Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2310/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2310/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 36766/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 567/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător M. C. V.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul C. G. V. împotriva Sentinței Civile nr. 2310/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI C. POLITIA LOCALA A MUNICIPIULUI C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PL NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța lasă cauza la a doua strigare, față de lipsa părților.
La a doua strigare a răspuns apelantul prin reprezentant convențional, avocat A. G., lipsind intimatul.
Instanța pune în discuție competența în soluționarea cauzei.
Apărătorul apelantului consideră că instanța este competentă să soluționeze cauza.
În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborat cu art. 131alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe apelul formulat.
Apărătorul apelantului, având cuvântul, solicită instanței admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond și anularea procesului verbal prin care petentul a fost amendat cu suma de 500 lei. Învederează instanței faptul că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că apelantul este proprietarul scriptic al terenului acesta obținând PUZ, iar dreptul a fost înscris în cartea funciară; precizează că apelantul nu poate îngrădi terenul acesta fiind afectat de elemente de sistematizare. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 2310/20.02.2014 Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către C. G. V., în contradictoriu cu C. L. al Municipiului C. - Poliția Locală a Municipiului C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.10.2013 și a respins cererea petentului privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.10.2013 petentul a fost amendat cu suma de 500 lei deoarece nu a salubrizat și împrejmuit terenul în suprafață de 326 mp deținut în proprietate, imobil situat în C., ., actual ., nr. 38Y.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, deoarece persoanele de față au refuzat calitatea de martor.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator ca reprezentanți ai autorităților publice abilitate prin lege să constate și să sancționeze contravențiile, condițiile în care poate fi contestat procesul-verbal de constatare a contravenției, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora. În art. 16 alin. 1 din acest act normativ sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constatare a contravenției, iar la alin. 1^1, 5 și 6 ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoane fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică.
Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate, prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată, decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Raportat la aceste argumente, instanța a constatat ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției, sub aspect formal, este legal întocmit.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional, întocmit pe baza observațiilor directe ale agentului constatator învestit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta bucurându-se totodată de prezumția relativa de legalitate.
Din analiza practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A. c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator.
În speță, aspectele invocate de către petent în plângerea formulată sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 4 alin. 1 lit. c din HCL nr. 319/2009 constituie contravenție și se sancționează cu amenda cuprinsă între 500 și 2500 lei pentru persoane fizice neîmprejmuirea și nesalubrizarea terenurilor deținute cu orice titlu.
Instanța, a considerat că până la proba contrară, procesul-verbal de contravenție face dovada deplina a celor înscrise în acesta, bucurându-se totodată de prezumția relativa de legalitate care se coroborează cu art. 249 Cod proc. civilă, conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Petentul nu a propus nicio probă în apărare care să facă dovada contrară a situației de fapt, iar în cauză nu au fost administrate alte probe din care să rezulte o stare de fapt contrară celei reținute prin procesul – verbal contestat, în baza observațiilor personale ale agentului constatator.
De altfel, prin plângerea formulată petentul recunoaște săvârșirea contravenției reținute, motivând că nu a împrejmuit imobilul în cauză deoarece condițiile impuse de cele două regii ar conduce la știrbirea dreptului său de proprietate.
De asemenea, faptul că în prezent petentul se află în litigiu cu anumite instituții ale statului privind constatarea exproprierii sale nelegale, fără justă și prealabilă despăgubire, ori privind revendicarea imobilului, nu echivalează cu exonerarea acestuia, în calitate de deținător cu titlu de proprietate al imobilului în cauză în baza Legii nr. 10/2001 conform Dispoziției Primarului Mun. C. nr._/10.07.2006, de a respecta obligațiile impuse prin HCL nr. 319/2009 a Consiliului L. al Municipiului C..
Mai mult decât atât, potrivit confirmării de primire din data de 22.01.2013, petentul a fost somat de către intimată ca în termen de 30 de zile, dar nu mai târziu de data de 01.03.2013 să procedeze cu forțe proprii la împrejmuirea terenului pe care îl deține conform prevederilor legale, deoarece neîmprejmuirea terenurilor deținute cu orice titlu constituie contravenție și se sancționează în conformitate cu art. 4 alin. 1 lit. c din HCL nr. 319/2009.
În aceste condiții, având în vedere faptul că deși a fost somat, în mod intenționat petentul nu și-a îndeplinit obligațiile privind respectarea normelor de igienă și raportat la starea de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că în mod corect agentul constatator a considerat că fapta săvârșită de petent este contravenția prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. c din HCL nr. 319/2009, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit.
Instanța, analizând toate împrejurările săvârșirii faptei, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, a hotărât și asupra sancțiunii aplicate.
Astfel, analizând, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Totodată, având în vedere că faptele sunt de natură a pune în pericol normele de igienă privind buna gospodărire a Municipiului C. pentru instaurarea unui climat de ordine și curățenie al acestuia, instanța apreciază că agentul constatator a stabilit în mod corect sancțiunea amendă în cuantumul minim, corespunzător gradului de pericol social al faptei.
Pentru aceste considerente, instanța a respins plângerea formulată, întrucât aceasta este neîntemeiată si a menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.10.2013.
