Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1507/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1507/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 15263/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1507/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul C. V. CU D.. ALES LA C.. AV. F. C. STELUȚA, în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, reprezentat de av. F. C. și pârâtul, reprezentat de cons. jur. A. L.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Av. F. C. pentru reclamant reiterează cererea de efectuare a expertizei specialitatea contabilitate.
Instanța pune în discuție cererea de probatoriu formulată de reclamant, prin apărător.
Cons. jur. A. L. pentru pârât solicită respingerea cererii.
Instanța respinge cererea formulată de reclamant, prin apărător, de efectuare a unei expertize contabile în cauză, ca nefiind utilă.
Instanța declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor în fond.
Av. F. C. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Cons. jur. A. L pentru pârât solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, conform motivelor din întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
La data de 11 noiembrie 2013 s-a înregistrat pe rolul instanței, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul CIOBANICĂ V. în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLITIEI DE FRONTIERĂ, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună: obligarea paratului la plata sporului de 25% din salariul de baza pentru orele lucrate in timpul nopții, intre orele 22,00 si 06,00 pentru perioada 08.11._11, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plații efective; obligarea paratului sa plătească contravaloarea orelor suplimentare prestate peste programul de 8 ore pentru perioada 08.11._11, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plații efective; obligarea paratului la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru orele lucrate in zilele de repaus săptămânal si in zilele in care, in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează, aceste zile fiind sărbători legale, pentru perioada 08.11._11, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plații efective;
Solicită obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.
In fapt, reclamantul fost salariat al I.G.P.F., in cadrul Punctului de Politie Frontiera Aeroport C., in funcția de agent sef principal de politie, in perioada 08.11._11, iar prin specificul activității noastre am lucrat atât noaptea, in zilele de sâmbăta si duminica cat si de sărbătorile legale, începând cu anul 2010 si pana la data pensionarii. Art. 17 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2010, prevede ca: Personalul care, potrivit programului normal de lucru își desfășoară activitatea in timpul nopții, intre orele 22,00 si 6,00 beneficiază pentru orele lucrate in acest interval de un spor pentru munca prestata in timpul nopții de 25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru. Aceste dispoziții au fost întotdeauna si sunt prevăzute si in prezent de Codul Muncii, in art. 125 si art. 126, legea salarizării unitare a personalului bugetar preluându-le practic, ca lege speciala, menținând obligația prevăzuta de art. 126 din Codul Muncii de a acorda fie perioade de repaus compensatorii prin scurtarea cu o ora a programului de lucru, fie plata in bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore, respectiv acordarea unui spor din de 25% din salariul de baza pentru aceste ore. Deși normele legale in vigoare reglementează aceste aspecte, noi nu am primit nici timp liber in compensare si nici nu ne-au fost plătite suplimentar aceste ore.
În ceea ce privește orele suplimentare prestate peste programul de 8 ore si orele lucrate in zilele de repaus săptămânal precum si in zilele stabilite ca fiind sărbători legale, arată că, având in vedere specificul activității, activitatea se desfășoară inclusiv în aceste zile. Pentru aceste zile, conform art. 137 alin. l din Codul Muncii actualizat: Repausul săptămânal se acorda in doua zile consecutive, de regula sâmbăta si duminica, in acest sens opinând si art. 15 alin. l din Ordinul M.A.I. nr.577/2008 privind programul de lucru al polițiștilor, formele de organizare a acestuia si acordarea repausului săptămânal: „Pentru polițiștii care desfășoară activitatea in schimburi, precum si pentru cei care desfășoară activități operative se asigura in cursul unei luni cel puțin un repaus săptămânal, sâmbăta si duminica, in zile consecutive, iar art. 139 din același act normativ stabilește zilele de sărbătoare legala in care nu se lucrează, ca fiind: 1 si 2 ianuarie, prima si a doua zi de Paste, 1 mai, prima si a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului (Sfânta M.), 30 nov.-Sfantul A. A. cel Intai chemat, Ocrotitorul României, 1 Decembrie, prima si a doua zi de C.. Ca documente justificative, care atesta orele lucrate in schimburi, respectiv in zilele de repaus săptămânal ( sâmbăta si duminica), precum si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare nu se lucrează, au fost întocmite grafice lunare pentru executarea serviciului in schimburi (ture), precum si dispoziții scrise in acest sens.
