Anulare act administrativ. Sentința nr. 799/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 799/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 13840/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 799/2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul T. M. și pe pârâtul I. T. DE munca D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons.jur. T. A. pentru pârât, lipsind reclamantul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe excepția inadmisibilității.
Cons.jur. T. A. pentru pârât a solicitat admiterea excepției, conform motivelor invocate prin întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 10 octombrie 2013 reclamantul T. M., inspector de munca in cadrul Serviciului Control Relații de Munca, Biroului Control Relații de Munca, numit prin decizia nr. 48/02.07.2013, în contradictoriu cu I. T. de Munca D., a formulat în temeiul art. 109 din Legea 188/1999 republicata, contestație împotriva deciziei nr. 63/12.07.2013, solicitând anularea acesteia, repunerea in situația anterioara, decizie pe care o consider nelegala si netemeinică pentru următoarele argumente:
In fapt, prin decizia nr. 63/12.07.2013 a fost repartizat-retrogradat in cadrul aceluiași birou, fiind degrevat de atribuțiile din fisa postului așa cum reiese din decizia 48/02.07.2013 emisa de I.T.M. D.. Din decizia 48/02.07.2013 reiese ca începând cu data de 28.06.2013 a fost numit în cadrul serviciului Control Relații de Munca, Biroului Control Relații de Munca menținând funcția de inspector de munca, clasa I, grad profesional superior, clasa de salarizare 58, gradația 4. Precizez ca a luat la cunoștința de aceasta decizie în data de 16.07.2013 când s-a reîntors din concediul de odihna care a cuprins perioada 25.06._13.
In art. 2, alin. (1) din decizia 63/12.07.2013 se stipulează ca sunt degrevat de atribuțiile din fisa postului, după nici 10 zile de la emiterea deciziei anterioare (48/02.07.2013), modificându-i în proporție de 100% fisa postului. Mai departe, la alin. (2) al aceluiași articol se specifica faptul ca ...în măsura în care, șeful ierarhic superior consideră necesar, acesta poate dispune exercitarea, cu aprobarea inspectorului sef, și a altor sarcini în conformitate cu fisa postului".
Prin urmare, i-au fost anulate toate atribuțiile specifice fisei postului pentru funcția de inspector de munca din cadrul compartimentului Control Relații de Munca și înlocuite abuziv, încâlcind dispozițiile legale prin care a fost numit în urma promovării unui concurs pe acest post, cu atribuții stabilite pentru compartimentul de Evidenta Muncii, fapt ce contravine Legii 188/1999 Rep., art. 64, alin. (2) care indica faptul ca fisa postului se completează cu noi atribuții, nicidecum nu este suprimata. Aceste modificări au fost făcute fără avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, instituție care numește, stabilește atribuțiile specifice fiecărui funcționar public. Precizează ca în urma concursului a îndeplinit cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 54, din Legea 188/1999 Rep., pana la data emiterii deciziei contestate nu a avut fapte înscrise în cazierul administrativ, și consideră ca nu exista motive legale care sa conducă la modificarea fisei postului.
Modificarea fișei postului și implicit a atribuțiilor de serviciu nu poate avea loc decât in condițiile impuse de art. 100 din Legea 188/1999 Rep. privind reorganizarea instituțiilor publice, situație despre care nu poate fi vorba la momentul emiterii deciziei contestate.
Mai mult decât atât, emiterea deciziei 63/12.07.2013 a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 91, alin. (2), lit. „a" din Legea 188/1999 care prevăd ca atunci „când se dispune de către conducătorul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea funcționarul public pe o funcție publică vacantă echivalentă, de aceeași categorie, clasă și, după caz, de același grad profesional, sau pe o funcție publică vacantă de nivel inferior pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului. In cazuri temeinic justificate, mutarea se poate dispune motivat de conducătorul autorității sau instituției publice, cu repartizarea postului corespunzător funcției deținute de funcționarul public. În oricare dintre situații este necesar acordul scris al funcționarului public", ori niciodată nu i s-a cerut un asemenea acord, chiar fiind emisă în perioada în care efectua concediul de odihna.
