Anulare act administrativ. Sentința nr. 2839/2014. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 2839/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 4024/63/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINTA Nr. 2839/2014

Ședința publică de la 07 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. P.

Grefier L. D. B.

Pe rol pronuntarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 30.09.2014 privind pe reclamant . și pe pârât D. GENERALA REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 7.10.2014, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Asupra cauzei de față,

La data de reclamant . a chemat în judecată pârâta D. GENERALA REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE solicitand instantei ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispuna:

1) Anularea Deciziei nr. 279/13.09.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D. - Serviciul soluționare contestații, a Deciziei de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 317/12.06.2013 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice D. -Activitatea de inspecție fiscală;

2) Obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în soluționarea deconturilor de TVA nr. 1915/16.03.2011 și nr. 2357/13.04.2011 și la rambursarea soldului sumei negative a TVA din cele două deconturi, în valoare totală de 406.758 lei; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, potrivit dovezilor care vor fi depuse la dosarul cauzei, pentru următoarele:

MOTIVE:

I. ÎN FAPT,

Prin decontul de TVA aferent lunii februarie 2011, înregistrat la organul fiscal teritorial sub nr. 1915/16.03.2011, subscrisa am solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA în valoare de 200.363 lei.

De asemenea, prin decontul de TVA aferent lunii martie 2011, înregistrat la organul fiscal teritorial sub nr. 2357/13.04.2011, subscrisa am solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA, în valoare de 206.395 lei.

Pentru soluționarea deconturilor de TVA menționate mai sus, activitatea de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice D. a efectuat un control fiscal în urma căruia a emis Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 317/12.06.2013 și Decizia de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013, prin care a stabilit în sarcina subscrisei obligații fiscale suplimentare în valoare totală de 639.353 lei, reprezentând TVA și accesorii, din care:

(1) 15.878 lei, reprezentând TVA aferentă achiziției unui autoturism din Germania, efectuată de subscrisa în luna octombrie 2010;

(2) 353.909 lei, reprezentând TVA aferentă livrărilor intracomunitare efectuate de subscrisa în perioada 01.11._11 către societățile Allegro Benelux BVBA din Belgia (fosta Prologistic International BVBA), Concarte International Logistic BVBA din Belgia și Allegro International SRL din Italia;

(3) 52.807 lei, reprezentând dobânzi de întârziere, și 23.451 lei, reprezentând penalități de întârziere, aferente TVA stabilită suplimentar în sarcina subscrisei pentru perioada 01.11._11;

(4) 193.308 lei, reprezentând TVA aferentă livrărilor intracomunitare efectuate de subscrisa în perioada 01.03._11 către societățile Allegro Benelux BVBA din Belgia și Allegro International SRL din Italia.

Pentru stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare menționate mai sus, organul de inspecție fiscală a reținut, în esență, următoarele:

1) în luna octombrie 2010, societatea a achiziționat un autoturism marca BMW de la KFZ Handel Schafer din Germania, în baza facturii nr._/08.10.2010, operațiune pentru care a exercitat dreptul de deducere a TVA în sumă de 15.878 lei. Inspecția fiscală a apreciat că autoturismul în cauză nu este folosit exclusiv de către societate pentru activitățile prevăzute în mod expres în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Titlul VI, art. 145^A1 „Limitări speciale ale dreptului de deducere." Pe cale de consecință, organul de inspecție fiscală a stabilit că societatea nu avea dreptul de a deduce TVA la achiziția autoturismului, stabilind o diferență de TVA în sumă de 15.878 lei.

2) în perioada supusă verificării, societatea a efectuat importuri de bunuri din C., urmate de livrări intracomunitare către Allegro International SRL din Italia, Allegro Benelux BVBA din Belgia (fosta Prologistic International BVBA), Concarte International Logistic BVBA din Belgia, livrări pe care societatea le-a considerat scutite de TVA cu drept de deducere, conform art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. în baza informațiilor obținute din verificările încrucișate efectuate la transportatorii români care au emis CMR-urile prezentate de societate organelor de inspecție fiscală și a celor furnizate de autoritățile fiscale din Belgia și Italia, organele de inspecție fiscală au concluzionat m sensul că, potrivit art. 11 și art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 și a jurisprudenței Curții Europene de Justiție în materie, societatea nu are drept de scutire de TVA pentru livrările Intracomunitare de bunuri efectuate către Allegro International SRL din Italia, Allegro Benelux BVBA din Belgia (fosta Prologistic International BVBA), Concarte International Logistic BVBA din Belgia, fiind colectată o taxă pe valoarea adăugată în sumă de 353.909 lei (pentru livrările intracomunitare efectuate în perioada 01.11._11) și de 193.308 lei (pentru livrările Intracomunitare efectuate în perioada 01.03._11).

II.CONTESTAREA PE CALE ADMINISTRATIVĂ A DECIZIEI DE IMPUNERE Șl A RAPORTULUI DE INSPECȚIE FISCALĂ. ÎNDEPLINIREA PROCEDURII PREALABILE

Societatea a formulat, în termenul legal, contestație împotriva obligațiilor fiscale suplimentare, în sumă totală de 639.353 lei, stabilite de organele de inspecție fiscală prin Decizia de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 317/12.06.2013. Constestația subscrisei, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice D. sub nr._/15.07.2013, a fost respinsă de organul fiscal ca neîntemeiată. Promovarea prezentei acțiuni este tocmai consecința respingerii contestației administrative a subscrisei prin Decizia nr. 279/13.09.2013.