Pentru anul 2010, art. 18 din Legea salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice nr.284/2010 prevede ca pentru munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat in funcții de conducere sau de execuție precum si in zilele de repaus săptămânal, adică sâmbăta si duminica si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările legale in vigoare nu se lucrează, in cadrul schimbului normal de lucru, se aplica prevederile Legii nr.53/2003- Codul muncii cu modificările si completările ulterioare. Raportându-se la aceste prevederi arată ca:
-potrivit art.113 Codul Muncii- alin. 1- repartizarea timpului de munca in cadrul săptămânii este, de regula, uniforma, de 8 ore/zi timp de 5 zile, cu 2 zile de repaus. A. 2. prevede ca in funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale de 40 de ore pe săptămâna. In același sens sunt si prevederile Ordinului MAI 577/2008 privind programul de lucru al polițiștilor, formele de organizare a acestuia si acordarea repausului săptămânal.
-potrivit art.119 Codul Muncii - angajatorul are obligația de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat;
-potrivit art.122 Codul muncii- alin.l- munca suplimentara se compensează prin ore libere plătite in următoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia, iar alin. 2 prevede ca, in aceste condiții salariatul beneficiază de salariu corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru;
-potrivit art.123 Codul muncii-alin.l- in cazul in care compensarea prin ore libere plătite nu este posibila in termenul prevăzut de art. 122 alini, in luna următoare, munca suplimentara va fi plătită prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestea, iar la alin.2 se prevede ca sporul pentru munca suplimentara, acordat in condițiile prevăzute la alin.l nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza;
-potrivit art. 142 Codul muncii-alin.l- salariaților care lucrează in locurile de munca prevăzute de art. 141 Codul Muncii ( adică unde activitatea nu poate fi intrerupta datorita specificului activității) li se asigura compensarea cu timp liber corespunzător in următoarele 30 de zile, iar alin.2 prevede ca, in cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariații beneficiază pentru munca prestata in zilele de sărbători legale de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate in programul normal de lucru;
-potrivit art. 137 Codul muncii-alin.l- repausul săptămânal se acorda in doua zile consecutive, respectiv sâmbăta si duminica;
-alin.2 prevede ca in cazul in care repausul in zile de sâmbăta si duminica ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normala a activității, repausul săptămânal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin regulament intern;
-alin.3 prevede ca, in situația prev. la alin.2, salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin Contractul individual de munca sau CCM;
-alin.4 prevede ca, in situații de excepție, zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depăsi 14 zile calendaristice....;
-în fine, art. 5 prevede ca salariații al căror repaus săptămânal se acorda in condițiile alin.4 au dreptul la dublul compensației cuvenit conform art. 123 alin.2 din Codul muncii.
Analizând acest text de lege, rezulta ca, întrucât săptămâna reprezintă acea perioada de 7 zile consecutive ce se socotesc de luni pana duminica, rezulta ca noi, salariații avem dreptul in fiecare săptămâna la un repaus de 2 zile consecutive, prin urmare, daca salariații nu beneficiază de repausul săptămânal in zilele obișnuite de sâmbăta si duminica, au dreptul la un spor la salariu, alături de alte 2 zile consecutive de repaus fixate in alte zile consecutive din cadrul respectivei săptămâni.
Altfel spus, daca salariatul si, implicit, polițistul lucrează sâmbăta si duminica in interiorul timpului de lucru normal, angajatorul trebuie sa ii acorde repausul săptămânal in alte zile ale săptămânii si sa ii plătească un spor. Rezulta deci, ca simpla acordare a altor doua zile libere pe săptămâna nu este de natura sa înlăture obligația de a plați sporul prevăzut de Codul muncii, plata sporului reprezentând, pana la urma, o reparație a faptului ca angajatul si-a efectuat repausul in alte zile decât majoritatea salariaților, fiind privat astfel, de o parte din posibilitățile de recreere alături de familie.
Analizând alin.4 din același art.137 rezulta ca regula este ca repausul săptămânal se acorda in doua zile consecutive din fiecare săptămâna, situații de excepție repausul săptămânal se poate acorda in mod cumulat după o activitate continua de maxim 14 zile calendaristice.
