Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 187/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 17016/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 187/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelant C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA impotriva sentintei civile nr._/3.10.2013 pronuntată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat G. R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție r13 nr_.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanta constatând dosarul în stare de judecată, a trecut la solutionare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentinta civila nr._/3.10.2013 Judecătoria C. a admis plângerea contravențională privind pe petentul G. R., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, a constatat nulitatea procesului verbal de contravenție . 13 nr._ din 24.04.2013 emis de C.N.A.D.N.R SA București si a exonerat petentul de plata amenzii aplicate, în sumă de 250 lei .
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ,ca situatie de fapt,că prin procesul verbal de contraventie .,nr._ din 24.04.2013,emis de intimatul CNADNR SA-Bucuresti generat si semnat cu semnatura electronica a fost sacționat petentul G. R. cu amendă contravențională în sumă de 250 lei ,reținîndu-se de organul constatator că în urma controlului efectuat de acesta in trafic, in ziua de 30.03.2013 ,pe raza DN65- Pielesti, LA KM 9 +200 m, a fost depistat autoturismul marca Renault cu nr._ ,ce ar fi apartinut petentului si care a circulat fara rovinieta valabila.Fapta retinuta in sarcina petentului nu este dovedita prin probe materiale in afara procesului verbal precizat si contestat care se bucura doar de o prezumtie relativa de legalitate,conform literaturii de specialitate si practicii judecatoresti consolidata in acest domeniu,pina la proba contrara ce ar fi efectuata in aparare.Pe de alta parte,potrivit jurisprudentei CEDO,o cauza in care se contesta un proces verbal de contraventie sub aspectul faptelor retinute de agentul constatator se judeca dupa procedura cauzelor penale in care faptuitorul se bucura de o prezumtie legala de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia ci partea care acuza este obligata sa produca probe care sa-i sustina faptele acuzate iar procesul verbal de contraventie,un inscris singular fara alte probe materiale care sa confirme aspectele mentionate in cuprinsul sau nu este de natura a face dovada absoluta,dincolo de orice indoiala, a veridicitatii celor consemnate de agentul constatator care se comporta in aceasta ipostaza ca un veritabil acuzator,respectiv un procuror care intocmeste un rechizitoriu privind faptele ce le acuza unei persoane dar pe care este obligat conform dispozitiilor legii romine cit si art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului sa le si probeze.
Din continutul fotografiei depusa la dosarul cauzei de intimat ca reprezentind inregistrari video de la fata locului efectuate cu aparatul video tip ANRP pentru a-i sustine acuzarea nu rezulta cu certitudine ca pe tronsonul de drum indicat ar fi circulat petentul intrucit pe fotografia standard alb-negru de o calitate vizuala indoielnica si ilizibila nu este marcata data concreta a zilei in care ar fi fost efectuata inregistraea video iar in continutul fotografiei nu este identificat vreun indicator de circulatie care sa indice locul faptei prin marcarea numelui localitatii si vizualizarea sau inscrierea km,toate aceste aspecte fiind inscrise alaturat fotografiei in format redactat in plan vertical-paralel cu fotografia video ,astfel ca in aceste imprejurari de fapt nu poate fi retinuta in sarcina petentului contaventia prevazuta de disp.art. 8 din OG.nr.15/2002 intrucit nefiind rasturnata prezumtia de nevinovatie garantata de lege in favoarea petentului rezulta ca fapta reala comisa de petent nu intruneste elementele constitutive ale unei fapte contraventionale urmind a fi admisa plingerea ca fiind intemeiata,cu consecinta anularii procesului verbal de contraventie si exonerarea petentului de sanctiunile aplicate.Deasemenea procesul verbal de contraventie este suscectibil de a fi criticat sub aspectul legalitatii pentru faptul ca nu are aplicata semnatura personala a agentului constatator ci poarta doar numele unui agent si mentiunea ca documentul a fost generat si semnat electronic ceeace contravine cu dispozitiile art.16-17 din OG NR.2/2001privind regimul jurudic al contraventiilor care prevad ca lipsa mentiunilor intre care si semnatura agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal de contraventie care se constata si din oficiu.Pe de alta parte, petentul a facut dovada contrara potrivit careia la data presupusei fapte din 30.03.2013 el nu mai era proprietarul sau utilizatorul autoturismului cu nr._ intrucit transeferase proprietatea acestuia asupra cumparatorului D. M., conform contractului de vinzare-cumparare din 30.01.Pentru motivele in fapt si in drept aratate plingerea este intemeiata urmind a fi admisa iar procesul va fi anulat ca fiind nelegal.
