Anulare act administrativ. Sentința nr. 2270/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2270/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 5622/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2270/2014
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta prin consilier juridic S. Gaiducovici, lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că pârâta a înaintat la dosar decizia de pensionare nr._/13.12.2004, decizia C.A.A. nr. 170/22.04.2005 și cuponul de pensie nr. 161/06.2012.
Instanța pune în discuție termenul pentru formularea cererii de chemare în garanție.
Reprezentantul pârâtei arată că cererea de chemare în garanție a D.G.R.F.P. C. – A.J.F.P. D. a fost formulată în termen.
Instanța constată decăderea pârâtei din dreptul de a formula cererea de chemare în garanție, având în vedere că pârâta poate formula o astfel de cerere doar odată cu întâmpinarea, potrivit art. 73 NCPC.
Reprezentantul pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul, solicită instanței a se avea in vedere ca decizia Curtii Constitutionale asupra excepției de neconstituționalitate a disp. art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, nu are aplicabilitate în cauză, iar pe fond solicită respingerea contestației și menținerea actelor administrative contestate, pentru motivele expuse în întâmpinare. Arată că față de disp. art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 contribuția se calculează cumulat atât asupra veniturilor din pensii cât și a supra celor rezultate din desfășurarea unei activități independente. În privința Statutului Casei de A. a Avocaților, arată că acestea fac referire la un sistem de asigurări sociale a cărei sferă nu include și asigurările sociale de sănătate astfel cum sunt definite de Legea nr. 95/2006. Față de susținerile reclamantului, că este asigurat la O.P.S.N.A.J., reprezentantul pârâtei învederează că din verificările efectuate nu rezultă că reclamantul este asiguratul acestei Case.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul G. C. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 353/17.02.2014, emisă de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., decizie primită prin poșta pe data de 14.03.2014.
Reclamantul solicită anularea deciziei contestate și pe fond admiterea cererii înregistrate la CAS D. sub nr. 2554/21.01.2014, în sensul anulării deciziei de impunere din oficiu nr._/23.12.2013 prin care a fost obligat la plata sumei de 3019 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate pe venitul obținut din activitatea de avocat pensionar pe perioada 15.03._12.
In motivarea deciziei contestate reclamanta arată că pârâta susține că datorează contribuția stabilită din oficiu pe baza datelor comunicate de ANAF, conform dispoz. art. 257 din Lg. nr. 95/2006.
Arată că în concepția pârâtei nu contează că a plătit contribuția la asigurările sociale din cele două pensii de magistrat și avocat, atâta timp cât a obținut venituri ca avocat pensionar, pentru care a plătit impozitul legal anual.
Prin decizia nr._/13.12.2004, emisă de C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., arată că a fost pensionat ca magistrat. Din pensia stabilită i s-a reținut lunar impozitul legal și contribuția la C. DE A. OPSNAJ.
Prin decizia nr. 170/22.04.2005, emisă de C. DE A. A ADVOCAȚILOR arată că a fost pensionat ca avocat, cu dreptul de a profesa în continuare până la retragerea definitivă din data de 35.06.2012. Din pensia de avocat arată că i s-a reținut impozitul legal și contribuția lunară la asigurările sociale din sistemul avocaturii.
Ambele genuri de asigurare prin cele două CASE DE ASIGURARE OPSNAJ și AVOCAȚI au un caracter special și oferă asiguratului în caz de nevoie ajutoarele necesare în afară de pensie, ca în caz de boală, infirmitate, deces, etc.
Reclamantul arată că, în raport considerentul bazat pe ideea de NECESITATE, deciziile emise din oficiu de pârâtă sunt neîntemeiate și vizează obținerea de PLĂȚI NEDATORATE în lipsa prestării unor servicii utile și necesare. Asemenea servicii sunt prestate de cele două Case Speciale de A. menționate, bazate pe legi speciale și care au în considerare specificul muncii prestate: magistratură pe de o parte și avocatură ca profesie independentă și liberală pe de altă parte.
Prin urmare, cele două categorii de pensionari nu sunt excluse de la contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, numai că sunt înregistrate fiscal potrivit legislației fiscale în materie și anume prin:
- OG nr. 56/1998 și STATUTUL C. OPSNAJ;
- LG. nr. 452/2001 și STATUTUL CASEI DE A. A AVOCAȚILOR.
Arată că ambele case de asigurări au personalitate juridică, buget propriu, fiind instituții publice subordonate CNAS, dar nu intră sub incidența Lg. nr. 95/2006 precum pârâta.
In cazuistica instanțelor s-a luat în discuție relevanța în materie a Deciziei nr. 164/12.03.2012 prin care Curtea Constituțională a decis ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 257 alin. (2) lit. e din Lg. nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 93/2008, în măsura în care "obligă persoanele ce datorează CAS asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală.