III.CRITICILE DE NELEGALITATE

Subscrisa apreciaza că obligațiile fiscale principale, în sumă totală de 563.095 lei (15.878 lei + 353.909 lei + 193.308 lei) și accesoriile aferente, în sumă totală de 76.258 lei, stabilite suplimentar în sarcina subscrisei prin Decizia de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013 și menținute prin Decizia nr. 279/13.09.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D. - Serviciul soluționare contestații, sunt nelegale, pentru următoarele considerente:

A) Referitor la TVA aferentă achiziției unui autoturism din Germania efectuata de subscrisa în luna octombrie 2010

(i) Nerespectarea obligației de motivare a Deciziei de impunere

Conform Deciziei de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 317/12.06.2013, organul de inspecție fiscală a stabilit că subscrisa nu are drept de deducere a TVA aferentă achiziției autoturismului marca BMW, efectuată în luna octombrie 2010 de la KFZ HANDEL SCHAFER din Germania, drept pentru care a stabilit în sarcina subscrisei o diferență de TVA în sumă de 15.878 lei.

Motivația înlăturării dreptului de deducere a TVA aferentă achiziției în cauză, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, șe reduce la următoarea afirmație a organului fiscal: „inspecția fiscală a constatat că autoturismul în cauză nu este folosit exclusiv de către societate pentru activitățile prevăzute în mod expres în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal Titlul VI art. 145^A1 „Limitări speciale ale dreptului de deducere"."

Sub acest prim aspect, subscrisa apreciem că Decizia de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013 nu respectă dispozițiile legale imperative privind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un act administrativ fiscal.

Potrivit art. 87 raportat la art. 43 alin.(2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și temeiul de drept.

Cu privire la obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ, în practica judiciară s-a statuat că aceasta constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice, și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.

In cauză, așa cum lesne se poate observa, decizia de impunere contestată nu indică motivele de fapt concrete care au condus organul de inspecție fiscală la concluzia că achiziția autoturismului efectuată de subscrisa în luna octombrie 2010 „nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege", respectiv că „autoturismul în cauză nu este folosit exclusiv de către societate pentru activitățile prevăzute în mod expres în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal Titlul VI art. 145M [...]."

Simpla afirmație din decizia de impunere, și anume că „autoturismul în cauză nu este folosit exclusiv de către societate pentru activitățile prevăzute în mod expres în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal Titlul VI art. 145^A1 [...]", fără indicarea motivelor de fapt care au condus organul de inspecție la această concluzie, nu poate fi reținută drept o motivare corespunzătoare a măsurii dispuse prin decizia contestată, cu atât mai mult cu cât prin această măsură subscrisei i-a fost anulat dreptul de deducere a TVA aferentă achiziției unui bun destinat utilizării în scopul activităților sale economice.

în lumina celor expuse mai sus, subscrisa apreciem că Decizia de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013 se impune a fi anulată pentru partea care privește obligația fiscală suplimentară stabilită în sarcina subscrisei, reprezentând TVA, în sumă de 15.878 lei, măsura organului fiscal nefiind motivată corespunzător. De asemenea, decizia contestată se impune a fi anulată și pentru partea care privește obligațiile accesorii aferente obligației principale menționate anterior, potrivit principiului de drept accesorium seguitur principale.

(ii) Greșita apreciere a situației de fapt. Constatările organului fiscal sunt eronate.

Subscrisa apreciem că achiziția autoturismului în cauză întrunește condițiile legale prevăzute la art. 145^A1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 (în versiunea în vigoare la data efectuării achiziției), pentru deducerea TVA.

Astfel, potrivit art. 145^A1 alin. (1) din Codul fiscal, „In cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, nu se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor acestor vehicule și nici taxa aferentă achizițiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehiculele care au aceleași caracteristici, aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, cu excepția vehiculelor care se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

a) vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenție, reparații, pază și protecție, curierat, transport de personal la si de la locul de desfășurare a activității.

precum și vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenți de vânzări și de agenți de recrutare a forței de muncă; [...]."

Contrar susținerilor organului de inspecție fiscală, autoturismul achiziționat în luna octombrie 2010 a fost destinat în mod exclusiv activităților prevăzute la art. 145^A1 alin. (1) lit. a), respectiv autoturismul a fost utilizat pentru deplasarea directorului societății, dl. P. C., de la domiciliul acestuia (din C.) la sediul social al societății aflat în satul Pielești, ., precum și pentru deplasarea acestuia între punctele de lucru ale societății, aflate la o distanță considerabilă unul de altul. De altfel, așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală, subscrisa își desfășoară activitatea prin mai multe puncte de lucru, iar între locațiile în care se află aceste puncte de lucru și sediul social al societății există dificultăți reale în folosirea unor mijloace de transport în comun adecvate.

Prin Decizia nr. 279/13.09.2013, Serviciul de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice D. a respins argumentele subscrisei vizând întrunirea condițiilor legale prevăzute la art. 145^A1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 pentru deducerea TVA aferentă achiziției autoturismului în cauză, pe considerentul că autoturismul a fost „folosit de asociatul unic al societății pentru deplasările necesare între domiciliul din C. și sediul societății din Pielești", iar „acesta nu susține cu documente legale calitatea angajat, astfel încât să fie respectate prevederile de mai sus".

