Anulare act administrativ. Sentința nr. 1377/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1377/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 277/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1377/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta J. O. reprezentantă de SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", în contradictoriu cu pârâtul P. C. LIPOVU, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: cons. jur. B. M. N. pentru reclamantă și av. A. O. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar "Note de ședință" formulate de reclamantă.
Av. A. O., pentru pârât, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului C. Lipovu, apreciind că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ci Primăria .> Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției invocate de pârât, prin apărător, susținând că P. C. Lipovu este emitentul actului administrativ contestat în prezenta cauză.
Instanța, constatând terminată cercetarea judecătorească, acordă cuvântul asupra fondului acțiunii.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea dispoziției nr.1199/08.11.2013 prin care reclamanta a fost destituită din funcția publică deținută, reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută și acordarea drepturilor salariale de care a fost lipsită. Invocă nulitatea dispoziției contestate, susținând că actul de destituire al reclamantei a fost emis direct fără o cercetare disciplinară și audierea reclamantei, încălcându-se prevederile art.78 din Statutul funcționarilor publici. De asemenea, invocă încălcarea dispozițiilor art. 101 al.2 din Legea nr.188/1999 potrivit cărora actul administrativ de destituire se comunică funcționarului în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, iar comunicarea trebuie să se facă anterior datei destituirii din funcția publică, iar în cazul de față s-a comunicat ulterior pe data de 11.11.2013. Menționează că potrivit art.50 din HG 1344/2007 actul administrativ de sancționare trebuie comunicat împreună cu raportul comisiei de disciplină, sub sancțiunea nulității absolute, raport care de fapt nu există. Consideră că dispoziția contestată este netemeinică și nelegală. Menționează că deși reclamanta a fost reîncadrată nu i s-au acordat drepturile salariale, motiv pentru care consideră rea credință din partea pârâtului.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea acțiunii, susținând că reclamanta a fost încadrată în baza unei decizii, a fost reintegrată în funcție, însă aceasta nu a dorit să i-a cunoștință de fișa postului, a refuzat întocmirea oricărui act administrativ, nu a vrut să colaboreze ci niciun coleg din cadrul Primăriei. Depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.01.2014 reclamanta J. O. reprezentantă de SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" a chemat în judecată pe pârâtul P. C. LIPOVU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate netemeinica și nelegalitatea destituirii reclamantei din funcția publică deținută și, pe cale de consecință, să se dispună anularea Dispoziției Primarului C. Lipovu nr.1199/08.11.2013 și obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută și la acordarea unei despăgubiri, egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public reclamant începând cu data de 08.11.2013 până la data reintegrării efective, actualizate cu inflația la data plății.
În motivarea cererii, în fapt, s-a învederat că reclamanta, membru al Sindicatului Administrației Publice "ForțaLegii", este funcționar public de execuție, ocupând funcția publică de referent în cadrul aparatului de specialitate al instituției publice pârâte.
Situația reclamantei necesită o atenție deosebită, aceasta fiind reîncadrată în funcția publică la data de 01.07.2013, în urma soluționării irevocabile a litigiului cu aceeași instituție, care o eliberase din funcție în 08.10.2010, în mod nelegal.
Prin Decizia Curții de Apel C. nr._ / 2012 pronunțată în ședința publică din data de 04 decembrie 2012 în Dosarul nr._ / 63 / 2010*, definitivă si irevocabilă, a fost admisă acțiunea reclamantei, formulată de sidicat, fiind anulată dispoziția de încetare a raportului de serviciu a reclamantei prin eliberare din funcția publică, fiind obligată pârâta la reintegrarea reclamantei în funcția publică cu plata unei despăgubiri egale cu salariile cuvenite până la data reintegrării efective. Pârâta a emis actul administrativ de reintegrare cu o întârziere de peste 6 luni de zile, însă nu i-a acordat reclamantei despăgubirile bănești potrivit sentinței judecătorești până la data prezentei cereri, refuzând executarea.