În drept ,au fost retinute si disp.art.1,art.16 și art.34 din OG.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor in baza carora instanta de judecata a avut competenta legala sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie contestat si sa decida asupra sanctiunilor aplicate.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare, a arătat că
instanța de fond a admis plângerea contravenționala împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei seria R_, anulându-l, motivând lipsa semnăturii agentului constatator.
Arata că procesul verbal de constatare a contravenției R_ îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. 15/2002 coroborat cu O.G 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Potrivit dispozițiilor art.l, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de țere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a jpd de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care «t folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de incadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe după caz.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.GM.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a autovehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr. 455/2001 cu prevederile art.19 din O.G nr. 2/2001, reiese că procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, prrocesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic, cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Atâta timp cat OG 15/2002 - norma speciala aplicabila in materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementa de OG nr. 2/2001 conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin. 2, fiind orba de o dispoziție speciala care se aplica cu prioritate in raport de dispozițiile generale cuprinse in OG 2/2001, Orata istanta, va rugam sa constatați faptul ca susținerile instanței de fond referitoare la lipsa semnăturii olografe sunt neintemeiate.
Potrivit art. 7 din Legea 455/2001 in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o condiție de roba a unui act juridic, un inscris in forma electronica îndeplinește aceasta cerința daca i s-a incorporat, atașat o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța trebuie sa constate ca ori de cate ori legea prevede forma scrisa pentru dovedirea întocmirii unui inscris electronic, acesta poate fi merat pe suport de hârtie, semnătura electronica ce ii este atașata fiind valabila daca este bazata pe un certificat si este jnerata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecința, semnătura electronica lăsata unui înscris autentic generat pe suport de hârtie in scopul dovedirii existentei acestuia - cum este cazul procesului verbal contestat, este valabila daca înscrisului i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsa, bazata pe o certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
CONCLUZIONÂND, in raport de toate aceste elemente, trebuie reținut ca procesul verbal contestat fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si HG 1259/2001, acesta având atașata «imatura electronica a agentului constatator, realizata in baza certificatului calificat de semnătura electronica aflat le dosar, semnătura ce este valabila in raport de dispozițiile art. 7 din legea nr. 455/2001.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de apel, instanța reține că apelanta critică sentința instanței de fond arătând că este dată cu aplicarea greșită a legii.
Critica este întemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal nu este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, întrucât nu conține semnătura agentului constatator.
În concret, prima instanță a apreciat că semnătura electronică aplicată, de altfel conform legii 455/2001, nu îndeplinește exigențele impuse de art.17 din OG 2/2001.
Asupra temeiniciei, a reținut prima instanță, pe de o parte, că din planșele foto depuse nu reiese cu certitudine săvârșirea faptei, pe de altă parte, că petentul nu putea fi tras la răapundere, de vreme ce înstrăinase autoturismul anterior.
Sentința este dată cu aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește acest aspect, Tribunalul reține că actul constatator și sancționator, comunicat petentului, a fost generat automat de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică.
Din punct de vedere al semnificației, semnătura electronică este forma digitală a semnăturii olografe, în sensul că este reflexia în spațiul virtual al acesteia. O semnătura electronica are aceleași funcționalități si aplicabilități ca si semnătura olografa si chiar mai mult decât atât, modul ei de utilizare recomandând-o din punctul de vedere al securității și integrității. În plus, dacă în cazul semnăturii olografe exista suspiciuni in cazul recunoașterii identității semnatarului, aceste suspiciuni sunt practic eliminate in cazul semnăturii electronice, făcând astfel ca non-repudierea sa fie asigurata .
Avantajele semnăturii electronice extinse rezultă din echivalarea sa, din punct de vedere juridic, cu a unei semnături olografe. O astfel de semnătura este greu de contestat în instanță, asigurând autentificarea unică a semnatarului și integritatea documentelor semnate.
Practic, în cauza de față, semnătura electronică încorporată în actul constatator este echivalentă cu procesul de autentificare a unui document creat electronic printr-un certificat digital calificat.
Față de dispozițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, întrucât procesului-verbal de contravenție i s-a încorporat, atașat sau asociat o semnătură electronică extinsă (art. 5 și urm. din lege), acesta poate fi avut în vedere ca probă.
Prin urmare, în mod eronat prima instanță a reținut că documentele pe hârtie trebuie să aibă semnătură olografă, iar semnătura electronică ar fi valabilă doar pentru actele în format electronic, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art.17 din OG nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea absolută actul sancționator dacă acesta nu este semnat de agentul constatator, nefăcându-se distincție între semnătură olografă și cea electronică reglementată de Legea nr. 455/2001.