Din cuprinsul deciziei contestate reiese ca a fost degrevat de atribuțiile din fisa postului nelegal și abuziv și că oricând șeful ierarhic superior îi va putea da și alte sarcini din aceeași fișă a postului, motiv pentru care este pus în situația de a nu-și cunoaște pe deplin atribuțiile de serviciu, existând situația ca de la o zi la alta sa fie mutat dintr-un compartiment în altul, dintr-o funcție în alta, să-i fie atribuite sarcini contrare pregătirii, funcției deținute și postului ocupat prin concurs. Se pune următoarea întrebare, va putea îndeplini funcția pentru care a fost numit, va mai putea promova în funcții de conducere, ori tocmai acesta este motivul pentru care se dorește mutarea sa pe alte funcții cu atribuții diminuate pentru a nu face obiectul unor eventuale avansări.
Cat privește motivarea avuta în vedere la emiterea deciziei arată că se face referire doar la acte normative (Legi, Ordonanțe, referate) fără a indica concret care sunt temeiurile care au stat la baza emiterii deciziei nr. 63/12.07.2013 și fără a fi indicate spre exemplu articolele din actele normative ce au fost avute în vedere la momentul emiterii acesteia.
Totodată, apreciază ca, prin emiterea acestei decizii au fost inculcate prevederile art. 16, alin. (3) din 108/1999 care statuează ca "Inspectorii de muncă beneficiază de stabilitate în funcție și independență față de orice schimbare guvernamentală și influență neprevăzută din afară" ori, tocmai acest principiu a fost încălcat fiind pus în situația de nu avea o stabilitate garantata de funcția publica.
Reiterează ca prin decizia a cărei anulare o solicită, inspectorul sef al I.T.M. D. a decis, fără temei de fapt și de drept, să-i modifice fișa postului în sensul de a-i restrânge activitatea desfășurata conform fisei postului, instituindu-i alte atribuții care să nu-i permită exercitarea acestora.
Aceasta dispoziție nu justifica un interes benefic, nici din punct de vedere funcțional și nici din punct de vedere economic, pentru activitatea din cadrul I.T.M. D., activitate care constituie scopul înființării postului în care a fost numit încă din anul 2000, în legătură cu care i s-a întocmit fișa postului actualizata la data de 12.10.2011 în baza prevederilor Legii 108/1999.
Nu se justifica astfel degrevarea atribuțiilor din fisa postului în totalitate și nu este de natura a conferi acestei decizii contestate caracter !egal în sensul prevăzut de textele constituționale și legale. Puterea discreționara conferita acestei decizii prin textele de lege indicate nu poate fi privita însă, într-un stat de drept, ca o putere absoluta și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege constituie exces de putere conform dispozițiilor art. 2 lit. m din Legea nr. 554/2004.
Așadar, orice decizie de natura a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale trebuie motivata nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act administrativ, ci și din perspectiva responsabilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării granițelor dintre puterea discreționara și arbitrariu. Astfel cum a decis Curtea Europeana de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, iar o motivare insuficienta sau greșita este considerata a fi echivalenta cu o lipsa a motivării actelor. Mai mult, insuficienta motivării sau nemotivarea atrag nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare ( C.41/1969 ). O detaliere a motivelor este necesara si atunci când instituția emitenta dispune de o larga putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparenta, particularii putând verifica daca actul este corect fundamentat și, în același timp, permite exercitarea de către Curte a controlului jurisdicțional ( C.509/1993 ). Si Constituția României prevede, în art. 31 alin. ( 2 ), obligația autorităților publice de a asigura informarea corecta a cetățeanului asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal. Aceasta cu atât mai mult cu cat în speța de fata, astfel cum a arătat, efectele deciziei privesc dreptul la munca, drept ce nu poate fi afectat printr-o dispoziție nemotivata în sensul celor mai sus arătate. Desigur, oportunitatea unor masuri poate fi invocată, numai ca oportunitatea nu poate fi definita decât tot ca o dimensiune a legalității, întrucât oportunitatea în afara legalității, a puterii discreționare permise de lege, devine ilegalitate, abuz, arbitrariu, exces de putere.
