Anulare act administrativ. Sentința nr. 3485/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3485/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 15708/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 3485/2014
Ședința publică de la 04 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier C. A.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, privind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect anulare act administrativ
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față ;
La data de 22.11.2013 reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de impunere nr. 347/30.06.2009, a procesului verbal 3306/30.06.2009 si a deciziei nr. 151/14.05.2013 data in soluționarea procedurii prealabile.
In fapt prin decizia, de impunere nr. 347/30.06.2009 emisa in baza procesului verbal nr. 3306/30.06.2009 s-a reținut de către organele de inspecție fiscala in sarcina subscrisei obligații fiscale in cuantum de 127.975 lei reprezentând 108.313 lei impozit pe profit pentru perioada 01.10.2006-3l.l2.200S si X9.662 lei reprezentând majorări de intarziere.
In cuprinsul actelor contestate se retine faptul ca pentru anul 2006 subscrisa as fi majorat pierderea fiscala cu suma de 20.965 lei reprezentând cheltuieli cu salariile si contribuțiile aferente unui număr de 10 persoane care nu ar fi lucrat in beneficiul societății. Pentru anul 2007 se retine aceiași situație ce ar fi condus la diminuarea profitului impozabil. Pentru anul 2006 si anul 2007 se retine de plata un impozit suplimentar pe profit in cuantum de 9066 lei.
Pentru anul 2008 se retine faptul ca subscrisa ar fi închiriat prin contractul nr. 29/27.05.2008 bunuri care nu au fost folosite in scopul realizării de venituri impozabile, conducând la un impozit pe profit suplimentar in cuantum de 99.247 lei. Astfel suma totala ca impozit pe profit suplimentar este in cuantum de 108.313 lei.
Cele reținute de organele fiscale prin actele contestate cat si prin decizia data in soluționarea procedurii prealabile sunt netemeinice si nelegale.
Astfel in ceea ce privește cheltuielile cu munca vie pentru anii 2006-2007, arătam faptul ca . s-a infiintat in octombrie 2006 iar asociați au fost inițial . si S. G.. Prin contract, subscrisa s-a obligat sa preia o parte din personalul existent la .. Acest personal a fost folosit in activitățile subscrsei(dealtfel aceștia au si declarat la organele de politie in acest sens in cadrul cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii penale formulate de către DGFP D.).
Personalul a fost folosit la dezasamblarea unor utilaje, strângerea bunurilor ce reveneau subscrisei din halele ., hale ce erau in localități diferite(T., Targoviste, București). Totodată personalul a fost folosit si pentru strângerea documentelor necesare realizării unor produse precum desene tehnice, tehnologii de realizare, omologări, etc. Menționam ca in anul 2007, societatea a fost angrenata in mutarea locatiei(de la București la C.), personalul fiind folosit in acest sens. Nu este neapărat necesar asa cum se arata in actele administrative contestate ca personalul sa fie angajat neapărat pe postul de lacatus, strungar, etc pentru ca sumele achitate ca salarii sa fie deductibile fiscal.
Arătă faptul ca subscrisa a vândut aparate electrotehnice respectiv contactori care fara desene si fise tehnologice, omologări ale acestora nu se puteau comercializa. Toate aceste etape au fost efectuate cu ajotorul personalului subscrisei, acesta contribuind in mod direct la obținerea de venituri de către subscrisa, venituri pentru care s-au achitat impozite.
In ceea ce privește contractul nr.29/27.05.2008 arătam faptul ca bunurile ce au făcut obiectul acestuia au fost folosite in mod exclusiv in beneficiul subscrisei, fiind folosite in scopul realizării de beneficii impozabile.
Astfel prin contractul mai sus menționat S. G. a pus la dispoziția subscrisei toata documentația de fabricație pentru diverse produse ce ulterior au fost comercializate de subscrisa, precum si echipamente si mașini utilaje industriale. Aceste bunuri închiriate de subscrisa au fost puse cu tilu gratuit la dispoziția . SRL, pentru ca aceasta din urma sa asambleze si sa monteze produsele in baza documentației de fabricației/pregătirii de fabricație (ce provenea de la subscrisa si făceau obiectul contractului nr. 29/27.05.2008 incheiat cu S. G.) cu personalul sau calificat. Bunurile astfel obținute in urma ansamblarii si montării lor de către . SRL urmau sa fie vândute in mod exclusiv subscrisei. Toate aceste aspecte sunt confirmate prin contractul de colaborare nr.48/01.08.2008 incheiat intre subscrisa si . SRL(documentatiile au fost puse la dispoziția . SRL deoarece aceasta avea personal calificat in montarea si ansamblarea produselor respective). In acest sens arătam faptul ca aceste produse aveau avizul AFR(Autoritatea Feroviara R.), având un regim special (neputand fi produse de către orice firma).