Reclamantul precizează că activitatea de avocat pensionar desfășurată ca ocupație liberală și independentă, se încadrează în decizia citată alături de celelalte activități la care s-a făcut referire.
Invocă și decizia nr. 1218/11.02.2013 a Curții de Apel C., prin care s-a admis contestația reclamantei DV, aflată în aceeași situație, anulându-se deciziile similare (nr. 53/2012 și nr._/2011), emise de aceeași pârâtă.
Ca urmare, pârâta CAS D., conform deciziei de mai sus trebuia sa admita contestația reclamantului și sa anuleze decizia de impunere din oficiu, rezolvare care în opinia reclamantului se impune și în cazul său.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate D., a formulat întâmpinare la contestația formulata de G. C. împotriva Deciziei de impunere din oficiu nr._/2013 si a Deciziei nr. 353/2014 privind soluționarea contestației, contestație pe care solicită instanței să o respingă, ca netemeinica si sa mențină cele doua acte administrative emise de instituția noastră ca temeinice si legale pentru următoarele considerente:
Pârâta arată că a emis decizia contestata in baza art. 215, art. 256, art. 257, art. 261 si art. 288 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in sănătate, art. 35 alin. 1 si 2 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 precum si art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ca urmare a nedepunerii declarației/declarațiilor privind obligațiile de constituire si plata la FNUASS datorate de alte persoane decât cele care desfășoară activitate in baza unui contract individual de munca, pentru perioada de prescripție fiscala, pe baza datelor transmise de ANAF, potrivit Protocolului P/5282/_/2007.
Natura veniturilor pentru care se calculează contribuția de asigurări sociale de sănătate, așa cum rezulta din actele emise de către ANAF este rezultatul veniturilor realizate din activități independente, respectiv din exercitarea profesiei de avocat - cum de altfel si contestatorul recunoaște.
Referitor la calitatea de pensionar a contestatorului. conform dispozițiilor art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, se arată că contribuția se calculează cumulat atât asupra veniturilor din pensii cat si asupra celor rezultate din desfășurarea unei activități independente.
Astfel, consideră irelevanta susținerea contestatorului ca este asigurat al CASEI OPSNAJ fiind magistrat pensionar dar si avocat pensionar, atâta timp cat realizează si alte venituri decât cele provenite din aceste pensii, venituri impozabile conform Codului de procedura fiscala .
Cu privire la motivul invocat - referitor la dispozițiile Legii nr. 452/2001, respectiv ale Statutului Casei de A. a Avocaților, pârâta arată că acestea fac referire la un sistem de asigurări sociale a cărui sfera de acoperire nu include si asigurările sociale de sănătate astfel cum sunt definite de Legea nr. 95/2006, cu modificările si completările ulterioare. Astfel, in mod expres, dispozițiile art. 80 lit. f din statutul menționat fac referire la „alte ajutoare bănești ... in condițiile in care legislația de asigurări de sănătate nu le acorda", aceste prevederi fiind reluate si de dispozițiile art. 94 din Statut, pentru procurarea de materiale sanitare si proteze.
Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate rezulta faptul ca si in cazul in care reclamantul ar beneficia de alte forme de asigurare de sănătate, indiferent de caracterul voluntar sau obligatoriu al acestora, acestea nu ar exclude obligația de a plați contribuția.
In acest context, pârâta consideră că exonerarea de la plata contribuției a persoanelor care realizează venituri din profesia de avocat, in primul rând ar incalca principiul solidarității și subsidiarității sistemului de asigurări sociale de sănătate si, in al doilea rând, ar crea o excepție neprevăzuta de lege, in speța de dispozițiile art. 213 din Legea nr. 95/2006, care reglementează care sunt legile speciale de care beneficiază anumite persoane care sunt scutite de plata contribuției in virtutea acestei calități
In ceea ce privește dispozitivul deciziei Curții Constituționale a României nr. 164/12.03.2013, acesta vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 257 alin. 2 lit. e din Legea nr. 95/2006, in prezent abrogate. Considerentele pentru care contestatorul are obligația plații contribuției raportata atât la veniturile din pensii cat si la cele rezultate din activități independente, rezulta din coroborarea dispozițiilor art. 257 alin. 2 lit. b, alin. 2A2 si alin. 3 din Legea nr. 95/2006, cu modificările si completările ulterioare, in vigoare in perioada in care contestatorul a realizat veniturile respective. In acest sens este si jurisprudența instanțelor judecătorești care, prin decizii irevocabile s-au pronunțat in sensul menționat, decizia Curții Constituționale raportându-se la o situație diferita de a contestatorului.