Susținerile organului fiscal sunt însă contrazise chiar de documentele contabile prezentate inspecției fiscale, din care rezultă că asociatul unic a avut la momentul achiziției autoturismului, cât și ulterior, și calitatea de angajat al societății (a se vedea în acest sens documentele contabile anexate prezente] cereri, precum și contractul de muncă al directorului societății, dl. P. C.). Din această perspectivă, motivația înlăturării dreptului de deducere a TVA aferentă achiziției autoturismului marca BMW, astfel cum aceasta a fost reținută în Decizia nr. 279/13.09.2013, se vădește a fi lipsită de temeinicie.

Față de cele menționate mai sus, subscrisa apreciem că în mod greșit organul de inspecție fiscală a considerat că subscrisa nu poate beneficia de dreptul de deducere a TVA, în sumă de 15.878 lei, aferentă achiziției autoturismului efectuată în luna octombrie 2010 de la KFZ HANDEL SCHAFER din Germania. Pe cale de consecință, subscrisa solicităm anularea Deciziei de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013 pentru partea care privește obligația fiscală suplimentară stabilită în sarcina subscrisei, reprezentând TVA, în sumă de 15.878 lei, și pentru partea care privește obligațiile accesorii aferente obligației principale menționate anterior, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale.

B) Referitor la TVA aferentă livrărilor intracomunitare efectuate de subscrisa în perioada 01.11._11.

Conform Deciziei de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 317/12.06.2013, organul fiscal a stabilit că subscrisa nu poate beneficia de scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare efectuate în perioada 01.11._11 către Allegro Benelux BVBA (Belgia), Concarte International Logistic BVBA (Belgia) și Allegro International (Italia), drept pentru care, în sarcina subscrisei, a fost stabilită suplimentar TVA în sumă 353.909 lei. De asemenea, organul fiscal a stabilit că subscrisa nu poate beneficia de scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare efectuate în perioada 01.03._11 către Allegro Benelux BVBA (Belgia) și Allegro International (Italia), drept pentru care, în sarcina subscrisei, a fost stabilită suplimentar TVA în sumă 193.308 lei.

În motivarea deciziei de impunere, organul de inspecție fiscală a reținut, în esență, următoarele împrejurări de fapt:

Existența unei legături de rudenie intre persoana care este asociatul unic al societății italiene Allegro International SRL și „business manager" al societății belgiene Allegro Benelux BVBA și asociatul unic al subscrisei; la data efectuării controlului, furnizorii chinezi ai subscrisei figurează ca neachitați, iar clienții ca neîncasați;

Facturile întocmite de subscrisa pentru livrările intracomunitare către Allegro International SRL din Italia, Allegro Benelux BVBA din Belgia și Concarte International Logistic BVBA din Belgia prezintă același „logotip" cu facturile emise de cele două societăți belgiene menționate anterior către subscrisa; CMR-urile prezentate de subscrisa pentru justificarea livrărilor intracomunitare prezintă o . neconcordanțe;

Deși, în majoritatea cazurilor, transportatorii care au emis CMR-urile au declarat că au efectuat transporturile din România în Belgia și Italia, din verificările efectuate la aceștia au rezultat o . discrepanțe: (i) nu au fost prezentate în toate cazurile diagramele tahograf; (ii) șoferii nu au putut da relații despre persoanele de contact din partea operatorilor belgieni și italieni; din informațiile solicitate autorităților belgiene și italiene, a rezultat că: (i) societatea belgiană Concarte International Logistic BVBA este implicată într-o fraudă de TVA, iar d-na P. I. A. este soția persoanei responsabile în Concarte și, totodată, sora persoanei responsabile în D. C.; (ii) societatea italiană Allegro International SRL a achiziționat bunuri de la furnizorul român D. C.; aceleași mărfuri au fost ulterior vândute către Concarte International Logistic BVBA din Belgia; în urma controlului efectuat la societatea italiană Allegro International SRL, autoritățile fiscale italiene au apreciat că societatea în cauză a arătat un comportament care nu legitimează vânzările intracomunitare de bunuri efectuate în favoarea Concarte International Logistic BVBA, iar pentru acest motiv administrația financiară italiană a recuperat TVA-ul cu privire la tranzacțiile respective.

Față de împrejurările de fapt reținute în decizia de impunere, organul de inspecție fiscală a apreciat, în considerarea interpretării date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene dispozițiilor art. 28c Secțiunea A lit. (a) din A șasea directivă prin Hotărârea pronunțată la data de 07.12.2010 în cauza C-285/2009, că subscrisa nu poate beneficia de dreptul de scutire de TVA pentru livrările intracomunitare efectuate către societățile Allegro Benelux BVBA din Belgia, Concarte International Logistic BVBA din Belgia și Allegro International SRL din Italia, stabilind în sarcina subscrisei obligația de plată a TVA aferentă livrărilor în cauză.

Subscrisa apreciaza că măsura organului de inspecție fiscală de a obliga subscrisa la plata TVA aferentă livrărilor intracomunitare efectuate în perioada 01.11._11 este nelegală pentru următoarele considerente:

(i) subscrisa a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru aplicarea scutirii de tva prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal

Potrivit art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru, sunt scutite de TVA.