Produsele efectuate de către . SRL erau vândute exclusiv subscrisei. Aceste produse erau obținute in urma documentației de fabricație/pregătirii de fabricație puse la dispoziție gratuit de către subscrisa care la rândul sau le obținuse prin contractul nr. 29/27.05.2008 de la S. G.. Practic este evident ca bunurile ce au făcut obiectul contractului nr.29/27.05.2008 au fost folosite de subscrisa in mod direct la obținerea de venituri impozabile.
Produsele efectuate de către . SRL in urma documentaiilor date de către subscrisa erau vândute subscrisei iar noi le vindeam mai departe către CFR, METROREX, etc.
Mai arată că, produsele respective avizate de către AFR, erau vândute de către subscrisa deoarece numai noi dețineam autorizație de comercializare a acestora, produsele fiind unei speciale ce necesita o autorizație speciala in acest sens.
Produsele comercializate de subscrisa in acest sens au generat vânzări si venituri considerabile fata de care s-au achitat obligațiile fiscale in totalitate.
A formulat contestația în temeiul dispoz.art. 218 din OUG 92/2003 și în dovedire solicită proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
La data de 01.07.2014, pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației din următoarele motive:
În fapt, prin cererea formulată reclamanta solicită anularea Deciziei nr. 151/14.05.2013 prin care a fost soluționată contestația prealabilă, decizia de impunere nr. 347/30.06.2009 și procesul verbal (r.i.f.) nr.3306/30.06!2009.
Prin actele a căror anulare se solicită a fost stabilită în sarcina reclamantei suma totală de 127.975 lei, din care:
-impozit pe profit în cuantum de 108.313 lei,
-majorări de întârziere de 19.662 lei.
Reclamanta susține că cele reținute de organele fiscale prin actele contestate sunt netemeinice si nelegale.
Consideră că susținerile reclamantei sunt nefondate.
1. Referitor la susținerile reclamantei cu privire la faptul că nu ar fi necesară angajarea personalului pe respectivele posturi pentru ca sumele achitate ca salarii să fie deductibile, învederăm instanței că in anul 2006 reclamanta a majorat nelegal pierderea fiscala cu suma de 20.965 lei deoarece a înregistrat pe cheltuieli deductibile fiscal salarii si contribuții aferente plătite pentru 10 persoane care nu au lucrat in beneficiul societății.
În perioada noiembrie - decembrie 2006 reclamanta nu a inregistrat venituri, astfel că în mod corect s-a stabilit că aceste cheltuieli nu indeplinesc condițiile deducerii fiscale a cheltuielilor, fiind încălcate prevederile art. 19, alin. 1, art. 21, alin. 1 Cod fiscal:
Art.19,
"Reguli generale
(1) Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare ".
Art.21
Cheltuieli
(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare ".
Organul de soluționare a reținut ca in 2006 - 2007 societatea a inregistrat in evidenta contabila cheltuieli cu munca vie aferenta unor persoane direct productive (maistru, strungari, lăcătuși mecanici, prestator), în sumă de 20.965 lei în condițiile în care în acești ani nu a obținut venituri, aceasta conducând la majorarea pierderii fiscale cu suma de 20.965 lei și respectiv 96.724 lei.
În 2006 reclamanta nu a înregistrat venituri, dar a înregistrat cheltuieli și, implicit, o pierdere fiscală în sumă de 21.064, 76 lei, iar în 2007 o pierdere fiscală în cuantum de 96.724 lei.
Solicită să se constate că pierderea înregistrata provine din cheltuielile cu munca vie, în sumă de 20.965 lei, aferentă celor 12 salariați, angajați pe baza de contract de munca individual, în perioada nov. - dec. 2006 și în sumă de 96.724 lei, aferentă celor 14 salariați, prin preluare de la E. SA București, societate care deținea, la data înființării si la sfârșitul anului 2006, 80% din capitalul social al E. Tracțiune SRL.
Totodată, din documentele contabile puse la dispoziția organelor de inspecție fiscala rezultă că în perioada 26.10.- 31.12.2008, E. Tracțiune SRL nu a înregistrat producție în curs (331), produse finite ( 345) în corespondență cu venituri din producția în curs (711) și pe parcursul perioadei de la înființare până la sfârșitul anului nu a inregistat nici un fel de materii prime sau materiale necesare în procesul de producție, precum si stocuri de mărfuri destinate vânzării.