Astfel arată că in mod corect si legal, a emis pe numele reclamantului decizia de impunere contestata in baza informațiilor comunicate de ANAF.
Solicită instanței să respingă ca netemeinica contestația formulata împotriva actelor administrative, cu consecința menținerii acestora ca temeinice si legale .
In drept - formulează întâmpinarea in baza disp. art. art. 205 si urm. Din Legea 134/2010 privind Cod Proc Civ.
Casa de Asigurări de Sănătate Dolja formulat cerere de chemare în garanție a DGRFP C./AJFP D..
Pârâta învederează faptul că actul administrativ contestat, emis, a avut la baza actele administrativ fiscale întocmite de organul fiscal competent sau datele privind veniturile impozabile realizate de contestator, date preluate informatic in baza Protocolului nr. P/5282/2007/_/2007 încheiat intre ANAF si CNAS. In acest sens apreciază ca responsabilitatea, cu privire la realitatea datelor in baza cărora instituția pârâtă a întocmit prezentul act administrativ, revine in mod exclusiv organului fiscal.
Astfel consideră ca sunt întrunite condițiile cerute de art. 59, art. 60 si art. 435 Cod Proc Civ, si se impune introducerea in cauza a ANAF - respectiv DGPJF? C./AJFP D., pentru opozabilitate, deoarece, in eventualitatea in care contestația va fi admisa, DGRFP C./AJFP D. C. sa fie obligata la plata cheltuielilor
de judecata ocazionate cu acest proces.
Mai mult decât atat, menționează ca in conformitate cu prevederile art. V alin 4 din OUG 125/2011, începând cu data de 1 iulie 2012, instituția pârâtă a predat Agenției Naționale de Administrare Fiscala, in vederea colectării, "creanțele reprezentând contribuții sociale datorate de persoanele fizice (....) stabilite si neachitate pana la data de 30 iunie 2012."
Având in vedere cele de mai sus solicită admiterea ca întemeiata a cererii de chemare in garanție formulata.
In drept își întemeiază cerere pe dispozițiile art. 72-74 din Legea 134/2010 privind Cod Proc Civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin decizia de impunere nr._/23.12.2013, contestată în prezenta cauză, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 3039 lei, reprezentând contribuții FNUASS, pentru perioada 2008-2012.
Contestația formulată pe cale administrativă, împotriva deciziei de impunere, a fost respinsă prin decizia nr. 353/17.02.2014, de asemenea contestată în prezenta cauză.
În esență, reclamantul susține că deciziile sunt nelegale, întrucât, în calitate de pensionar, care achită deja contribuția socială de sănătate, aferentă pensiei încasate, nu mai poate fi obligat la plata unei alte sume cu acest titlu; a invocat decizia Curții Constituționale nr.164/2012 potrivit căreia contribuția de asigurări sociale de sănătate, aferentă pensiei, nu poate fi cumulată cu cea aferentă veniturilor obținute din activități independente; s-a mai invocat și existența unui sistem propriu de asigurări pentru avocați, la care reclamantul contribuie în prezent.
Analizând pe rând motivele invocate de petent în susținerea contestației, instanța le apreciază neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente:
In ceea ce priveste obligației de plată a contribuției la FNUASS, potrivit dispozitiilor art.208 din legea 95/2006 - "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii", fără a distinge în funcție de calitatea persoanei asigurate.
Este adevărat că legea prevede și persoanele scutite de plata contribuției (art.213 din legea 95/2006) însă reclamantul nu se încadrează în această categorie.
In cauza, reclamantul a obținut în perioada 2008-2012, atât venituri din pensii cât și venituri din activități independente, având și calitatea de avocat.
În calitate de pensionar din funcția de magistrat, acesta are, prin efectul legii, calitatea de asigurat al CAS OPSNAJ, plătind astfel contribuția aferentă veniturilor din pensie către această casă de asigurări.
Susținerile reclamantului, potrivit cărora nu pot fi cumulate veniturile din pensie cu cele din activitatea independentă, pentru calcularea contribuției la FNUASS sunt infirmate de dispozițiile art. 257 din legea 96/2005 – "(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar; c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b); d) indemnizațiilor de șomaj; f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. (2^1) și (2^2) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
(2^2) Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.
(3) În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. (2^1) și (2^2) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
Se observă că dispozițiile alin.3 prevede în mod expres că persoanele care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. b (adică venituri din activități independente) și alin. (2^2) (adică venituri din pensii ce depășeșc suma de 740 lei) datorează contribuția calculată asupra tuturor acestor venituri, contrar susținerilor reclamantului.
În ceea ce privește decizia Curții Constituționale nr.164/2013, reclamantul face o interpretare eronată a acesteia.
În primul rând, trebuie remarcat că decizia Curții a avut în vedere dispozițiile art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006, în redactarea de la . acestora și până la modificările ce le-au fost aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.93/2008.