De asemenea, instanța reține netemeinicia susținerilor referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 455/2001, invocând teza parțială a art. 4 pct. 2, privind înțelesul înscrisului în formă electronică. Astfel, analizând textul de lege invocat de către petent în integralitate și coroborat cu pct.1,3 al art. 4, precum și art. 5,6 și 7 din același act normativ instanța constată că înscrisul în formă electronică este cel creat, prelucrat în formă electronică care poate fi trimis, stocat, primit în forma electronică, însă comunicarea poate fi efectuată atât în program electronic sau alt procedeu similar, cât și pe un suport de hârtie în modalitățile prevăzute de lege, precum cele reglementate de codul de procedură civilă.
În acest sens, sunt și dispozițiile art. 7 din legea nr. 455/2001 conform cărora, „ În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Or, în cauza de față, astfel cum s-a reținut mai sus, actul constatator și sancționator, care s-a comunicat petentului, a fost generat automat prin sistem informatic de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică încorporată, ceea ce echivalează cu procesul de autentificare a acestui document creat electronic printr-un certificat digital calificat, depus de intimată.
În aceste condiții, față de cele de mai sus, Tribunalul reține că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege.
În privința temeiniciei, Tribunalul constată că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. Se are în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, actele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal dar și faptul că petentul, căruia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada contrară celor reținute.
Aceasta întrucât, așa statuează chiar jurisprudența CEDO, în cazul faptelor contravenționale omisive (ca cea reținută în speță – neîndeplinirea unei obligații legale), simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
În cauză, petentul nu a făcut dovada efectuării plății tarifelor, care asigură dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, anterior controlului, fapta respectivă potrivit art. art. 8 din OG 15/2002 constituind contravenție.
În concret, s-a reținut în procesul verbal că auto cu nr. de înmatriculare_ deținut de petent a circulat fără rovinietă valabilă în data de 30.03.2013.
În ceea ce privește veridicitatea informațiilor oferite de planșa foto, evenimentele înregistrate sunt validate de către agenții constatatori ai CNADNR în cadrul dispeceratului de la CESTRIN, prin intermediul unei suite de module software dedicate, și atâta timp cât sistemul folosit asigură cerințele de autentificare și de autorizare impuse, Tribunalul consideră că nu există niciun motiv pentru a se putea conchide că autenticitatea informațiilor ar fi afectată.
Deși procesul verbal a fost întocmit ca urmare a interogării bazei de date a SIEGMCR, petentul a susținut că autoturismul a fost înstrăinat anterior, la data de 30.01.2013, astfel că fapta a fost săvârșită de o altă persoană.
În drept, potrivit art.7 din OG 15/2002: Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale sau în alte documente oficiale;
Iar art.1 alin.1 lit b din același act normativ prevede că prin utilizatori se înțelege - persoanele fizice sau juridice care dețin vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, sau care dețin vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;
Dispozițiile sunt foarte clare în sensul că persoana menționată în certificatul de înmatriculare este responsabilă de achitarea rovinietei.
Așadar, independent de calitatea persoanei care săvârșește contravenție, răspunderea este instituită, prin lege, în sarcina deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare.
Or, la data săvârșirii contravenției, persoana menționată în certificatul de înmatriculare era petentul; procesul verbal de contravenție a fost întocmit pe baza informațiilor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de conducere și Înmatriculare auto, ceea ce confirmă faptul că, în evidența acestei instituții, petentul apare ca deținătorul autoturismului.
De altfel, petentul nici nu contestă acest aspect, ci susține că responsabil este cumpărătorul care nu a solicitat înmatricularea pe numele său.
Apărarea, chiar dovedită de-ar fi (deși contractul de vânzare cumpărare fără dată certă nu poate face această dovadă), nu poate conduce la exonerarea de răspundere.
Există dispoziții legale care obligă vânzătorul unui autoturism să solicite radierea acestuia de pe numele său:
Astfel, art.2 din Ordinul 1501/2006 dispune: (1) Proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați să solicite înmatricularea ori înregistrarea, după caz, înainte de a le pune în circulație și să solicite radierea lor din evidență, în cazurile prevăzute de lege, potrivit prevederilor prezentului ordin.
Iar art.24 din același ordin impune: (2) Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: a) când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unități specializate, în vederea dezmembrării;
b) scoaterii definitive din România a vehiculului;
c) declarării furtului vehiculului;
d)trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
În cauză, este cert că petentul nu a respectat aceste dispoziți, fapt de altfel necontestat.