Mulți dintre aceștia au desfășurat activități in zilele de sâmbăta si duminica si in zilele de sărbători legale, nu am putut primi in compensare nici timp liber corespunzător, având in vedere lipsa de efective la nivelul tuturor structurilor de politie, dar nici nu ne-au fost plătite aceste zile, conform prevederilor legale. Cu alte cuvinte, simpla prestare a unor ore in zilele de repaus sau in zilele de sărbătoare legala era suficienta pentru plata sporului. Acordarea repausului săptămâni in alte doua zile ale săptămânii nu reprezintă un beneficiu special acordat salariaților, ci reprezintă doar concretizarea respectării obligației de acordare a repausului săptămânal. Natura juridica a cauzei este, prin urmare, un conflict de drepturi, determinat de neacordarea unor drepturi salariale suplimentare prevăzute de lege ( Codul muncii). In situația in care orele prestate sâmbăta si duminica erau in același timp si ore suplimentare programului normal de lucru săptămânal de 40 de ore, atunci se datora atât sporul prevăzut de art.137 alin3 cat si de art. 142 alin.2 din Codul muncii.
Aceste prevederi legale nu reprezintă altceva decât o aplicație cu titlu particular in cazul nostru, al politiștilor-funcționari publici cu statut special - a prevederilor generale aplicabile oricărui raport juridic de munca, conținute de art. 137 Codul muncii ( ART.132 CODUL MUNCII 2010). Acest aspect a fost reținut de toate instanțele care au dat câștig unor astfel de cauze.
Pentru anul 2011, în ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut, prin acte normative, respectiv Legea nr. 285/2010, ca munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat in funcții de execuție sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus săptămânal si de sărbători legale se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Aceasta prevedere contravine normei generale, respectiv Codul muncii, pentru ca art.38 prevede in mod imperativ ca drepturile persoanelor încadrate in mu na nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind aparate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. In consecința, dreptul la plata sporului de 100% fiind un drept prevăzut de Codul muncii, lege generala aplicabila oricărui raport juridic de munca, nu poate fi anulat sau neacordat. Un drept prevăzut de lege nu poate sa devină doar o obligație lipsita de conținut, redusă la nudum jus, deoarece s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existenta este recunoscuta prin lege, sa fie vidat de substanța sa si, practic, sa devină lipsit de orice valoare.
Admițând, ad absurdum, valabilitatea acestor norme prin care se statuează ca munca lucrata suplimentar, sâmbăta si duminica si in sărbătorile legale, se compensează numai cu timp liber corespunzător, se pune problema ce se întâmpla in cazul in care angajatorul nu isi îndeplinește aceasta obligație de a compensa munca noastră cu timp liber corespunzător. Este clar ca daca se face dovada faptului ca nu s-a acordat in compensare timp liber corespunzător, intervine, de drept, sancționarea angajatorului conform dispozițiilor Codului muncii mai sus enumerate, aceasta sancționare intervenind ca o consecința a nerespectării normei speciale in vigoare. Pentru a înțelege sensul noțiunii de timp liber „corespunzător,, ne vom raporta la dispozițiile art. 137 si art. 142 Codul muncii actualizat si vom vedea ca sensul si finalitatea atributului „corespunzător,, este unul imperativ, expres prevăzut de lege, iar imposibilitatea îndeplinirii acestei cerințe imperative impuse de Codul muncii, voluntar sau fortuit, ca timpul liber acordat sa fie corespunzător prevederilor legale se sancționează de textele invocate mai sus prin obligarea angajatorului la plata unui spor, tocmai in vederea compensării prejudiciului suferit de noi angajații, prin privarea noastră de timpul liber stabilit prin lege. Prin urmare, deși prin acte normative speciale, s-a dispus pentru munca prestata in zile cu caracter special, reglementate in Codul muncii, numai compensarea cu timp liber corespunzător si deși, s-a produs o limitare a drepturilor noastre prin prevederea unei singure posibilități de gratificare a noastră pentru munca prestata, atributul „corespunzător,, aplicat sintagmei „timp liber,, creează in sarcina angajatorului obligația de a respecta aceasta prevedere si de a depune toate diligentele in vederea aducerii acestei obligații la îndeplinire.