Decizia nr. 63/12.07.2013 trebuie analizata atât din punct de vedere al legalității emiterii sale, cat și din punct de vedere al oportunității sale, al considerentelor care trebuie menționate in chiar cuprinsul acesteia, pentru a da posibilitatea persoanei interesate să aprecieze asupra temeiniciei acestuia, și instanței de judecata investite să cerceteze cauza.
In drept, invocă dispozițiile art. 109 din Legea 188/1999 republicata, Constituția Romanei, art. 16 din Legea 108/1999.
Dovada celor susținute o face cu înscrisuri: dec. 63/12.07.2013, fisa postului, decizia 48/02.07.2013, copia carnetului de munca.
Pârâtul I.T.M. D. a formulat întâmpinare la acțiunea formulata de reclamant, solicitând respingerea acțiunii, considerând netemeinică și nelegală aceasta acțiune pentru următoarele motive:
Decizia nr. 63/12.07.2013 a cărei anulare o solicitați a fost întocmita cu respectarea E cerilor legale dispuse in cuprinsul Legii nr. 188/1999 republicata,cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduita al funcționarilor d;ci. Regulamentul Intern al Inspectoratului T. de Munca D. precum și celelalte dispoziții aplicabile.
Solicită să se constate ca prezenta acțiunea formulata de către reclamant este inadmisibilă.
Astfel reclamantul solicita anularea Deciziei nr. 63/12.07.2013 ce reprezintă un act administrativ fără a face dovada exercitării procedurii prealabila si îndeplinirii procedurii prealabila prevăzuta de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Reclamantul a formulat aceasta cerere de chemare in judecata prin care solicita anularea Deciziei nr. 63/12.07.2013 ce constituie obiectul prezentului fără a respecta condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 și fără a exercita procedura prealabila conform art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la comunicarea către reclamant a Deciziei nr. 63/12.07.2013, va comunicam ca au fost întreprinse toate modalitățile de comunicare către acesta iar refuzul primirii acesteia a fost consemnat in următoarele documente :Procesul verbal nr._/16.07.2013, Procesul verbal nr._/16.07.2013 precum si in Procesul verbal_/16.07.2013.
.Prin adresa nr._/16.07.2013 reclamantului i s-a cerut sa explice în scris refuzul de a primi Decizia nr. 63/12.07.2013 prin care i s-au stabilit anumite sarcini de serviciu dispuse pe linie ierarhica încât reclamantul era obligat sa se conformeze dispozițiilor primite conform art. 45 alin. 2 cin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici iar refuzul primirii acestei decizii ce cuprinde atribuțiile serviciu sunt evidențiate in Procesul verbal nr._/16.07.2013.
Instituția datorita acestor refuzuri repetate din partea reclamantului ce constituie impedimente in primirea acestei decizii din data emiterii, prin adresa nr._/04.09.2013 I-a comunicat prin serviciile poștale, conform copiei după confirmarea de primire din partea, aceasta decizie încât exista o perioada destul de mare de la data emiterii si pana la data primirii in care reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor prevăzute in cuprinsul acestei Decizii nr. 63/12.07.2013.
Reclamantul invocă faptul ca prin decizia nr. 63/12.07.2013 a fost retrogradat în cadrul aceluiași birou și solicită sa se respingă această susținere ca neîntemeiata având în vedere că retrogradarea presupune trecerea într-o funcție inferioară în alta treapta de salarizare.
Din cuprinsul acestei decizii se poate constata ca reclamantul nu a fost retrogradat în altă funcție sau în alta treapta de salarizare și s-a menținut atât funcția de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, clasa de salarizare 58, gradația 4 în cadru! serviciului control relații de munca, birou Control relații de munca încât nu s-a aplicat prin aceasta nici o retrogradare a reclamantului. Funcția deținuta de acesta a fost aceeași cu funcția menționată în DECIZIA nr. 48/02.07.2013 prin care s-a decis ca începând cu data de 28.06.2013 domnul T. M. inspector de munca clasa I, grad profesional superior, clasa rizare 58, gradația 4 în cadrul serviciului Control relații de munca, a fost numit în cadrul serviciului Control relații de munca birou Control relații de munca, cu menținerea drepturilor salariale, a funcției.
