Anulare act administrativ. Sentința nr. 1312/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1312/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 640/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1312/2014
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.01.2014 reclamanta . a chemat in judecata ANAF-DGFP D., devenită prin reorganizare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei numărul 354/24.10.2013 prin care a fost respinsa contestația înregistrata la DGFP D. sub numărul_/19.04.2013 împotriva deciziei de impunere F-DJ 167/19.02.2013 emisa de ANAF-DGFP D. prin care au fost stabilite obligații suplimentare de plata in suma totala de 24.900 lei, dupa cum urmează; impozit pe dividende-24.496 lei, baza impozabila fiind suma de 153.104 lei si majorări de întârziere aferente in suma de 404 lei, precum și anularea deciziei de impunere F-DJ167/19.02.2013.
În motivarea cererii, s-a învederată că în urma unui control efectuat la începutul anului 2013 ce a avut ca scop verificarea operațiunilor de casa in perioada 01.09._13 s-a emis decizia de impunere F-DJ 167 din 19.03.2013 ce a stabilit obligații de plata in suma de_ lei cu titlu de venituri dividende si suma de 404 lei dobânzi si majorări de întârziere.
Împotriva acesteia s-aformulat contestație ce a fost respinsa prin decizia nr.354/24.10.2013.
S-a considerat ca atat decizia de soluționare a contestației cat si decizia de impunere sunt nelegale si netemeinice.
Sumele de bani ridicate din casieria societății de asociatul unic in vederea achitării avansurilor de pret pentru achiziționarea de terenuri în numele . înainte de încheierea si autentificarea actelor notariale nu poate fi constituita ca fiind dividend.
Astfel, in conformitate cu disp. Legii 31/1990 art.67 definește dividendul ca fiind cota de profit ce se plătește fiecărui asociat. Dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat si se plătesc in termenul stabilit de adunarea generala a asociaților sau dupa caz la termenul stabilit prin legi speciale dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.
Susținerea organelor de control ca asociatul a ridicat dividende care nu au fost impozitate nu are temei legal deoarece atributul legal revine Adunării Generale a Asociaților iar aceasta nu a fixat si nu a aprobat distribuirea de dividende. De altfel, in conformitate cu art.7 pct.12 din Legea 571/2003 se considera "dividend din punct de vedere fiscal si se supun aceluiași regim fiscal ca veniturile din dividende: -...suma plătită de o persoana juridica pentru bunurile sau serviciile furnizate in favoarea unui participant la persoana juridica, daca plata este făcuta de către persoana juridica in folosul personal al acestuia". De aici rezulta fara tăgada ca nu ne aflam . ipoteza, ipoteza legala avuta in vedere chiar de către organele fiscale in decizia de impunere.
Sumele ridicate din casieria societății au constituit avansuri spre decontare care urmau sa se justifice ulterior, la finalizarea contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu persoanele fizice vânzătoare.(precizam ca este vorba de sume avansate cu titlu de arvuna sau avans in vederea achiziționării de terenuri de către .).
Dupa cum este cunoscut, de la momentul ridicării sumelor din casieria societății si pana la finalizarea actelor de vanzare-cumparare este necesara o perioada de timp de 30-90 zile pentru întocmirea documentației cadastrale si alte operațiuni notariale prevăzute de lege.
Înregistrarea in contabilitate a terenurilor achiziționate se face numai pe baza contractelor de vânzare-cumpărare in forma autentificata.
Concluzia inspectorilor fiscali care considera ca au fost făcute plați in favoarea asociatului este total eronata si fara temei legal deoarece plățile s-au făcut in favoarea societății in scopul achiziționării de terenuri.
S-a precizat ca societatea a contractat un credit nr.895/21.09.2011 de la Banca Comerciala Carpatica in cuantum de 650.000 Euro cu destinația finanțare investiții constând in achiziții de terenuri agricole. Sumele trase din credit pana la data controlului -281.970 Euro- au fost ridicate din banca in lei in numerar, înregistrate in contabilitate cont 5311 si folosite de asociat pentru plata persoanelor fizice vânzătoare de terenuri (proprietari). Cu numerarul ridicat din credit, dar si cu profiturile nedistribuite din anii precedenți in suma de 3.373.915 lei(cont 117 — anexa balanța la 31.12.2012)- societatea prin asociat unic a achiziționat terenuri in suma de 1.044.991 lei.