Atunci când acest lucru nu s-a întâmplat, așa cum este cazul nostru, consideră ca se aplica de drept, in mod sancționator, dispozițiile normei generale in vigoare, respectiv Codul muncii, si anume compensarea băneasca. Daca acest lucru nu s-ar întâmpla, atunci am ajunge in situația in care drepturile noastre ar fi flagrant încălcate, dându-se posibilitatea exercitării unui abuz si a exploatării forței de munca, fără ca sa existe o posibilitate de reparare a prejudiciului cauzat noua, printr-o omisiune a legii, întrucât la edictarea normelor limitative de drepturi nu s-a avut in vedere si situația nerespectării acestor norme si modalitatea de sancționare a acestei încălcări a dispoziției. Câtă vreme prin norma speciala nu s-au prevăzut aceste situații, este clar ca ne subordonam normei generale in vigoare. Consideram ca aceasta abordare a legii, pur limitativa contravine Codului muncii in vigoare cu privire la repararea prejudiciului prin necompensarea timpului de lucru, art.53 din Constituția României, art. 16 din Constituția României- „Cetățenii sunt egali in fata legii si a autorităților publice, fără privilegii si fără discriminări" si art. 2 pct.l din Declarația Universala a Drepturilor Omului si art 23 din aceeași norma conform căruia este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare, la un salariu egal pentru munca egala.
Un aspect esențial in dovedirea temeiniciei susținerilor noastre este faptul ca, (pentru data de 22 mai 2013, Ministrul Afacerilor Interne, domnul R. S., a stabilit o întâlnire cu organizațiile sindicale reprezentative ale polițiștilor, ocazie cu care s-a încheiat un acord colectiv privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special-polițiști, intre Ministerul Afacerilor Interne si organizațiile sindicale reprezentative. S-a stabilit ca, in termen de 60 de zile sa se elaboreze un proiect de ordonanța de urgenta de modificare a legii salarizării unitare a bugetarilor, in care, printre altele, Ministrul de Interne a propus ca, prin derogare de la normele unitare de salarizare, pentru anul 2013, pentru munca prestata sâmbăta si duminica si in sărbătorile legale sa se acorde un spor la salariu si nu compensare cu timp liber. Consideram ca aceasta măsura a fost luata tocmai in vederea acoperirii vidului legislativ creat de normele speciale prin care s-a dispus compensarea doar cu timp liber corespunzător.
Pentru toate aceste considerente invocate, apreciază că cererea este temeinica si legala si solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată.
In drept, invocă dispozițiile Codului muncii ( articolele invocate in cuprinsul cererii) si Ordinul M.A.I. nr.577/2008.
La data de 17 decembrie 2013 pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Referitor la primele două capete de cerere formulate de reclamant cadrul normativ ce reglementează programul normal de lucru al polițiștilor, zilele de repaus, orele suplimentare și modalitatea compensării acestora, pârâtul face următoarele precizări:
Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului prevede la art. 44 că: "(l)Serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu.
(2) Polițistul este obligat sa se prezinte la programul de lucru stabilit, precum și în afară acestuia, în situații temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii".
De asemenea, prevederile art. 39 alin. 1 și 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului statuează că: „Durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână".
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată și actualizată "Pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăși 360 într-un an."
Cu privire la salarizarea polițiștilor în cursul anului 2010 au fost aplicabile prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.G. nr. 1/2010, iar pentru perioada 2011-2013 sunt aplicabile prevederile Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010.
Referitor la plata sporurilor solicitate de reclamanți, pentru anul 2010, actele normative precizate prevăd doar posibilitatea plății orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcții de execuție sau de conducerii, care ca regulă generală se compensează cu timp liber corespunzător și doar în situațiile în care munca prestată peste durata normală a timpului de lucru nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător să poată fi plătită.
În aplicarea acestor prevederi legale, programul de lucru, formele de organizare ale acestuia și acordarea repausului săptămânal s-au stabilit prin ordin al ministrului administrației și internelor, astfel:
Ordinul M.A.I. nr. 577/08.08.2008 referitor la programul de lucru al polițiștilor, prevede următoarele:
Art. 2 „1)Durata programului de lucru al polițistului este, de regulă, 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, cu un repaus săptămânal de 2 zile, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) Acordarea zilelor de odihnă săptămânală ce se cuvin polițistului, în zile consecutive, poate fi amânată, în mod excepțional, numai dacă interesele serviciului o impun, cel mult de două ori într-o lună, fără a depăși 30 de zile de la data la care persoana a fost la program.