Solicită sa se respingă ca neîntemeiate și susținerile reclamantului potrivit cărora i-au fost anulate toate atribuțiile specifice fisei postului pentru funcția de inspector de munca din cadrul compartimentului Control Relații de munca și înlocuite abuziv având în vedere ca prin DECIZIA nr. 63/12.07.2013 nu i-au fost anulate toate atribuțiile specifice fisei postului iar aceste aspecte sunt evidențiate la punctul 2 din cuprinsul deciziei contestate. Reclamantul invoca faptul ca au fost anulate toate atribuțiile stabilite pentru funcția de inspector de munca deși la pagina a doua a fisei postului exista o atribuție foarte importanta respectiv realizează orice alte sarcini trasate de șefii superiori iar aceasta atribuție stabilita în fișa postului nu a fost respectata de către reclamant. Decizia nr. 63/12.07.2013 reprezintă o sarcina trasata de șefii ierarhici superiori încât funcționarul public T. M. trebuia sa o respecte și nu au fost anulate toate atribuțiile specifice fișei postului încât atribuțiile stabilite in cuprinsul acestei decizii nu au fost înlocuite abuziv așa cum susține în mod neîntemeiat reclamantul.
Ca urmare a amplificării volumului de munca datorita prevederilor O.U.G nr. .42/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat precum si modificarea Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, instituția trebuie sa verifice in baza de date deținuta peste 50.000 de persoane ca urmarea a adreselor transmise de către primăriile din cadrul județului D. si personalului insuficient meat sa dorit eficentizarea acestor operațiuni si au fost implicați in desfășurarea acestor activități si inspectori de munca clasa I, grad profesional superior din cadrul serviciului Control relații de munca ,birou Control relații de munca. Având in vedere aceste aspecte solicită sa se constate ca atribuțiile stabilite prin Decizia nr. 63 nu au fost înlocuite abuziv întrucât exista o activitate complexa ce trebuia realizata datorita acestor prevederi legale.
Cu privire la art. 64 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, dispoziții la care face referire reclamantul solicită sa se constate ca nu sunt aplicabile in cazul de fata având in vedere ca nu exista promovare in funcția publica de execuție in gradul profesional imediat superior celui deținut de funcționarul public iar prin decizia nr. 63/12.07.2013 nu s-a realizat o promovare in funcția publica de execuție ci reclamantului i-a fost menținută funcția deținuta de acesta anterior emiterii Deciziei nr. 63 precum si drepturile salariale.
După cum se poate constata reclamantul invoca in ultimul aliniat de la pagina 2 dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 si solicită sa se observe ca aceste prevederi nu sunt aplicabile in cazul de fata având in vedere ca aceste dispoziții se aplica doar in cazul reorganizării autorității sau instituției publice iar la data emiterii deciziei contestate respectiv 12.07.2013 nu se realizase reorganizarea prevăzuta in dispozițiile acestui articol invocata de către reclamant încât nu aveau aplicabilitate la data emiterii deciziei.
Solicită sa se constate faptul ca reclamantul invoca la pagina 3 a cererii de chemare în judecata ca aceasta decizie contestata a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 91 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind mutarea si solicită sa se respingă ca neîntemeiata aceasta susținere ținând cont ca reclamantul nu a fost mutat in cadrul altui compartiment/serviciu din cadrul instituției ci își desfășoară activitatea tot in cadrul aceluiași serviciului Control relații de munca, birou Contre! relații de munca, mențiune specificata clar la art. 1 în cuprinsul DECIZIEI nr. 63/12.07.2013.
La al doilea aliniat de la pagina 3 reclamantul invoca in mod neîntemeiat anumite site ipotetice deși avea obligația de a respecta dispozițiile art. 45 alin. 1 si 2 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu prevederile art. 43 din aceeași lege încât solicită sa se respingă ca neîntemeiata cerea reclamantului potrivit căreia a fost degrevat de atribuțiile din fisa postului nelegal si abuziv.