Pentru a fi sigur ca vehiculul va fi radiat din evidența serviciului circulație și a organului financiar, vânzătorul trebuie să menționeze înstrăinarea în certificatul de înmatriculare și să se prezinte la serviciul circulație în vederea radierii vehiculului. Altfel, există riscul ca noul proprietar să folosească vehiculul înmatriculat pe numele vânzătorului, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt, inclusiv plata în continuare a obligațiilor fiscale și a amenzilor stabilite în sarcina persoanelor care figurează în certificatul de înmatriculare (ca în cazul de față).
Este clar că petentul nu a procedat în acest mod, autoturismul rămânând în circulație, înmatriculat pe numele său, astfel că este răspunzător de achitarea rovinietei.
În apărarea sa, petentul invocă propria culpă, respectiv neîndeplinirea obligației de radiere a autoturismului din evidența serviciului circulație; or acest fapt nu poate conduce la înlăturarea răspunderii, știut fiind că nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția juridică a drepturilor sale.
Chiar în ipoteza în care s-ar fi făcut dovada certă a înstrăinării autoturismului, tocmai lipsa diligențelor petentului, în ceea ce privește radierea autoturismului la vânzare, a făcut posibil ca noul cumpărător să circule în continuare cu autoturismul înmatriculat pe numele său, fapt care atrage răspunderea petentului pentru achitarea tarifului de utilizare a drumurilor publice.
Apărarea petentului, în sensul că nu avea nicio posibilitate de a constrânge cumpărătorul să-și înmatriculeze auto pe numele său, este nereală; la vânzarea unui autoturism, înstrăinarea se înscrie în cartea de identitate, numele cumpărătorului se trece în certificatul de înmatriculare și, nu în ultimul rând, se pot reține plăcuțele cu nr. de înmatriculare, pentru a obliga cumpărătorul să înmatriculeze auto pe numele său.
Dacă s-ar acredita ipoteza petentului, conform căreia el nu este responsabil de achitarea rovinietei, s-ar ajunge la concluzia că auto respectiv va putea circula întotdeauna fără achitarea taxei de drum, întrucât cumpărătorul nu are niciun interes să o înmatriculeze pe numele său și nici nu ar putea fi sancționat, nefiind înregistrat în evidența autorităților cu acest auto.
Or, această situație nu poate fi permisă, întrucât lasă neaplicate dispozițiile legale referitoare la obligativitatea achitării taxei de drum.
În această situație, se impune a fi sancționat petentul, pe de o parte, pentru că figurează ca deținător al autoturismului în evidența autorităților, iar legea stabilește în sarcina sa răspunderea pentru achitarea rovinietei, pe de altă parte, pentru că se reține și culpa sa în privința situației create.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul apreciază că fapta comisă de petent prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii avându-se în vedere circumstanțele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de săvârșire, utilizarea rețelei de drumuri naționale fără rovinietă valabilă, urmarea produsă și anume lezarea valorii sociale care asigură un climat de ordine și securitate sociala în sensul garantării respectării principiului recuperării costului de producție în mod transparent și nediscriminatoriu, de împrejurările în care a fost comisă, respectiv neîndeplinirea obligației instituite de lege.
Rovinieta este documentul care atestă dreptul de utilizare a infrastructurii rutiere; faptul neachitării acestui tarif are impact asupra programelor de lucrări de modernizare și dezvoltare a rețelei de drumuri naționale, lucrări ce au ca sursă de finanțare și veniturile proprii realizate de CNADNR din încasarea tarifului de utilizare. Iar modul în care se dezvoltă rețeaua de drumuri naționale afectează în cele din urmă fiecare participant la trafic.
Față de toate acestea, instanța apreciază că periculozitatea acestuia este ridicată, și nu se impune aplicarea avertismentului.
În raport de cele arătate, constatând că procesul verbal este legal și temeinic întocmit și că intimata a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei, astfel că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, în raport de dispozițiile art. 480 alin.1 NCPC, Tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care va admite apelul și va schimba în tot sentința în sensul că, pe fond, va respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/24.04.2013, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de apelant C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în București, sector 6, .. 401 A, județul Ilfov impotriva sentintei civile nr._/3.10.2013 pronuntată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat G. R. cu domiciliul în C., .. 5, .. 1, ., județul D. .
Modifica sentinta in sensul ca respinge plangerea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | |
Grefier, L. D. B. |
C.I. 07 Aprilie 2014
4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1707/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2102/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