Efortul investițional a continuat si in 2013, la data de 31.03.2013 înregistrându-se investiții in suma totala de 309.655 lei.
Se observa astfel cu ușurința ca suma justificata de 309.655 lei este mai mare decât suma stabilita de inspectori-177.600 lei- ca fiind plați făcute in favoarea asociatului unic, s-a anexat fisa contului 2111 terenuri pentru perioada 01.01._13.
S-a mai precizat ca eroarea de înregistrare in contabilitate a fost corectata de nota contabila nr.22/01.03.2013 astfel incat toata activitatea societății pe perioada controlului a fost legala, constatările organului de control fiind abuzive, nelegale si menținute prin decizia prin care s-a respins contestația.
F. de cele mai sus precizate s-a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziilor sus menționate cu consecința exonerării de la plata obligațiilor fiscale stabilite in mod nelegal.
În dovedirea acțiunii reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisurile atașate la dosar. S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
S-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.l si 8 din Legea 554/2004.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
La solicitarea instanței pârâta a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziilor contestate în prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că, pe calea prezentului demers judiciar, reclamanta contestă decizia nr.354/24.10.2013 dată de intimată în soluționarea contestației administrative formulată împotriva deciziei de impunere nr.F-DJ 167/19.02.2013.
Reclamanta a înțeles să conteste în totalitate obligațiile suplimentare stabilite prin decizia de impunere, respectiv suma de_ lei impozit pe dividende și majorări de 404 lei.
Starea de fapt avută în vedere la stabilirea acestor obligații, de altfel necontestată de reclamantă, constă în aceea că reclamanta, prin administrator, a efectuat plăți în numerar prin casieria societății fără a justifica aceste plăți cu documente justificative; în concret, a înregistrat plata sumei de_ lei, de două ori, în baza aceluiași document; la fel a procedat și pentru cele două plăți efectuate în septembrie 2012 și ianuarie 2013, fiecare pentru suma de_ lei; plățile efectuate în septembrie și octombrie 2012, fiecare pentru suma de_ lei precum și înregistrarea plății pentru suma de_ lei, de două ori, în baza aceluiași act.
În consecință, organul fiscal a apreciat că a fost justificată o singură plată pentru fiecare din sumele menționate, cea de-a doua plată fiind calificată drept dividend și impozitată ca atare.
Dimpotrivă, reclamanta susține că sumele ridicate din casierie au constituit arvuna achitată anterior încheierii unor contracte de cumpărare imobile, sume care urmau să se justifice ulterior, la finalizarea contractelor în formă autentică.
În raport de starea de fapt ce reiese din probele administrate, apărările reclamantei sunt nefondate.
Astfel, din înscrisurile depuse chiar de reclamant, reiese că reclamanta a efectuat plata unei sume de_ lei, în 24 octombrie 2012; reclamanta a justificat plata acestei sume arătând că reprezintă avans pentru achiziția unui teren intravilan, avans achitat numitului Kupferstein.
În dovedire, s-a depus procura acordată numitului Kupferstein F. de către proprietarul unui teren în suprafață de_ mp Moțăței și a altor terenuri.
Cu toate acestea, aceeași sumă, de_ lei, a fost achitată și în ianuarie 2013 (așa cum reiese din registrul de casă), pentru achitarea acelorași terenuri la care se referă procura. În justificarea acestei plăți, s-a depus contractul de vânzare cumpărare încheiat cu același Kupferstein F. referitor la aceleași terenuri din procură.
Cum prețul achiziției terenului a fost de_ lei, este clar că plata achiziției s-a făcut de două ori, în condițiile în care există documente justificative doar pentru o singură plată.
Aceeași situație se constată și pentru plata sumei de_ lei; prima plată s-a efectuat la 9.09.2012 fiind justificată ca avans pentru achitarea unui teren de 4 ha, . achitată procuratorului Kupferstein F.; în justificarea plății, s-a depus procura acordată numitului Kupferstein F..
Cu toate acestea, în registrul de casă s-a înregistrat plata aceleași sume și în februarie 2013, pentru achiziționarea aceluiași teren de 4 ha . aceluiași procurator Kupferstein F..
Prin urmare, și prețul acestui teren a fost achitat de două ori.