Refuzul nejustificat al pârâtei de punere în aplicare a titlului executoriu a generat un nou conflict judiciar ce face obiectul Dosarului nr._ aflat pe rolul instanțelor Curții de Apel C., în care reclamanta a cerut amendarea conducătorului instituției cu amenda prev. de lege pentru întârziere în executarea titlului executoriu și despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Reaua - credință a pârâtei față de salariata care și-a câștigat în instanță dreptul de a se întoarce în instituție este cu atât mai evidentă având în vedere faptul că de la momentul reîncadrării în funcție (01.07.2013) și până la data destituirii acesteia din funcția publică, pârâta nu i-a acordat reclamantei salariul lunar, fiind singurul angajat al instituției care nu și-a primit salariul în această perioadă.
Prin memoriul nr. 2171 / 21.11.2010 adresat organizației, reclamanta a adus la cunoștință primirea în data de 11.11.2013 a Dispoziției nr. 1199 / 08.11.2013 care se contestă în speță prin care îi înceta raportul de serviciu prin destituire din funcția publică începând cu data emiterii dispoziției (08.11.2013). Reclamanta susține netemeinicia și nelegalitatea dispoziției de destituire, arătând că la baza acesteia stau considerente personale ale conducătorului instituției împotriva sa. Reclamanta a mai arătat că nu s-a făcut vinovată de abateri disciplinare, măsura destituirii fiind aplicată în absența unei cercetări disciplinare a comisiei de disciplină.
In temeiul art. 28 alin. din Legea Dialogului Social nr. 62 / 2011, rep., reclamanta a împuternicit organizația să efectueze demersurile prev. de lege pentru anularea dispoziției de destituire.
S-a urmat în acest sens procedura prealabilă cu instituția pârâtă, care nu a răspuns favorabil demersului făcut, motiv pentru care s-a adresat instanței de judecată.
S-a invocat EXCEPȚIA NULITĂȚII ABSOLUTE a dispoziției contestate, întrucât pârâtul a aplicat reclamantei în mod direct măsura sancționării disciplinare cu destituirea din funcția publică, fără efectuarea vreunei cercetări disciplinare și fără audierea funcționarului public.
Măsura încalcă prevederile art. 78 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999, rep., privind Statutul funcționarilor publici care prevăd că sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - §}se aplică de persoana care are competența legală de numire în funcția publică, la propunerea comisiei de disciplină, iar sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite si după audierea funcționarului public. Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității.
Măsura destituirii din funcția publică a reclamantei fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile este lovită de NULITATE ABSOLUTĂ, potrivit legii, și va fi anulată ca atare de instanța de judecată.
Dispoziția contestată este lovită de nulitate întrucât nu i-a fost comunicată reclamantei în condițiile legii, adică anterior destituirii din funcția publică.
În temeiul art. 101 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, rep., actul administrativ de destituire din funcția publică se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, iar comunicarea actului administrativ trebuie să se facă anterior datei destituirii din funcția publică.
Prin dispoziția contestată s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei prin destituire din funcția publică începând cu data de 08.11.2013, dispoziția fiindu-i comunicată reclamantei în data de 11.11.2013, prin semnătură de luare la cunoștință, așadar după data destituirii din funcția publică, ceea ce atrage nulitatea actului contestat.
Actul contestat este lovit de nulitate absolută, deoarece cade sub incidența art. 50 alin. (4) din H.G. nr. 1344 / 2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, potrivit cărora la actul administrativ de sancționare prevăzut se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancțiunea nulității absolute.
Pe fondul cauzei, reclamanta a susținut că dispoziția contestată este netemeinică și nelegală.
Reclamanta este victima unei măsuri abuzive în formă continuată, nelegale și netemeinice, printr-o îngrădire a exercițiului dreptului constituțional fundamental la muncă al funcționarului public, pe care instanța o va putea anula ca netemeinică și nelegală.
Prin Dispoziția contestată, pârâtul reia demersul încetării raportului de serviciu al reclamantei inițiat în anul 2010, printr-un nou demers ce sfidează Statul de drept, hotărârea judecătorească și legea.
În absența cercetării disciplinare a unor fapte insinuate la care face referire în actul contestat, pârâta dispune destituirea reclamantei din funcția publică cu încălcarea gravă a legii.