In concluzie, organele de inspecție fiscala in mod legal au stabilit faptul că respectivele cheltuieli cu munca vie aferente celor zece salariați, în sumă de 20.965 lei în 2006 și în sumă de 96.724 lei în 2007, nu au fost efectuate în folosul societății si nici pentru obținerea de venituri impozabile.
2. In ceea ce privește contractul nr. 29/27.05.2009, situația de fapt a fost stabilită în mod corect.
S-a constatat ca în 2008 reclamanta a diminuat profitul impozabil cu suma de 645.562 lei, prin înregistrarea unor cheltuieli cu obligații de plata către asociatul -administrator S. G. reprezentând chirie aferenta unor active corporale si necorporale .
Prin contractul de închiriere nr. 29/27.05.2008 reclamanta s-a angajat să plătească către asociatul său, S. G., în calitate de proprietar, o chirie lunara de 25.000 euro / luna, astfel ca in 6 luni a înregistrat pe cheltuieli suma de 645.562 lei.
Din verificarea efectuata, în mod întemeiat, organele de inspecție fiscala au constatat ca societatea verificata nu deține nici o hala sau atelier pentru desfășurarea activității de producție sau servicii, iar în baza documentelor contabile puse la dispoziția organelor de inspecție fiscala s-a constatat ca societatea in perioada 01.06._08 nu avea încadrați salariați calificați pentru executarea de produse si echipamente electrice .
Învederează că în perioada verificată societatea a făcut doar comerț cu produse și echipamente electrice pentru vagoane și locomotive, desfășurând in exclusivitate numai activitatea de comercializare a produselor și echipamentelor electrice achiziționate de la New Wave Prest SRL, care este de fapt producătorul acestor produse.
Solicită să se constate că din analiza documentelor financiar contabile rezultă că reclamanta nu a înregistrat niciodată producție în curs (331) sau produse finite (345) si nici venituri din producția în curs de execuție sau produse finite (711).
în consecință, bunurile închiriate conform contractului nr. 29/27.05.2008 nu au fost folosite in beneficiul societății, iar cheltuielile efectuate cu aceste bunuri nu au fost folosite in scopul realizării de venituri impozabile, ci in beneficiul direct al asociatului
Reprezentanții contribuabilului au pus la dispoziție organelor de inspecție Procesul verbal de predare - primire si anexele aferente stipulate in contractul mai sus menționat, care cuprind bunurile închiriate:
-desene tehnice de execuție, fise tehnologice;
-omologări și agremente AFER ;
-matrițe de execuție ;
-dispozitive atelier tracțiune;
-utilaje industriale;
-unitate calculator LG 52 X ;
-xerox.
Urmare a investigațiilor efectuate pe teren s-a constatat existenta unui număr mare de matrițe si desene tehnologice, utilaje amplasate in doua hale de producție, hale care nu aparțin E. Tracțiune SA.
În mod întemeiat s-a stabilit că reclamanta a desfășurat numai activitate de comercializare a produselor si echipamentelor electrice achiziționate de la NEW WAVE PREST SRL, care este in fapt executantul acestor produse.
Cheltuielile inregistrate in contul 612.1 " Chirie, tehnologie" nu îndeplinesc condițiile de deductibilitate fiscala, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 19, alin. 1 și art. 21, alin. 1 Cod fiscal.
Având în vedere faptul că în perioada supusa inspecției fiscale reclamanta nu a inregistrat venituri din producția in curs sau produse finite, bunurile închiriate conform contractului nr. 29/27.05.2008 nu au fost folosite în beneficiul E. Tracțiune SRL, cheltuielile efectuate cu aceste bunuri inchiriate nefiind folosite in scopul realizării de venituri, în mod legal s-a stabilit că suma de 645.562,5 lei înregistrată în cont "Chirie tehnologie" reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal.
3. În ceea ce privește accesoriile obligațiilor bugetare, în condițiile în care reclamanta datorează debitul principal, rugăm instanța să constate faptul că textele legale din Codul de procedură fiscală sunt lipsite de echivoc.
Astfel, „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere," iar „majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv."
De asemenea, penalitățile de întârziere individualizate în actul de control, au fost calculate prin aplicarea prevederilor art. I pct. 11 din O.U.G. nr. 39/2010 pentru modificarea și completarea Codului de procedură fiscală.