Art. 143 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 prevede că documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) și (2) și, după caz, procedura și condițiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă se stabilesc, acolo unde e cazul, prin ordin al ministrului finanțelor publice.

În acest sens, Instrucțiunile din 22 decembrie 2006², aprobate prin Ordinul nr. 2222/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevăd la art. 10 alin. (1) că documentele necesare pentru a justifica scutirea de TVA în cazul livărilor intracomunitare sunt următoarele:

a) factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal și în care să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru;

b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru;

și, după caz,

c) orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vânzare/cumpărare, documentele de asigurare.

Față de dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că, pentru a putea aplica și justifica scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare efectuate în perioada supusă verificării, subscrisa avea obligația să dețină o factură întocmită cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și în care să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru, precum și documentul care să ateste că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru.

Subscrisa am făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru justificarea scutirii de TVA. Asa cum rezultă din motivarea deciziei de impunere, subscrisa am prezentat organului de inspecție fiscală atât facturile aferente livrărilor intracomunitare supuse verificării, cât si documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în statul indicat de cumpărător, respectiv CMR-uri.

Mai mult, din motivarea deciziei de impunere rezultă că livrările intracomunitare efectuate de subscrisa au avut loc în mod real.

Față de aceleași dispoziții legale pe care le-am menționat mai sus, subscrisa apreciem că aspectele menționate de organul de inspecție fiscală în decizia de impunere cu referire la (i) neîncasarea clienților sau neplata furnizorilor, (ii) persoanele care figurează ca manageri la societățile către care subscrisa a livrat mărfuri, (iii) tipul de „logotip" folosit pe facturile emise de subscrisa și partenerii săi, (iv) faptul că transportatorii verificați nu au prezentat autorităților fiscale diagramele tahograf, respectiv că șoferii care au efectuat transporturile nu își mai amintesc datele persoanelor de contact din partea operatorilor belgieni și italieni, nu pot fi reținute drept motive pertinente pentru anularea dreptului subscrisei la scutirea de taxă a livrărilor intracomunitare efectuate în perioada supusă verificării.

Cât privește așa-zisele neconcordanțe din CMR-urile prezentate de subscrisa, este de observat faptul că organul de inspecție fiscală se limitează la a face observații cu caracter general, fără a indica, în concret, temeiul legal in baza căruia aceste w neconcordanțe ar justifica măsura anulării dreptului de scutire de TVA a livrărilor intracomunitare efectuate de subscrisa.

b) lipsa oricărei dovezi privind participarea, cu intenție, a subscrisei la vreo fraudă fiscală

În motivarea deciziei de impunere, se reține faptul că societatea Concarte International Logistic BVBA către care subscrisa a efectuat o singură livrare în luna ianuarie 2011 ar fi implicată într-o fraudă de TVA, fără a se preciza dacă presupusa fraudă vizează inclusiv livrarea efectuată de subscrisa. în aceste condiții, subscrisa apreciem că extinderea suspiciunii de fraudă care ar fi planat asupra societății belgiene Concarte International Logistic BVBA asupra societății noastre, pentru simplul fapt că persoana responsabilă în Concarte este rudă cu asociatul unic al subscrisei, este abuzivă și lipsită de orice temei.

De altfel, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, este contrar legislației europene ca organele fiscale să judece o operațiune efectuată de o persoană impozabilă luând în considerare intenția unei alte persoane decât cea în discuție; fiecare operațiune trebuie privită separat, și nu prin prisma întregului lanț din care face parte; dreptul de deducere al unei persoane impozabile nu poate fi afectat de frauda săvârșită de altă persoană care face parte din lanțul de distribuție.

Din aceeași perspectivă, faptul că societatea italiană Allegro International SRL nu și-ar fi respectat o anumită obligație prevăzută de legislația statului în care își are sediul nu poate duce la anularea scutirii de TVA a livrărilor intracomunitare efectuate de subscrisa, de vreme ce subscrisa a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de legislația română pentru a putea beneficia de scutirea de taxă.

De altfel, așa cum rezultă din motivarea deciziei de impunere, neregulile constatate tle autoritățile fiscale italiene vizează operațiunile dintre societatea italiană Allegro International SRL și societatea belgiană Concarte International Logistic BVBA și nicidecum livrările efectuate de subscrisa către societatea italiană.

Mai mult, din informațiile autorităților fiscale italiene rezultă că livrările efectuate de Allegro International SRL către societatea Concarte International Logistic BVBA au fost taxate, administrația financiară italiană recuperând TVA-ul aferent acestora. în aceste condiții, taxarea livrărilor intracomunitare efectuate de subscrisa către societatea italiană este lipsită de orice justificare din perspectiva interpretării date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene dispozițiilor primei teze a articolului 28c secțiunea A din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977, prin Hotărârea pronunțată în cauza C-285/2009.

Menționăm că, potrivit Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-285/2009, la care face trimitere organul de inspecție fiscală în motivarea măsurii de anulare a scutirii de TVA aferentă livrărilor intracomunitare efectuate de subscrisa, statul membru de plecare are dreptul de a refuza scutirea de taxă în ipoteza în care există riscul ca operațiunea în cauză să fie sustrasă oricărei impozitări.

Or, asa cum rezultă din informațiile autorităților italiene, administrația financiară italiană a recuperat TVA-ul cu privire la tranzacțiile semnalate de autoritatea fiscală română.