(3)Durata maximă legală a programului de lucru nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Prin excepție, durata programului de lucru < poate="" fi="" prelungită="" peste="" 48="" de="" ore="" pe="" săptămână,="" cu="" condiția="" ca="" media="" orelor="" de="" muncă,="" calculată="" pentru="" o="" perioadă="" de="" referință="" de="" 3="" luni="" calendaristice,="" să="" nu="" depășească="" 48="" de="" ore="" pe="">
Art. 10 "Orele de serviciu prestate de polițist peste durata prevăzută la art. 2 alin. (1)se consideră ore suplimentare și se plătesc sau se compensează cu timp liber corespunzător conform dispozițiilor legale privind salarizarea polițiștilor".
Art. 14 „ (1) Caracterul permanent și obligatoriu al serviciului polițienesc obligă polițistul ca pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum și în afara acestuia, în situații temeinic justificate.
(2)Programul de lucru este stabilit astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege.
(3)Între două zile de muncă, timpul de repaus acordat polițistului nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive".
Art. 15 (1) Pentru polițiștii care desfășoară activitatea în schimburi, precum și pentru cei care desfășoară activități operative se asigură în cursul unei luni cel puțin un repaus săptămânal, sâmbăta și duminica, în zile consecutive".
Art. 16 „Orele efectuate în scopul asigurării serviciului de permanență șe compensează prin acordarea de timp liber corespunzător, în zilele imediat următoare, iar când nu este posibil, șeful unității, pe baza unei planificări, acordă zilele de recuperare în următoarele 60 de zile lucrătoare".
Pentru anii 2011-2013 Legea nr. 284/2010 prevede la art. 18 că: „Pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Concluzionând, din interpretarea textelor legale cu incidență în cauză, reiese cu claritate .că plata orelor suplimentare se poate efectua numai în situația în care, efectuarea acestora a fost dispusă în scris de către șeful ierarhic, condiție neîndeplinită în litigiul dedus judecății, sau cel puțin nu a făcut această dovadă până în prezent, reclamantul aflându-se într-o gravă eroare de interpretare legislativă, confundând orele suplimentare, cu programului normal de lucru în ture de serviciu (schimburi) de 12 h -cu repaus 24h și ture de 12h - cu repaus 48h, în baza unor planificări și în conformitate cu legislația în vigoare.
Orele lucrate de polițiști în aceste condiții se încadrează în prevederile art. 2 ale Ordinul M.A.I. Nr.577/2008, respectiv în programul de lucru normal, polițiștii fiind compensați cu timpul liber/repaus, imediat după executarea serviciului, așa cum am precizat anterior.
Mai mult decât atât, dacă prin reducere la absurd, pentru zilele lucrate în schimburi, în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care nu se lucrează conform legii, polițiștii ar fi fost compensați, pe lângă repausul aferent de 24h și 48h acordat conform planificărilor lunare, (în funcție de tura de serviciu), cu alte zile de repaus în plus, s-ar fi ajuns în situația în care, aceștia nu ar fi putut complini programul normal de 40h de muncă pe săptămână și cuantumul minim obligatoriu de 168h pe lună, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, pentru a putea fi plătiți integral.
În acest sens, având în vedere calitatea reclamantului de polițist, obiectul acțiunii - neacordarea de drepturi salariale - și ținând cont de principiul legalității și veridicității de care se bucură un act administrativ asimilat - în speța dată presupusul refuz de acordare a unor drepturi salariale - apreciem că nu ne aflăm în situația unui litigiu de muncă, competența soluționării acestei cauze fiind, exclusiv de competența instanței de contencios administrativ, în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Prin urmare, obligația dovedirii vătămării dreptului salarial al reclamantului, prin refuzul instituției de al plăti cu un spor de 100% pentru pretinsele ore suplimentare, sau de a compensa cu timp liber corespunzător, incumbă reclamantului, prin depunerea la instanță a planificărilor lunare ale serviciului din conținutul cărora va reieși indubitabil faptul că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul programului normal de muncă, neefectuând ore suplimentare. Precizează, de asemenea, faptul că sporul de 25% din salariul de bază pentru orele lucrate în timpul nopții, între orele 22,00 și 06,00 pentru perioada 08.11._11 s-a făcut lunar odată cu plata drepturilor salariale conform pontajelor lunare întocmite de către structura unde polițistul a fost încadrat. Probe: înscrisuri
Față de aspectele mai-sus menționate, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu toate capetele de cerere.