Din toate aceste dispoziții anterior menționate rezultă că nu este condiționată impunerea fiscală de săvârșirea faptei cu vinovăție, în speța de față data scadentă a obligației principale fiind stabilită de legea fiscală și fiind nerespectată.
Pentru motivele sus menționate, solicită respingerea în totalitate a acțiunii ca netemeinică și nelegală cu consecința menținerii actelor emise.
În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispoz.art.205-208 c.p.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
Prin decizia nr. 347/30.06.2009, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de reprezentând impozit pe profit în sumă de 108.313 lei precum și majorări de întârziere aferente în cuantum de 19.662 lei, decizia menționată fiind emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.3306/30.06.2009.
In conformitate cu disp.art.209 alin.1 lit. a din OG nr. 92/2003 cu modificarile ulterioare, reclamanta a contestat aceste actele administrativ fiscale, iar prin decizia nr. 151/14.05.2013, contestatia a fost respinsa ca neîntemeiată.
Pe calea prezentului demers judiciar, reclamanta relevă caracterul netemeinic si nelegal a deciziilor emise de catre intimată dar si a raportului de inspecție fiscală .
În esență s-a susținut că angajații au lucrat în interesul societății reclamante, fiind la începutul activității, care presupunea implementarea contractului de colaborare comercială nr. 8491/07.11.2006 cu . si mutarea utilajelor si mutarea matrițelor din toate halele de producție care se aflau în locații diferite precum și multiplele operațiuni de preluare, evidențere și arhivare a documentelor necesare realizării produselor ) . De asemenea a mai arătat ca bunurile ce au facut obiectul contractului de închiriere nr. 29/27.05.2008 au fost folosite în mod exclusiv în beneficiul acesteia în scopul realizării de beneficii impozabile.
Contestația formulată este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, se reține că societatea reclamantă a fost inmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J40/_/2006, iar potrivit statutului are ca principal obiect de activitate: 293 – producția de piese și accesorii pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule ; 2931 – fabricarea de echipamente electrice și electronice pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule, iar ca activități secundare statutul său prevede ca obiect de activitate între altele și comerțul cu ridicata de piese și accesorii pentru autovehicule și a altor mașini și echipamente precum și intermedieri în comerțul cu mașini și echipamente industriale, nave și avioane.
În anul 2006, pe perioada de funcționare, (26.10. – 31.12.2006 ), conform balanței de verificare, a declarației anuale pe profit și bilanțului contabil pe aceeași perioadă reclamanta nu a realizat nici un fel de venituri însă a înregistrat cheltuieli și implicit o pierdere fiscală în sumă de 21.064, 76 lei .
Se constată că pierderea fiscala pe anul fiscal 2006 provine din cheltuieli cu munca vie, aferente celor 12 salariați angajați pe baza de contract de muncă, în perioada noiembrie – decembrie 2006, prin preluare de la ., societate care deținea, la data înființării și la sfârșitul anului 2006, 80 % din capitalul social al reclamantei.
De asemenea, conform documentelor contabile atasate la dosarul cauzei, in anul fiscal 2007, la controlul fiscal exercitat de reprezentantii intimatei, societatea reclamantă a înregistrat venituri în sumă de 473.853,15 lei precum și cheltuieli totale în cuantum,de 513.813,55 lei, din care 110.355 lei cheltuieli cu munca vie, aferente celor 14 salariați, care au avut încheiate contracte individual de muncă pe perioada acestui an fiscal
Instanța reține că, potrivit art. 21 alin.1 din Legea nr.571/2003, sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile și, contrar susținerilor reclamantei, apreciază că, pentru ca o cheltuială să fie considerată deductibilă fiscal, trebuie să participe la realizarea unui venit.
Or, de vreme ce reclamanta nu a realizat niciun venit în urma incheierii contractelor de muncă in anii fiscali 2006 și 2007, cheltuielile aferente remuneratiei angajaților nu pot fi înregistrate la cheltuieli deductibile, întrucat nu participă la realizarea unui venit. Aceasta, deoarece, așa cum corect s-a reținut și în raportul de inspectie fiscala nr. 3306/30.06.2009, deși principalul obiect de activitate al entității reclamante îl constituie productia diverselor piese și accesorii pentru autovehicule și motoare de autovehicule, in anul 2006 nu au fost realizate nici un fel de venituri, iar in anul 2007, au fost realizate venituri însă acestea proveneau din vânzări mărfuri.