In altă ordine de idei, subscrisa apreciem că circumstanțele cauzei de față nu sunt similare cu cele avute în vedere de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la pronunțarea Hotărârii din 07.12.2010, în cauza C-285/2009, la care face trimitere organul de inspecție fiscală.

Conform hotărârii menționate anterior, statul membru de plecare a livrării intracomunitare poate, în temeiul competențelor care îi revin conform primei teze a articolului 28c secțiunea A din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2000/65/CE a Consiliului din 17 octombrie 2000, să refuze acordarea scutirii pentru această operațiune, în circumstanțe precum cele din acțiunea principală. în care o livrare intracomunitară de bunuri a avut loc în mod real, dar, în cadrul acesteia, furnizorul a disimulat identitatea adevăratului cumpărător pentru a permite acestuia din urmă să se sustragă de la plata taxei pe valoarea adăugată.

Menționează că, în considerentele hotărârii la care am făcut referire mai sus, au fost reținute, în esență, următoarele circumstanțe de fapt: „[...] domnul R. a efectuat o . manevre prin disimularea identității adevăraților cumpărători ai vehiculelor pentru a permite distribuitorilor stabiliți pe teritoriul Republicii Portugheze eludarea plății TVA-ului în acest stat membru [...].⁵

Aceste manevre constau în emiterea, în cadrul contabilității societății sale, a unor facturi false pe numele unor cumpărători fictivi, care figurau ca destinatari ai livrărilor.[...] Cumpărătorii fictivi erau întreprinderi reale stabilite în Portugalia; unele dintre acestea cunoșteau această utilizare a denumirii lor comerciale, în timp ce altele nu aveau cunoștință de acest fapt. ⁶

In ceea ce îi privește, cumpărătorii reali vindeau la rândul lor vehiculele unor cumpărători finali, persoane private, în Portugalia, fără să declare autorităților fiscale portugheze existența unei achiziții intracomunitare prealabile și fără să plătească TVA-ul datorat pentru această achiziție [...]."⁷

Spre deosebire de circumstanțele reținute în cauza C-285/2009, în cauza de față mu există niciun element care să conducă la concluzia că subscrisa ar fi urmărit disimularea cumpărătorilor reali și că facturile emise de societatea noastră ar fi false. Cumpărătorii menționați în facturile emise de subscrisa nu sunt cumpărători fictivi, cum lasă să se înțeleagă organul de inspecție fiscală. Faptul că livrările efectuate de subscrisa către societatea italiană Allegro International SRL au fost urmate de livrarea acelorași mărfuri către societatea belgiană Concarte International Logistic BVBA nu justifică concluzia organului fiscal în sensul că subscrisa ar fi urmărit să disimuleze cumpărătorul real, cu atât mai mult cu cât, la rândul ei, societatea italiană a emis facturi către societatea belgiană Concarte. Pe de altă parte, așa cum am arătat mai sus, împrejurarea că operatorii intracomunitari belgieni sau italieni nu și-ar fi respectat anumite obligații fiscale, nu este de natură să justifice concluzia organului de inspecție fiscală în sensul că subscrisa ar fi urmărit să împiedice colectarea corectă a taxei pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor derulate cu aceștia, în condițiile în care subscrisa a declarat, în mod corespunzător, toate livrările intracomunitare efectuate în perioada supusă verificării, fapt ce permitea nu doar autorităților române, dar și celor italiene și belgiene să verifice la partenerii intracomunitari ai subscrisei corectitudinea declarării și plății TVA aferentă achizițiilor efectuate de la subscrisa.

Din această perspectivă, subscrisa apreciem ca în speța de față nu își poate găsi aplicarea interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene dispozițiilor primei teze a articolului 28c secțiunea A din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977, prin Hotărârea pronunțată în cauza C-285/2009, circumstanțele de fapt evidențiate în considerentele hotărârii Curții neregăsindu-se în prezenta cauză.

Pe de altă parte, subscrisa consideră măsura organului fiscal de a anula dreptul subscrisei la scutirea de TVA aferentă livrărilor intracomunitare contravine interpretării date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene dispozițiilor Directivei 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 în Hotărârea pronunțată în Cauza C-409/04. Potrivit Curții, dacă furnizorul și-a îndeplinit toate obligațiile legale privind justificarea livrării intracomunitare, iar transportul este în sarcina cumpărătorului, acesta din urmă va fi ținut răspunzător de plata TVA în statul membru de expediție.

Or, așa cum a arătat mai sus, a îndeplinit toate obligațiile legale privind justificarea livrării intracomunitare efectuate în perioada supusă verificării. De asemenea, subscrisa am precizat organului de inspecție fiscală faptul că transportul mărfurilor achiziționate de partenerii belgieni si italieni a fost în sarcina acestora. Pe cale de consecință, numai aceștia puteau fi ținuți răspunzători de plata TVA-ului aferent achizițiilor efectuate.

Față de cele expuse mai sus, apreciaza că organul de inspecție fiscală a anulat în mod nelegal dreptul subscrisei de a aplica scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare efectuate în perioada 01.11._11.