Învederează ca reclamantul nu a fost singura persoana care a primit atribuțiile stabilite prin decizia nr. 63/12.07.2013 iar in acest sens depune anexat copie după alte a decizii ce privesc alte doua persoane din cadrul aceluiași serviciu Control relații de nea birou Control relații de munca si care au aceeași funcție respectiv inspector de munca clasa I, grad profesional superior, clasa de salarizare 58, gradația 4 încât nu este întemeiata tinerea reclamantului potrivit căreia a fost degrevat de atribuțiile din fisa postului abuziv. Cu privire la susținerea reclamantului potrivit căreia efectele acestei decizii afectează dreptul la munca va rugam sa constatați ca nu I-a fost îngrădit dreptul la munca întrucât reclamantul a prestat activitate in cadrul instituției pentru care a fost remunerat conform funcției deținute.
La baza emiterii Deciziei nr. 63/12.07.2013 s-au avut in vedere dispozițiile prevăzute i actele normative menționate in preambulul deciziei precum si Raportul nr. 131/27.05.2013 al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice, Referatul șefului de serviciu Control relații de munca nr._/11.07.2013, acte pe care le depunem anexat prin care s-a dorit îmbunătățirea activității profesionale in cadrul Corpului de Control Relații de nea a respectării prevederilor O.U.G nr. 42/2013 si a O.U.G. NR. 17/2013 încât Decizia 12.07.2013 a fost emisa in mod corect.
În drept, invocă prevederile art. 205 din Codul de procedură civila, ale Legii nr. 7/2004 -Codul de conduita, Legea nr. 188/1999 republicata, Regulamentul Intern al Inspectoratului T. de Munca D., Regulamentul de Organizare si Funcționare al I.T.M. D. precum si întreaga legislație in vigoare aplicabila.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 63/12.07.2013 s-a decis ca începând cu 15.07.2013 reclamantul să îndeplinească atribuții care constau în verificarea persoanelor din familiile beneficiare de ajutor social care s-au încadrat în muncă, inclusiv care au plecat cu contract de muncă în străinătate, precum și atribuții de recuperare creanțe fiscale și recuperare debite de la agenții economici.
In art. 2, alin. (1) din decizia 63/12.07.2013 se stipulează ca reclamantul este degrevat de atribuțiile din fisa postului, iar la alin. (2) al aceluiași articol se specifica faptul ca ...în măsura în care, șeful ierarhic superior consideră necesar, acesta poate dispune exercitarea, cu aprobarea inspectorului sef, și a altor sarcini în conformitate cu fisa postului".
Potrivit dispozițiilor art. 7 din legea 554/2004 "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 1 din C.proc. civilă "sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Așadar procedură prealabilă se constituie într-un ,,fine de neprimire”, neîndeplinirea acesteia având drept consecință inadmisibilitatea acțiunii.
Verificând îndeplinirea acestei condiții, se constată că reclamantul nu a făcut dovada sesizării prealabile a autorității emitente a actului a cărui anulare s-a solicitat.
Reclamantul în ceea ce privește excepția inadmisibilității invocă faptul că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.109/lg.188/1999 ca și lege specială și nu pe dispozițiile legii 554/2004.
Susținerile reclamantului că procedura administrativă a plângerii prealabile nu se aplică în cazul funcționarului public cu statut special, nu sunt fondate, deoarece dispozițiile art.109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarului public, stabilesc că, sunt de competența instanței de contencios administrativ cauzele ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Cererea cu care a fost investită prima instanță de către reclamant este o cerere de competența instanței de contencios administrativ, situație în care sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dispoziții care prevedeau obligativitatea procedurii prealabile înainte de formularea acțiunii de contencios administrativ, procedură pe care reclamantul nu a respectat-o.
În plus prin Legea nr. 251/2006 s-a introdus obligativitatea respectării condițiilor și termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004, dar nu și în cazul contestării sancțiunilor disciplinare așadar doar în situația contestării sancțiunilor disciplinare nu este obligatorie îndeplinirea procedurii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Întrucât reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004, instanța constată că excepția invocată de pârât este întemeiată, astfel că, în baza art. 193 Cod procedură civilă, va fi admisă și va fi respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamantul T. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul T. M., domiciliat în comuna Malu M., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCA D., cu sediul în C., .. 51, jud. D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2014.
Președinte, M. D. I. | ||
Grefier, C. P. |
Red. 4 ex
MI/C.P.
24.03. 2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2500/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