Este optiunea reclamantei să procedeze la suportarea cheltuielilor cu efectuarea diferitelor activități cum sunt cele invocate in contestatie (Implementarea contractului de colaborare nr.8491/07.11.2006 ) dar aceasta nu înseamnă că respectivele cheltuieli pot fi deductibile în sensul art. 21 alin. (1) C. fisc., dacă în cauza nu se face dovada că activitatea angajaților participă la realizarea unui venit.
De altfel, instanța observă că, în perioada anilor de referință dar și ulterior, (26.10 – 31.12.2008 ), reclamanta nu a înregistrat în evidența contabilă nici un fel de producție în curs, produse finite în corespondență cu venituri din producția în curs, materii prime sau materiale necesare în procesul de producție.
În plus, chiar reclamanta a susținut că montarea și ansamblarea produselor enumerate in anexa nr.1 din contractul nr. 8491/07.11.2006 a fost efectuată de catre . SRL, aceasta din urmă procedând la vânzarea produselor astfel realizate .
Așadar, se reține că susținerile reclamantei privind greșita nededucere a cheltuielilor aferente celor 12, respectiv 14 salariați angajați pe baza de contract individual de muncă in anii 2006 și 2007 sunt nefondate cu consecința respingerii lor.
In privința cheltuielilor efectuate cu inchirierea bunurilor ce au format obiectul contractului nr.29/27.05.2008, tribunalul constata ca divergența partilor poarta asupra naturii fiscale a cheltuielilor reprezentand contravaloarea chiriei achitata de catre reclamantă, în calitate de locatar, proprietarului locator, domnul S. G..
Prin înscrisul anterior evocat, proprietarul a pus la dispozitia reclamantei, în calitate de locatar echipamente, utilaje industriale, toata documentația de fabricație conform anexelor precum și sistemul de transmitere și preluare a informației prin internet ( calculatoare, imprimante, etc) in schimbul sumei de 25.000 euro / lună la cursul BNR din ziua plății, suma care se regăsește în actele contabile ale reclamantei ca fiind apreciate cheltuieli deductibile.
Dimpotrivă, sustinerile intimatei relevă caracterul nedeductibil al acestor cheltuieli, invocând dispozitiile art.21 alin.1 C.fiscal, în sensul ca acestea nu au fost efectuate în beneficiul reclamantei.
Apărările formulate de catre parata sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse în cele ce urmeaza.
Astfel, cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt cheltuielile înregistrate cu realizarea și comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare (partea 17/1 pct.22 din Normele de aplicare a Legii nr.571/2003. )
În speță, instanța reține că, anterior incheierii contractului de închiriere nr. 29/27.05.2008, proprietarul locator, domnul S. G. a achiziționat prin cumpărare aceleași echipamente de la . SRL al cărei administrator era aceeași persoană
Pe de altă parte, reclamanta a sustinut in prezenta contestatie că echipamentele au fost închiriate acesteia de catre domnul S. G. în scopul realizării de venituri impozabile, astfel ca reclamanta a pus la dispozitia . SRL, cu titlu gratuit, echipamentele inchiriate în vederea ansamblarii și montarii produselor, bunurile astfel obținute urmând să fie vândute în mod exclusiv reclamantei.
Este de observat însă că, prin contractul de colaborare nr.48/01.06.2008, . SRL a pus la dispozitia reclamantei cu titlu gratuit spațiul de desfașurare a activității pentru reclamantă în vederea documentării, cercetării și proiectării la toate produsele din întreg portofoliul închiriat, activități care nu sunt incluse in obiectul de activitate al reclamantei.
Pe de altă parte, punerea la dispozitie, cu titlu gratuit, a echipamentelor și documentatiei aferente catre . SRL în schimbul vanzarii produselor ansamblate catre reclamantă cu titlu de exclusivitate nu implică in mod automat existența scopului prev. în cuprinsul art.21 alin.1 din Legea nr.571/2003, cat timp nu reiese cu certitudine că, prin încheierea celor doua acte juridice, se prefigura obținerea unor beneficii de natura veniturilor impozabile.
Prin urmare, în raport de cele prezentate, constatând că motivele reclamantei referitoare la legalitatea și temeinicia actelor emise sunt neîntemeiate, instanța urmează să respingă acțiunea în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamanta . SRL cu sediul în ., nr. 310, J. D. împotriva pârâtei DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., .. 2, J. DOL, având ca obiect anulare act administrativ.
Cu recurs, in termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusa la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2014.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, C. A. |
Red.M.O.
TehnC.A.
12.01.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 2650/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1377/2014. Tribunalul... → |
|---|