Pe cale de consecință, vă rugăm să dispuneți anularea Deciziei de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 317/12.06.2013 pentru partea care privește obligația fiscală suplimentară stabilită în sarcina subscrisei, reprezentând TVA, în sumă de 547.217 lei, aferentă livrărilor intracomunitare efectuate de subscrisa în perioada supusă inspecției fiscale, precum și pentru partea care privește obligațiile fiscale accesorii aferente obligației principale stabilite suplimentar în sarcina subscrisei, potrivit principiului accesorium sequitur principale. De asemenea, solicităm anularea Deciziei nr. 279/13.09.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D. - Serviciul soluționare contestații, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în soluționarea deconturilor de TVA nr. 1915/16.03.2011 și nr. 2357/13.04.2011 ale subscrisei și la rambursarea soldului sumei negative a TVA din cele două deconturi, în valoare totală de 406.758 lei.

IV. ÎN D.,

Ne întemeiem prezenta cerere pe dispozițiile art. 8, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 143 alin. (2) lit. a), art. 145-145^A1 din Legea nr. 571 privind Codul fiscal, art. 10 din Instrucțiunile din 22 decembrie 2006, aprobate prin Ordinul nr. 2222/2006, cu modificările și completările ulterioare, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materie de TVA, precum și pe toate celelalte dispoziții legale evocate în cuprinsul cererii noastre.

Pentru dovedirea susținerilor noastre din prezenta cerere, înțelegem să ne folosim de proba cu înscrisuri.

Anexăm în copie, certificată pentru conformitate cu originalul:

1) Decizia de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013;

2) Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 317/12.06.2013;

3) Contestația subscrisei înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice D. sub nr._/15.07.2013;

4) Decizia nr. 279/13.09.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D. -Serviciul soluționare contestații;

5) Documente contabile și contractul de muncă din care rezultă calitatea de angajat al asociatului unic al subscrisei;

6) Facturile și CMR-urile aferente livrărilor intracomunitare efectuate de subscrisa în perioada supusă verificării, și, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru, precum și împuternicirea avocațială.

Parata nu a formulat întâmpinare

Analizând actele si lucrarile cauzei instanta constata urmatoarele:

Conform Deciziei de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 317/12.06.2013, organul de inspecție fiscală a stabilit în sarcina reclamantei o diferență de TVA în sumă de 15.878 lei, apreciind ca aceasta nu are drept de deducere a TVA aferentă achiziției autoturismului marca BMW, efectuată în luna octombrie 2010 de la KFZ HANDEL SCHAFER din Germania.

Organul fiscal a constatat că autoturismul în cauză nu este folosit exclusiv de către societatea reclamanta pentru activitățile prevăzute în mod expres în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal Titlul VI art. 145ind 1 „Limitări speciale ale dreptului de deducere"."

Potrivit art. 145ind 1 alin. (1) din Codul fiscal „In cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, nu se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor acestor vehicule și nici taxa aferentă achizițiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehiculele care au aceleași caracteristici, aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, cu excepția vehiculelor care se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

a) vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenție, reparații, pază și protecție, curierat, transport de personal la si de la locul de desfășurare a activității.

Prin Decizia nr. 279/13.09.2013 Serviciul de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice D. a respins argumentele reclamantei vizând întrunirea condițiilor legale prevăzute la art. 145ind 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 pentru deducerea TVA aferentă achiziției autoturismului în cauză, pe considerentul că autoturismul a fost „folosit de asociatul unic al societății pentru deplasările necesare între domiciliul din C. și sediul societății din Pielești", iar „acesta nu susține cu documente legale calitatea de angajat, astfel încât să fie respectate prevederile de mai sus".

Instanta constata ca susținerile organului fiscal sunt netemeinice deoarece din inscrisurile de la filele 76-85 rezultă că asociatul unic P. C. a avut la momentul achiziției autoturismului, cât și ulterior, și calitatea de angajat al societății, astfel cum reiese din contractul individual de munca inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca D. sub nr_

Față de cele menționate mai sus, in temeiul art 145ind 1 alin. lit a din Legea nr. 571/2003 va anula in parte decizia 279/2013, decizia de impunere F-372/12.06.2013 si raportul de inspecție fiscala nr F-DJ 317/2013 cu privire la suma de 15.878 lei reprezentând TVA

Referitor la TVA aferentă livrărilor intracomunitare efectuate de reclamanta în perioada 01.11._11 instanta constata urmatoarele:

Prin Deciziei de impunere nr. F-DJ 372/12.06.2013 si Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 317/12.06.2013, organul fiscal a stabilit că reclamanta nu poate beneficia de scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare efectuate în perioada 01.11._11 către Allegro Benelux BVBA (Belgia), Concarte International Logistic BVBA (Belgia) și Allegro International (Italia), drept pentru care, în sarcina acesteia a fost stabilită suplimentar TVA în sumă 353.909 lei.

De asemenea, organul fiscal a stabilit că reclamanta nu poate beneficia de scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare efectuate în perioada 01.03._11 către Allegro Benelux BVBA (Belgia) și Allegro International (Italia), drept pentru care, în sarcina acesteia a fost stabilită suplimentar TVA în sumă 193.308 lei.

Potrivit jurisprudența Curții Europene de Justitie, in cazul in care "o livrare intracomunitara de bunuri a avut loc in mod real, dar in cadrul acesteia furnizorul a disimulat identitatea adevaratului cumpărător pentru a permite acestuia din urma sa se sustraga de la plata taxei pentru valoarea adaugata, statul membru de plecare a livrării intracomunitare poate, in temeiul competentelor care ii revin conform primei teze a articolului 28c, sectiunea A din a sasea Directiva 77/338/CEE sa refuze acordarea scutirii pentru această operatiune.