Reclamanta nu a săvârșit abateri disciplinare repetate sau cu consecințe grave și nu s-a aflat în incompatibilitate cu funcția publică.
Reclamanta nu are nicio sancțiune disciplinară în cazierul administrativ, nu a săvârșit nicio abatere disciplinară cu consecințe mai mult sau mai puțin grave. Măsura destituirii este nelegală și netemeinică, dispusă prin abuz și exces de putere.
În temeiul art.117 lit. a din Legea administrației publice locale nr. 215 / 2001 rep., secretarul are ca atribuție principală avizarea, pentru legalitate a dispozițiilor primarului, având posibilitatea de a nu contrasemna actul administrativ emis de autoritatea publică locală în cazul în care consideră că aceasta este ilegal. După cum se poate observa, dispoziția contestată nu este contrasemnată de secretarul unității administrativ-teritoriale, deoarece în mod evident acesta a considerat-o nelegală.
Din considerentele expuse, analizând cauza dedusă judecății, s-a solicitat admiterea acțiunii asa cum a fost formulată.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 rep.; Legea nr. 188/1999 rep. privind Statutul funcționarilor publici, H.G. nr. 1344 / 2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62 / 2011, rep., art. 30 Noul Cod Proc. Civ.
În temeiul prevederilor art. 223 noul cod proc.civ., s-a solicitat judecarea în lipsă.
În dovedirea acțiunii reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisurile atașate la dosar.
Deși legal citat pârâtul nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză.
La solicitarea instanței s-au depus la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii Dispoziției contestate nr.1199/08.11.2013.
Deliberând cu prioritate asupra excepției invocate, instanța constată că litigiul atrage aplicabilitatea legii 554/2004, potrivit cu care persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de art.2 alin.1 lit.h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrativ necesare pentru executarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Din cuprinsul legii menționate, se deduce concluzia logică potrivit căreia calitatea procesuală pasivă în litigiile întemeiate pe dispozițiile legii 554/2004 este justificată pentru autoritatea emitentă a actului contestat sau care se este responsabilă de refuzul soluționării unei cereri sau de efectuare a unei operații administrative.
Cum în speță este fără dubiu că emitentul actului contestat este P. comunei Lipovu, pentru această autoritate este justificată calitatea procesuală pasivă.
De altfel, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, funcționarul public este persoana numită, în condițiile acestui act normativ, într-o funcție publică. În accepțiunea art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală și autoritățile administrative autonome.
Raporturile de serviciu, deduse judecății în prezenta cauză, se nasc și se exercită în baza actului administrativ de numire emis în condițiile legii.
În calitate de autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locală, primarului îi revine conform art. 63 alin. 5 din Legea nr._, atribuția de numire, sancționare și suspendare, modificare sau încetare a raporturilor de serviciu pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate.
Rezultă așadar fără echivoc că titular de obligații în raportul juridic dedus judecății nu este unitatea administrativ teritorială, ci P., ca emitent al actului contestat – în calitate de autoritate executivă a administrației publice locale.
Pentru aceste argumente, va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, se reține că reclamanta a contestat, pe calea prezentului demers judiciar, dispoziția nr. 1199/8.11.2013 emisă de P. comunei Lipovu, act prin care s-a dispus destituirea reclamantei din funcția publică de execuție de referent clasa III, grad superior. Treapta a 5-a, clasa de salarizare 30, la Compartimentului Financiar Impozite și Taxe din aparatul de specialitate al Primarului.
Destituirea a fost dispusă în aplicarea dispozițiilor art.97 lit.d și at.99 alin.1 lit.b din legea nr.188/1999.
S-a reținut că motivul destituirii îl constituie refuzul reclamantei de a prelua funcția și a îndeplini atribuțiile de serviciu, pentru executarea deciziilor_/2012 și 6423/2013 ale Curții de Apel C..
Așadar, prin decizia contestată se aplică reclamantei sancțiunea disciplinară a destituirii din funcție.