Ca urmare a respingerii acțiunii formulate, în temeiul art. 453 NCPC a respins și capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 0043/20.02.2013, precum și a cheltuielilor de transport.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel de către C. G. V., care o critică ca fiind nelegală și netemeinică, instanța de fond făcând o apologie a regulilor de formă care trebuie să le îndeplinească procesul verbal din punctul de vedere al art. 34 din O.G. nr. 2/2001, art. 16 alin. 1. Totodată, arată că instanța de fond încearcă să convingă că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, apelantul considerând că faptele au fost constatate "prin propriile simțuri ale agentului constatator".
Mai arată că, deși este proprietar al terenului, în realitate nu îl poate folosi, deoarece terenul este afectat în mare măsură de detalii de sistematizare și prin urmare, nu-l poate îngrădi ori ridica vreo construcție pe el. Obținerea avizelor de specialitate a fost condiționată de obligația sa de a lăsa canalul de termoficare în afara împrejmuirii pe care ar urma să o realizeze.
În drept își întemeiază apelul pe disp. art. 476 C.p.c.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin plângerea contravențională formulată, apelantul petent a solicitat anularea procesului verbal de contravenție invocând faptul că la întocmirea acestuia s-a reținut o stare de fapt greșită, în realitate nefiind vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Tribunalul reține că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.10.2013 apelantul a fost amendat cu suma de 500 lei deoarece nu a salubrizat și împrejmuit terenul în suprafață de 326 mp deținut în proprietate, imobil situat în C., ., actual ., nr. 38Y. Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, deoarece persoanele de față au refuzat calitatea de martor.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a reținut în mod corect că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin. 1 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata și din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 N.c.pr.civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
În cauza dedusă judecății s-a reținut prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate de agentul constatator în mod direct și nemijlocit.
Aspectele invocate de către apelantul – petent sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 4 alin. 1 lit. c din HCL nr. 319/2009 constituie contravenție și se sancționează cu amenda cuprinsă între 500 și 2500 lei pentru persoane fizice neîmprejmuirea și nesalubrizarea terenurilor deținute cu orice titlu.
Instanța de fond a considerat în mod corect că până la proba contrară, procesul-verbal de contravenție face dovada deplina a celor înscrise în acesta, bucurându-se totodată de prezumția relativa de legalitate care se coroborează cu art. 249 Cod proc. civilă, conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
De altfel, chiar apelantul arată că nu a împrejmuit proprietatea, însă motivează aceasta conduită pe condițiile impuse de cele două regii, care ar conduce la știrbirea dreptului său de proprietate.
Aspectele invocate însă, nu au nicio relevanță în ceea ce privește săvârșirea faptei contravenționale.
Faptul că în prezent apelantul petent se află în litigiu cu anumite instituții ale statului privind constatarea exproprierii sale nelegale, fără justă și prealabilă despăgubire, ori privind revendicarea imobilului, nu echivalează cu exonerarea acestuia, în calitate de deținător cu titlu de proprietate al imobilului în cauză în baza Legii nr. 10/2001 conform Dispoziției Primarului Mun. C. nr._/10.07.2006, de a respecta obligațiile impuse prin HCL nr. 319/2009 a Consiliului L. al Municipiului C. și de a împrejmui terenul, chiar și cu respectarea condițiilor impuse prin autorizația de împrejmuire eliberată.
Mai mult decât atât, potrivit confirmării de primire din data de 22.01.2013, apelantul petent a fost somat de către intimată ca în termen de 30 de zile, dar nu mai târziu de data de 01.03.2013 să procedeze cu forțe proprii la împrejmuirea terenului pe care îl deține conform prevederilor legale, deoarece neîmprejmuirea terenurilor deținute cu orice titlu constituie contravenție și se sancționează în conformitate cu art. 4 alin. 1 lit. c din HCL nr. 319/2009.
În aceste condiții, având în vedere faptul că deși a fost somat, în mod intenționat acesta nu și-a îndeplinit obligațiile privind respectarea normelor de igienă și raportat la starea de fapt reținută în procesul-verbal, tribunalul reține că în mod legal agentul constatator a considerat că fapta săvârșită este contravenția prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. c din HCL nr. 319/2009, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit, astfel că în mod corect instanța de fond a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Totodată, având în vedere că faptele sunt de natură a pune în pericol normele de igienă privind buna gospodărire a Municipiului C. pentru instaurarea unui climat de ordine și curățenie al acestuia, tribunalul apreciază că agentul constatator a stabilit în mod corect sancțiunea amendă în cuantumul minim, corespunzător gradului de pericol social al faptei.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control consideră că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului de contravenție, astfel că va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 2310/20.02.2014, pronunțate de Judecătoria C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelantul C. G. V., domiciliat în Slatina, ., ., ., împotriva Sentinței Civile nr. 2310/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI C. POLITIA LOCALA A MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 22, județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.
Președinte, J. S. | Judecător, M. C. V. | |
Grefier, A. G. C. |
Red. J.S./4 ex.
Jud. Fond Z.E.
Teh. A.C. 06.10.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1326/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2438/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