Potrivit dispozitiilor art. 11 alin 1 Cod fiscal

(1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod autoritățile fiscale pot sa nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției."

În motivarea deciziei de impunere, organul de inspecție fiscală a reținut, în esență, următoarele împrejurări de fapt, care sunt confirmate de inscrisurile depuse in probatiune:

Existența unei legături de rudenie intre persoana care este asociatul unic al societății italiene Allegro International SRL și „business manager" al societății belgiene Allegro Benelux BVBA și asociatul unic al reclamantei; la data efectuării controlului, furnizorii chinezi ai reclamantei figurează ca neachitați, iar clienții ca neîncasați;

Facturile întocmite de reclamanta pentru livrările intracomunitare către Allegro International SRL din Italia, Allegro Benelux BVBA din Belgia și Concarte International Logistic BVBA din Belgia prezintă același „logotip" cu facturile emise de cele două societăți belgiene menționate anterior către reclamanta;

CMR-urile prezentate de reclamanta pentru justificarea livrărilor intracomunitare prezintă o . neconcordanțe;

- nu au fost prezentate în toate cazurile diagramele tahograf;

- șoferii nu au putut da relații despre persoanele de contact din partea operatorilor belgieni și italieni;

In acest sens s-au solicitat autoritatilor fiscale italiene si belgiene informații privind societatile implicate in aceste relații comerciale si din răspunsurile primite au rezultat urmatoarele:

-referitor la societatile BVBA CONCARTE INTERNATIONAL LOGISTIC si ALLEGRO INTERNATIONAL BVBA, din Belgia:

-BVBA CONCARTE INTERNATIONAL LOGISTIC este implicata . TVA iar d- na P. I. A., este sora persoanei responsabile in D. C., P. C. si soția persoanei responsabile in societatea BVBA CONCARTE INTERNATIONAL LOGISTIC ;

- referitor la societatea ALLEGRO INTERNATIONAL SRL, din Italia, informațiile dobândite arată in mod clar că societatea a aratat un comportament care nu legitimeaza vanzarile intracomunitare de bunuri.

Din informațiile furnizate de autoritatile italiene si belgiene, precum si din datele obtinute de echipa de inspecție fiscala a rezultat ca intre cele trei societati, BVBA CONCARTE INTERNATIONAL LOGISTIC si ALLEGRO INTERNATIONAL BVBA, din Belgia si ALLEGRO INTERNATIONAL SRL, din Italia, existau relații comerciale anterior sfarsitului anului 2010 privind transportul de bunuri iar din anul 2011 incep sa achiziționeze bunuri de origine chineza de la reclamantă, stabilind relații comerciale in scopul disimulării identitatii adevaratului cumpărător.

Instanta constata ca, din raportul de inspectie fiscala reiese ca administratorul reclamantei, P. C. a precizat ca nu are cunostinta cine sunt asociatii/directorii Allegro International Italia, BVBA CONCARTE INTERNATIONAL LOGISTIC

Aceste elemente coroborate sustin concluzia ca intre societatile mentionate existau relații comerciale in scopul disimulării identitatii adevaratului cumpărător, avand scopul de a crea conditiile necesare pentru rambursarea unei TVA necuvenite

In acest sens Curtea de la Luxemburg in cauza Halifax & others C 255/02 a retinut ca aplicarea reglementarii comunitare in materie de TVA nu trebuie inteleasa ca acoperind practicile abuzive ale operatorilor economici, adica operatiunile care nu sunt realizate in cadrul tranzactiilor comerciale normale, ci numai in scopul de a beneficia abuziv de avantajele prevazute de aceasta

In hotararea mai sus mentionata Curtea de la Luxemburg nu s-a limitat la situatia de fapt din speta respectiva in care se invocasera operatiuni frauduloase ( cu iz penal) ci a constatat cu valoare de principiu ca lupta contra fraudei, a evaziunii fiscale si a abuzurilor reprezinta un obiectiv recunoscut si incurajat de catre cea de-a sasea directiva.

Asadar in cauza, sustinerile invocate de reclamanta in sensul ca a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru aplicarea scutirii de tva prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal si ca spre deosebire de C-285/2009 facturile emise de catre aceasta nu sunt false, sunt nerelevante cata vreme fiscul are dreptul sa nu ia in considerarea o tranzactie care nu are un scop economic.

Or, atata vreme cat administratorul societatii reclamante, P. C. a precizat ca nu are cunostinta cine sunt asociatii/directorii Allegro International Italia, BVBA CONCARTE INTERNATIONAL LOGISTIC in conditiile in care administratora BVBA CONCARTE INTERNATIONAL LOGISTIC d- na P. I. A., este sora acestuia si soția persoanei responsabile in societatea BVBA CONCARTE INTERNATIONAL LOGISTIC, reiese in mod clar ca societatea reclamanta a cunoscut neregulatitatile acestor societati si nesinceritatea administratorului conduce la concluzia ca s-a urmarit de catre acesta inducerea in eroare a organului fiscal cu privire la adevarata situatie de fapt.