Instanța a emis adresă către pârât pentru a comunica, în cazul reclamatului C. V., graficele de lucru lunare, pe perioada solicitată în acțiune (08.11.2010 – 02.11.2011), pontajele, statele de plată, extras de pe buletinul postului, și orice alte înscrisuri în care s-au consemnat orele suplimentare efectuate de reclamant, în afara programului de lucru; orele suplimentare prestate peste programul de 8 ore pe perioada 08.11.2010 – 02.11.2011; orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și zilele în care nu se lucrează, respectiv în zilele de sărbători legale; înscrisurile din care să rezultă dacă efectuarea orelor suplimentare către reclamant a fost dispusă sau aprobată de conducătorul ierarhic; să comunice detaliat pentru reclamant câte ore libere a solicitat în schimbul orelor efectuate și câte i s-au acordat sau dacă orele suplimentare au fost compensate în bani, cu ce sumă și câte ore au rămas necompensate.
Relațiile solicitate au fost înaintate instanței cu adresa nr. S3/_/10.03.2014.
Reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu expertiză specialitatea contabilitate, care a fost respinsă de către instanță, ca nefiind utilă cauzei.
Analizând materialul probator administrat, instanța constată că reclamantul a solicitat prin prezenta obligarea paratului la plata sporului de 25% din salariul de baza pentru orele lucrate in timpul nopții, intre orele 22,00 si 06,00 pentru perioada 08.11._11, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plații efective; obligarea la plata contravalorii orelor suplimentare prestate peste programul de 8 ore pentru perioada 08.11._11, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plații efective și obligarea paratului la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru orele lucrate in zilele de repaus săptămânal si in zilele in care, in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează, aceste zile fiind sărbători legale, pentru perioada 08.11._11, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plații efective.
Reclamantul a avut calitatea de funcționar public cu statut special, fiindu-i aplicabile in cauza dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, ale Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice si ale Ordinului M. nr. 577/2008 privind programul de lucru al polițiștilor, formele de organizare a acestuia si acordarea repausului săptămânal.
În ceea ce privește sporul pentru orele lucrate in timpul nopții, instanța constată că sunt incidente în cauză prevederile art. 17 din Legea nr. 284/28.12.2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora „personalul care, potrivit programului normal de lucru, își desfășoară activitatea în timpul nopții, între orele 22,00 și 6,00, beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru"".
De asemenea, potrivit OG nr. 38/2003 polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanenta de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere si gradații. Prin apariția Legii 330/2009 si Legii 284/2011, cuantumul aferent valorii acestui spor a fost introdus in salariul de bază, astfel că acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Pentru perioada 01.01. – 31.12.2010, salarizarea polițiștilor a fost reglementată de Legea cadru nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și care, în art. 20, stabilește că munca prestată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite, munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător.
În același act normativ, respectiv art. 30 al. 7, se prevede că, dispozițiile art. 19 al. 2, art. 20 și art. 24, nu se aplică în cursul anului 2010.
Pentru perioada 01.01. – 31.08.2011, salarizarea reclamantului a fost reglementată de Legea Cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și L. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, această din urmă lege stabilind la art. 9 al. 1, faptul că în anul 2011 munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Astfel, conform art. 20 din Legea cadru nr. 330/2009, munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite iar munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător. Cu toate acestea, legiuitorul a stabilit în art. 30 alin. 7 că prevederile art. 20 nu se aplică în cursul anului 2010.
Art. 18 din Legea cadru nr. 284/2010 stabilește că munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu. modificările și completările ulterioare. Plata muncii prestate peste durata normala a timpului de lucru se poate face numai daca efectuarea orelor suplimentare a fost dispusa de șeful ierarhic, fără a depăși 360 de ore anual.
Insă, conform art. 9 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în anul 2011, munca prestată în aceste condiții, se va compensa numai cu timp liber corespunzător.
Art. 7 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar prevede ca „in anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător."
