorizarea schimbării destinației spațiilor, instanța nu poate avea în vedere noua destinație. De altfel reclamanta invocă neplăceri create doar cu privire la Paraclis, or instanța constată că între Paraclis și imobilul pârâților este intercalată clădirea administrativă a reclamantei. Față de cele reținute mai sus și având în vedere și buletinul de determinare nr. 214/2013 (măsurătorile fiind făcute la distanță mai mică decât cea la care se află Paraclisul Metropolitan), instanța concluzionează că nu s-a făcut dovada că prin destinația nouă, imobilul pârâților ar crea o situație de disconfort reclamantei, generată de zgomotul produs.
Referitor la aspectul că Paraclisul Metropolitan (Biserica de lemn "Toți Sfinții" –Tălpășești) este monument istoric, instanța reține că acesta a fost dovedit ( MO 670 bis/01.10.2010- fila 209 la dosarul cauzei) .
Conform art. 9 din Lg 422/2001"(1)Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecție, delimitată pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, în funcție de trama stradală, relief și caracteristicile monumentului istoric, după caz, prin care se asigură conservarea integrată și punerea în valoare a monumentului istoric și a cadrului său construit sau natural.
(2)Delimitarea și instituirea zonei de protecție se realizează, simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric, în condițiile legii.
(3)Autoritățile publice locale competente vor include în planurile urbanistice și în regulamentele aferente zonele de protecție delimitate conform alin. (2).
(4)În zona de protecție pot fi instituite servituți de utilitate publică și reglementări speciale de construire prin planurile și regulamentele de urbanism aprobate și avizate conform legii.
(5)În zonele de protecție a monumentelor istorice care sunt lăcașuri de cult este interzisă desfășurarea în aer liber, în perioada în care în cadrul acestora se desfășoară serviciu religios, a unor manifestări care, prin poluarea sonoră sau vizuală pe care o produc, pot impieta asupra desfășurării serviciului religios.
(6)Prin excepție, se pot organiza manifestări de genul celor prevăzute la alin. (5), cu acordul autorității religioase care administrează lăcașul, în condiții care să nu impieteze asupra desfășurării serviciului religios".
În cauză, instanța constată că, așa cum rezultă din adresa nr._/17.11.2014, emisă de pârâta P. C. (fila 246 la dos. cauzei), conform PUZ ZC 2, aprobat prin HCL 168/1998, zona de protecție a monumentelor aflate la adresa Fr. Buzești ( din care face parte și Paraclisul Mitropolitan) are instituit un regim special de protecție. Cum nici una din reglementările speciale stabilite prin PUZ ZC2 (fila 248 dos cauzei) nu a fost încălcate, instanța constată că eliberarea autorizației s-a făcut cu respectarea documentației de urbanism, în speță Primar M. C. respectând dispozițiilor legale în materie .
În ceea ce privește existența unei zone de protecție de 100 m, menționată de către reclamantă, instanța constată că este prevăzută de art. 59 din Dispozițiile tranzitorii și finale ale Lg.442/2001.
Cum art.59, mai sus menționat, statuează că "Până la instituirea zonei de protecție a fiecărui monument istoric potrivit art. 9 se consideră zonă de protecție suprafața delimitată cu o rază de 100 m în localități urbane, 200 m în localități rurale și 500 m în afara localităților, măsurată de la limita exterioară, de jur-împrejurul monumentului istoric", dispoziția fiind o dispoziție tranzitorie, și cum, așa cum rezultă din adresa nr ._/17.11.2014, în cauză a fost instituit un regim special de protecție pentru imobilele din zona Frații Buzești, instanța constată că prevederea legală nu este aplicabilă în cauză.
În consecință, în considerarea celor de mai sus, instanța apreciază că autorizația de construire eliberată pe numele pârâților a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind motive pentru anularea ei, astfel că instanța va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea modificată de reclamanta A. C.-MITROPOLIA OLTENIEI, cu sediul în C., .. 3, județul D., în contradictoriu cu pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., cu sediul în C., ., județul D., și pârâții C. C. și C. C. A., cu domiciliul în C., .. 13, județul D..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând sa fie depusă la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Noiembrie 2014.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, C. N. |
Red. MCV / 7 ex. /18.12.2014
C.N. 18 Decembrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 176/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 3157/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