Art.257 alin.(2) din Legea nr.95/2006, în redactare criticată de autorul excepției, avea urmatorul cuprins: (2) Contributia lunară a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a)veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
c) veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit si veniturilor din silvicultura, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se incadreaza la lit.b);
d) indemnizatiilor de somaj;
e) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau . asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizeaza venituri de natura celor prevăzute la lit.a)-d), dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
f) veniturilor realizate din pensii.
Or, dispozițiile în vigoare la data demiterii deciziei de impunere contestate au o altă formă, respectiv cea prevăzută la alin.1 lit.f, dispoziții asupra cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat în nenumărate decizii, în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate.
Prin decizia invocată de reclamant s-a statuat că dispozitiile art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006, în redactarea de la . acestora și până la modificarile ce le-au fost aduse prin OUG nr.93/2008, sunt neconstitutionale în măsura în care obligă persoanele ce datorează contributia de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau . asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit.
Prin urmare, dispozitiile acestei decizii nu sunt aplicabile în speță, pe de o parte pentru că dispozițiile declarate neconstituționale au fost modificate, pe de altă parte, ipoteza avută în vedere a fost diferită de cea din prezenta speță.
Invocarea de către reclamant a contribuției obligatorii la sistemul propriu de asigurări sociale al avocaților nu exonerează de plata contribuției la fondul național unic de asigurări de sănătate; pe de o parte, se are în vedere caracterul obligatoriu al contribuției la FNUASS; pe de altă parte, chiar legea 95/2006 recunoaște posibilitatea altor forme de asigurare: art.208: "(4) Pot funcționa și alte forme de asigurare a sănătății în diferite situații speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii și pot fi oferite voluntar de organismele de asigurare autorizate conform legii. (5) Asigurarea voluntară complementară sau suplimentară de sănătate poate acoperi riscurile individuale în situații speciale și/sau pe lângă serviciile acoperite de asigurările sociale de sănătate. (6) Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate".
Prevederile statului CAA enumeră, la art.80, "alte drepturi de asigurări sociale la care au dreptul avocații, în afară de pensii": a) indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, provocată de boli obișnuite sau de accidente de munca sau accidente în afara muncii; b) indemnizația pentru maternitate; c) indemnizația pentru îngrijirea copilului sau îngrijirea copilului bolnav; d) indemnizația pentru părintele avocatului decedat, dacă solicitantul este lipsit de orice alte mijloace de existență; e) ajutor de deces; f) alte ajutoare bănești pentru avocații care au suferit accidente sau au contractat boli grave care le-au produs vătămări grave organismului, pentru procurarea de proteze sau alte materiale sanitare, în condițiile în care legislația de asigurări de sănătate nu le acordă; g) alte ajutoare materiale pentru membrii CAA aflați în situații deosebite".
Așadar, drepturile de asigurări sociale de care beneficiază avocații sunt enumerate la art.80, iar folosirea expresiei de la lit. f "în condițiile în care legislația de asigurări de sănătate nu le acordă" susține ideea că asigurarea prin C. de Asigurare a Avocaților este complementară asigurării de sănătate impuse de legea 95/2006, întrucât drepturile de asigurări sociale prevăzute de Statutul CAA se acordă numai în măsura în care nu sunt prevăzute și acordate de legislația de asigurări de sănătate.
Prin urmare, contributia de asigurari sociale de sanatate se achita in temeiul legii asupra tuturor veniturilor obtinute, iar reclamantul nu a facut dovada achitarii acesteia pentru veniturile obtinute din activitati independente, venituri avute in vedere la emiterea deciziei de impunere contestata. Aceste venituri nu au fost avute in vedere nici la stabilirea contributiei catre C. de Asigurari OPSNAJ, astfel ca nici aceste apărări nu sunt intemeiate.
În raport de considerentele expuse, instanța constată că apărările reclamantului sunt neîntemeiate, în ceea ce privește legalitatea stabilirii în sarcina acestuia a obligației de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, aferentă veniturilor obținute din activitatea de avocat.
În privința sumei stabilite, instanța constată că reclamantul nu a contestat suma sub aspectul cuantumului (care de altfel se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege la veniturile care se supun impozitului pe venit) ci numai sub aspectul îndreptățirii intimatei de a stabili o astfel de contribuție. Prin urmare, acest aspect nu se impune a fi analizat, nefiind supus cenzurii instanței.
Pentru argumentele expuse, urmează a respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamantul G. C., domiciliat în C., .. 2, ., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., cu sediul în C., . nr. 8, județul D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2014.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
A. S./08.07.2014
A.C. 01 Iulie 2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 356/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3987/2014.... → |
|---|