Suma de_ lei, a fost achitată inițial în septembrie 2012, procuratorului B. I., pentru ca ulterior, să fie înregistrată plata aceleeași sume, în octombrie 2012, aceluiași B. I..
Suma de_ lei a fost achitată inițial în septembrie 2012, procuratorului B. I., pentru achiziționarea unui teren de 2 ha și 2600 mp, . ulterior, să fie înregistrată plata aceleeași sume, în februarie 2013, către aceeași persoană B. I., pentru achiziționarea aceluiași teren, prin contractul autentificat sub nr.195/6.02.2013.
În legătură cu această a doua plată, reclamanta s-a apărat depunând actul adițional din 4.03.2013 la contractul autentificat sub nr.195/6.02.2013, act prin care părțile ar fi modificat prețul achiziției de la_ lei, la_ lei. Cauza acestui act adițional a constituit-o, conform declarației părților dată în fața notarului, plata efectuată la 5.09.2012 prin dispoziția de plată nr.102.
Apărarea nu poate fi primită.
Mai întâi, se observă că, în luna septembrie 2012, au fost efectuate două plăți către numitul B. I.; una, pentru suma de_ lei, achitată la 5.09.2012 și pentru care s-a înregistrat o a doua plată în octombrie 2012, când s-a încheiat contractul în formă autentică; cea de-a doua plată către numitul B. I. a fost achitată la aceeași dată, pentru o altă tranzacție, care s-a finalizat în februarie 2013.
Prin urmare, este clar că în realitate au fost efectuate două tranzacții, una pentru prețul de_ lei, cealaltă pentru prețul de_ lei, astfel că justificarea încheierii actului adițional nu subzistă.
Or, pentru a fi valabil încheiat, un act juridic trebuie să întrunească anumite condiții de fond, respectiv capacitatea de contracta, consimțământ valabil încheiat, obiect valabil și cauză licită și morală.
Actului invocat de reclamantă, respectiv actul adițional din 4.03.2013, îi lipsește cauza, în condițiile în care nu se întrevede scopul încheierii acestui act.
Așa cum s-a arătat, justificarea declarată de părți la întocmirea actului nu este confirmată de actele depuse; în aceste condiții, lipsește scopul actului adițional, de vreme ce nu se justifică motivul pentru care reclamanta cumpărătoare să fi achitat un preț mai mare, dacă achitase deja terenul în februarie 2013 iar transferul dreptului de proprietate operase la încheierea actului de cumpărare din februarie 2013.
În aceste condiții, instanța nu poate ține seama de întocmirea acestui act a cărei cauză declarată de părți este contrazisă de actele depuse.
De altfel, plata dublă a sumelor respective, a fost recunoscută de reclamanta care a întocmit nota contabilă nr. 22/1.03.2013 prin care se atestă înregistrarea eronată în contabilitate a celei de-a doua plăți, pentru fiecare sumă în parte.
Față de cele reținute, în mod corect organul fiscal a aplicat dispozițiile art.11 CF, potrivit cu care "La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. În cazul în care tranzacțiile sau o . tranzacții sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convențiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacții artificiale se înțelege tranzacțiile sau seriile de tranzacții care nu au un conținut economic și care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate".
Dispozițiile art.7 pct. 21 CF care dispun: "persoane afiliate -o persoană este afiliată cu altă persoană dacă relația dintre ele este definită de cel puțin unul dintre următoarele cazuri:
b) o persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana fizică deține, în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deținute la persoana juridică ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică;"
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 pct. 12 din aceeași Lege, prin dividend se înțelege o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoana juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, iar dacă suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui acționar sau asociat este efectuată în scopul personal al acestuia, atunci suma respectivă este tratată ca dividend.
Față de aceste dispoziții, instanța constată că, în mod corect, organele de control fiscal au considerat că suma de_ lei a fost achitată de către societate în favoarea asociatului și reprezintă dividende și, în mod legal, au calculat impozitul aferent acestei sume și majorări.
Dispozițiile incidente referitoare la cuantumul impozitului sunt prevăzute în art.67 alin.1 CF: "(1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. ".
În raport de considerentele expuse, constatând că decizia de impunere este emisă cu respectarea dispozițiilor legale, urmează a fi respinsă contestația, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ..2, jud. D..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 4 ex./ 07 Aprilie 2014
C.I./M.M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1426/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 43/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