Aceasta atitudine nesincera a administratorului reclamantei coroborata cu numarul mare de neregularitati constatate de organul fiscal (la data efectuării controlului, furnizorii chinezi ai reclamantei figurează ca neachitați, iar clienții ca neîncasați;

CMR-urile prezentate de reclamanta pentru justificarea livrărilor intracomunitare prezintă o . neconcordanțe;

- nu au fost prezentate în toate cazurile diagramele tahograf;

- șoferii nu au putut da relații despre persoanele de contact din partea operatorilor belgieni și italieni) si informatiile furnizate de autoritatile fiscale italiene si belgiene informații privind societatile implicate in aceste relații comerciale si cu aspectul ca intre cele trei societati, BVBA CONCARTE INTERNATIONAL LOGISTIC si ALLEGRO INTERNATIONAL BVBA, din Belgia si ALLEGRO INTERNATIONAL SRL, din Italia, existau relații comerciale anterior sfarsitului anului 2010 privind transportul de bunuri iar din anul 2011 incep sa achiziționeze bunuri de origine chineza de la reclamantă, reiese in mod clar ca reclamanta a colaborat cu acestea in scopul disimulării identitatii adevaratului cumpărător.

Mai mult instanta constata ca din consultarea bazei de date ORBIS inspectia fiscala a constatat ca la data efectuarii controlului, furnizorii externi chinezi figurau ca neachitati, iar clientii ca neincasati, singurele sume incasate de la cei trei clienti comunitari acoperea doar plata taxelor vamale aferente importurilor de bunuri efecutate de catre reclamanta din C. aspect care reliefeaza de asemenea ca reclamanta a colaborat in scopul disimularii adevaratului cumparator, neancasandu -se in realitate pretul bunurilor .

De asemenea din raspunsurile autoritatilor fiscale belgiene reiese ca in evidenta CONCARDE INTERNATIONAL LOGISTIC, reclamanta a fost identificata doar ca si client, nu si ca furnizor de bunuri, aspect care releva aceeasi concluzie, respectiv disimularea identitatii adevaratului cumparator, de vreme ce aceasta nu avea calitatea de furnizor, fiind un intermediar al tranzactiilor

In cazul in care exista motive serioase pentru a presupune ca achizitia intracomunitara aferenta livrarii in cauza ar putea fi sustrasa de la plata TVA in statul membru de destinatie, statul membru de plecare este in principiu obligat sa refuze scutirea in favoarea furnizorului si sa –l oblige pe acesta sa plateasca taxa a posteriori, pentru a evita ca operatiunea in cauza sa fie sustrasa oricarei impozitari

Instanța constata asadar că nu au fost respectate condițiile pentru ca livrările de marfa din C., efectuate de reclamantă sa fie tratate ca livrări intracomunitare si organele de inspecție fiscala, in mod legal, au reîncadrat forma acestor tranzacții, pentru a reflecta conținutul economic al lor, stabilind ca societatea nu are drept de deducere pentru TVA-ul aferent respectivelor relații comerciale, in suma totala de 547.217 lei.

Dispozitiile art. 119 din OG 92/2003:

Dispoziții generale privind dobânzi și penalități de întârziere

(1)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere,prevederi din punctul 1. (Decizia 9/2004) la data 30-dec-2004 pentru Art. 119, alin. (1) din titlul VIII, capitolul III

1. Art. 114 alin. (1) coroborat cu art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, republicată

Pentru contribuabilii persoane juridice la care sediile secundare au efectuat plăți către bugetul general consolidat, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, folosind codul de identificare fiscală al persoanei juridice, dar au depus declarații privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat folosind codul de identificare fiscală propriu sau indicând un cont bugetar necorespunzător, plata obligațiilor fiscale se consideră ca fiind efectuată în termen de către persoana juridică, fără calcul de obligații fiscale accesorii după data efectuării plății de către sediile secundare.

Reglarea evidenței analitice pe plătitori se face pe baza cererii depuse de contribuabilul persoană juridică.

„majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

De asemenea, penalitățile de întârziere individualizate în actul de control, au fost calculate prin aplicarea prevederilor art. I pct. 11 din O.U.G. nr. 39/2010 pentru modificarea și completarea Codului de procedură fiscală.

Asadar reclamanta datoreaza si accesoriile calculate pentru debitul principal.

Potrivit art 453 alin 1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut procesul va fi obligata la cererea partii care a castigat sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata iar potrivit alin 2 al art 453 cand cererea a fost admisa in parte, judecatorii vor stabili masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.

F. de aceste aspecte si fata de faptul ca instanta va admite in parte cererea de chemare in judecata, va obliga parata către reclamant la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecata, reprezentand jumatate din taxa judiciara de timbru

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite in parte acțiunea formulată de reclamantul ., cu sediul în sector 2, București, ., nr. 3, in contradictoriu cu parata D. GENERALA REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE – cu sediul in, C., MITROPOLIT FIRMILIAN, nr. 2, J. D..

Anulează in parte decizia 279/2013, decizia de impunere F-372/12.06.2013 si raportul de inspecție fiscala nr F-DJ 317/2013 cu privire la suma de 15.878 lei reprezentând TVA

Obliga parata către reclamant la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecata

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând să fie depusă la Tribunalul D..

Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2014

Președinte,

G. P.

Grefier,

L. D. B.

RED GP/

L.B. 05.11.2014

4 EX.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1377/2014. Tribunalul...		Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 2839/2014. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 2839/2014. Tribunalul DOLJ