Art. 7 din OUG nr. 80 din 8 septembrie 2010 (actualizată) pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar în anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător."
Așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus citate, pentru perioada 08.11.2010 – 31.08.2011, legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea plății pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, situație în care acțiunea reclamanților pentru această perioadă este neîntemeiată.
De altfel, conform art. 44 din Legea nr. 360/2002, serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu, polițistul fiind obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum și în afara acestuia în situații temeinic justificate pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat potrivit legii, iar în art. 39 din același act normativ se arată că durata programului de lucru este de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege.
În O.M.I.R.A. nr. nr. 577/2008 la alin. 1) al art. 2 este stabilită regula generală conform căreia durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, cu repaus săptămânal de 2 zile, sâmbătă și duminică, iar la art. 3 alin. 2) este prevăzută excepția de la acest principiu, respectiv că în unitățile în care programul de lucru nu poate fi desfășurat în zilele lucrătoare în intervalul 08.00 - 16.00, acesta este organizat prin dispoziția șefilor structurilor respective. Mai mult, art. 16 din același ordin statuează că orele efectuate în scopul asigurării serviciului de permanență se compensează prin acordarea de timp liber corespunzător, în zilele imediat următoare, iar când nu este posibil, șeful unității, pe baza planificării acordă zilele de recuperare în următoarele 60 de zile lucrătoare. De asemenea, în cazul structurilor operative, se va asigura prezența la serviciu a cel puțin 1/3 din polițiști, inclusiv în zilele nelucrătoare, iar art. 17 alin. 4 stipulează că în cazul în care activitatea nu poate fi întreruptă în zilele de sâmbătă și duminică, zilele de repaus săptămânal vor fi acordate în alte zile ale săptămânii sau prin planificare vor fi cumulate pe o perioadă mai mare, cu respectarea principiului continuității serviciului polițienesc.
Atunci când polițistul își desfășoară activitatea într-un program de lucru atipic, respectiv în ture sau schimburi, programul de muncă normal al acestuia se consideră a fi stabilit pentru acest gen de activitate. Dacă potrivit planificării turelor/schimburilor, polițistul ar lucra sâmbăta, duminica sau într-o zi care este declarată nelucrătoare prin lege, fără depășirea duratei lunare a timpului de muncă pentru care primește salariu, consideră că acestuia nu i se cuvine plata vreunui spor doar pentru faptul că, eventual, una sau mai multe ture au fost prestate într-o zi nelucrătoare, respectându-se prevederile art. 15 alin. 1.
În conformitate cu prevederile art. 19, programul de lucru al polițiștilor se precizează în fișa postului, în condițiile stabilite de normele interne ce reglementează activitatea de management al resurselor umane în unitățile M.A.I., urmărindu-se să fie stabilit astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit OG nr. 38/2003 polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanenta de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere si gradații. Prin apariția Legii 330/2009 si Legii 284/2011, cuantumul aferent valorii acestui spor a fost introdus in salariul de baza.
Acest spor este acordat tocmai in considerarea acelor funcții care, prin specificul lor. presupun disponibilitate permanenta, adică acea obligație a persoanelor care ocupa aceste funcții de a fi pregătite in orice moment, in orice zi a săptămânii, sa intervină pentru rezolvarea unor probleme deosebite si cu caracter de urgenta pe care le presupune activitatea desfășurata.
Rezulta de aici ca specificul funcției de polițist, caracterul permanent si obligatoriu al serviciului polițienesc, precum si obligația asigurării continuității acestui serviciu au fost avute in vedere tocmai prin acordarea acestui spor de misiune permanenta, pentru recompensarea acestei disponibilități.
De altfel, așa cum reiese și din graficele comunicate de pârât, respectiv situația privind numărul de ore de noapte lucrate de reclamant pentru perioada 08.11._11, sumele achitate pentru aceste ore, pontajul, evidența orelor lucrate săptămânal, a orelor efectuate suplimentar și a celor compensate cu timp liber, rezultă în mod indubitabil că orele lucrate peste program au fost compensate cu timp liber (f. 33 - 42).
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. V. CU D.. ALES LA C.. AV. F. C. STELUȚA, cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în București, . C, sector 6.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2014.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. E.S./08.05.2014
L.N. / 4 ex./28 Aprilie 2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 799/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