În drept, sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici sunt reglementate de cap. VIII din legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Astfel, art.77 stabilește cazurile în care intervine răspunderea disciplinară a funcționarilor publici precum și sancțiunile disciplinare care, potrivit alin.3, sunt: a) mustrarea scrisă; b)diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni; c)suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioada de la un an la 3 ani; d) trecerea într-o funcție inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului; e) destituirea din funcția publică.
De asemenea, art.78 impune: (1) Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică.
(2) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) -e) se aplică de persoana care are competența legală de numire în funcția publică, la propunerea comisiei de disciplină.
(3) Sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public.
Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.
În același sens, art. 30 alin. 1 si 2 din H.G. nr. 1344/2007 privind privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, procedura cercetării administrative este obligatorie pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b)- e) din Legea nr. 188/1999, republicată, deci inclusiv în cazul sancțiunii disciplinare a destituirii din funcția publică, iar procedura cercetării administrative constă în: a) audierea persoanei care a formulat sesizarea și a funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, a altor persoane care pot oferi informații cu privire la soluționarea cazului sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea disciplinară în condițiile prevăzute la art. 31; b) administrarea probelor propuse de părți, precum și, dacă este cazul, a celor solicitate de comisia de disciplină; c) dezbaterea cazului.
Din conținutul dispozițiilor legale menționate, reiese fără putință de tăgadă că sancțiunea destituirii din funcție se poate aplica numai la propunerea comisiei de disciplină și numai după cercetarea prealabilă a faptei imputate și audierea funcționarului public.
Este de menționat că în cadrul autorităților și instituțiilor publice, se constituie comisii de disciplină competente să cerceteze și să propună sancțiunea aplicabilă funcționarilor publici din autoritățile sau instituțiile publice respective (art.78 din legea 188/1999).
Aceste dispoziții nu au fost respectate la emiterea dispoziției contestate, de vreme ce nu s-a făcut dovada constituirii unei comisii de disciplină care să analizeze sesizările referitoare la activitatea reclamantei, a unei cercetări prealabile a faptelor sesizate, a unei propuneri a acestei comisii referitoare la sancțiunea ce se impune, a audierii reclamantei în legătură cu cele imputate.
Se mai reține că nu au fost respectate nici dispozițiile art.99 alin.3 din legea 188/1999 potrivit cu care "În cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice".
Nerespectarea acestor dispoziții imperative atrage nelegalitatea dispoziției de aplicare a sancțiunii disciplinare, iar sancțiunea aplicabilă unui act administrative nelegal este anularea acestuia.
Nu vor mai fi analizate apărările pârâtului referitoare la temeinicia dispoziției emise față de starea de fapt ce a impus adoptarea măsurii, dat fiind faptul că aceste apărări nu ar putea acoperi nelegalitatea actului emis cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Aceste apărări vor putea fi analizate numai în condițiile unui act emis cu respectarea normelor legale referitoare la condițiile de fond și de formă impuse.
În raport de argumentele prezentate, constatând că Dispoziția nr.1199/2013 a fost emisă cu nerespectarea condițiilor imperative impuse de art.78 din legea 188/1999, fiind deci nelegală, instanța urmează a admite acțiunea formulată și a dispune anularea Dispoziției nr.1199/2013 emisă de P. comunei Lipovu.
Pe cale de consecință, va dispune reintegrarea reclamantei pe funcția deținută anterior emiterii dispoziției contestate, obligând pârâtul la acordarea drepturilor salariale aferente funcției, pentru perioada de la data încetării raporturilor de serviciu la data reîncadrării efective.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
Admite contestația formulată de pe reclamanta J. O. reprezentantă de SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., ., nr.32, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul P. C. LIPOVU, cu sediul în ..
Dispune anularea Dispoziției nr.1199/8.11.2013 emisă de pârât, și obligă pârâtul la reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior emiterii dispoziției și la acordarea drepturilor bănești aferente funcției, de la data emiterii dispoziției până la data reintegrării efective.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2014.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 4 ex./11 Aprilie 2014
C.I./M.M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3485/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2839/2014. Tribunalul... → |
|---|
